„Exil catre nicaieri“
Desi pentru multi occidentali exilul in Siberia inca este subiect de bancuri, timp de 200 de ani aceasta a constituit realitatea cruda pentru multi detinuti politici si criminali rusi.
La sfârsitul secolului al
XVIII-lea, existau putine lucruri in aceasta regiune, in afara de zapada, inghet si temperaturi greu de indurat (mai mici de -35 de grade Celsius, in functie de altitudinea zonei). Cei care erau exilati in Siberia erau condamnati sa traiasca in „salbaticia inghetata“. Cei mai multi isi gaseau sfârsitul acolo, fie din cauza gerurilor de nesuportat, fie infometati, pentru ca proviziile nu ajungeau intotdeauna la timp.
Siberia este cea mai intinsa regiune a Rusiei, având granita cu mai multe tari. In zilele noastre, regiunea gazduieste o populatie rezultata din peste 30 de etnii. Zona la care cei mai multi se refera ca fiind Rusia reprezinta de fapt numai 25 la suta din intreg teritoriul, Siberia formând restul de 75 la suta. Cu toate acestea, numai 23 la suta dintre rusi traiesc in acest mediu ostil.
O data ce linia de cale ferata transsiberiana a fost data in folosinta, de-a lungul ei au inceput sa se dezvolte din ce in ce mai multe asezari. Cei care s-au incumetat sa isi construiasca locuinte in aceasta zona aveau, de acum, siguranta ca exista un contact cu marile centre, pentru aprovizionare. In timp, din micile asezari s-au dezvoltat orase din ce in ce mai moderne. Insa distanta extrem de mare fata de „lumea civilizata“ i-a determinat pe multi sa nu accepte provocarea de a trai in Siberia.
