Divortul – o afacere profitabila
De obicei, când un cuplu divorteaza, nici cel mai mic detaliu despre cine, ce si cum a facut nu este trecut cu vederea. Dar destramarea unui mariaj nu se rezuma doar la atât.
Tarile cu cea mai mica rata a divortului, in ordine crescatoare, sunt: Vatican, cu 0,0 la suta, Guatemala, cu 0,15 la suta – o tara saraca unde avocatii câstiga mult mai putin decât tâlharii – si Macedonia, cu 0,27 la suta.
De cealalta parte a baricadei se afla câteva state din America, dintre care „merita“ sa fie enumerate Texas, unde, daca totul este grandios, de ce nu ar fi si rata divorturilor, Florida – situatie uimitoare tinând cont de media de vârsta inaintata a locuitorilor – si New York.
Economistul Robert E. Lucas a câstigat in 1995 premiul Nobel pentru economie pentru ca a dezvoltat si aplicat „o ipoteza a asteptarilor rationale“, transformând analizele macroeconomice si adâncind intelegerea noastra despre politica economica. Ceea ce nu este cunoscut este faptul ca sotia lui a câstigat jumatate din banii veniti odata cu premiul. Acest lucru s-a intâmplat pentru ca, in urma divortului lor, din 1988, avocatul femeii inclusese in documente o clauza prin care se specifica faptul ca el avea sa imparta cu ea orice suma câstigata la un premiu Nobel, in urmatorii zece ani de la divort. Se pare ca fosta doamna Lucas intelesese perfect cum stau lucrurile cu „asteptarea rationala“.
Pâna la primul divort pronuntat intr-un tribunal britanic, in 1857, singura modalitate prin care se putea obtine o despartire legala era printr-un act al parlamentului, care ajungea la o valoare egala cu 42.000 de dolari americani, in zilele noastre. Astfel, de cele mai multe ori, barbatii apelau la un obicei mult mai vechi si mult mai „profitabil“, s-ar putea spune, vânzându-si sotiile. Acestea erau duse in piata locala, de obicei cu o funie in jurul gâtului. In momentul in care se ajungea la un acord, funia respectiva era predata noului „proprietar“.
In Statele Unite, datorita cresterii ratei divorturilor, industria jucariilor a luat amploare. Acest lucru s-a intâmplat din cauza ca, atunci când parintii se despart, fiecare dintre ei simte nevoia sa „cumpere“ afectiunea copiilor cu diverse cadouri. In plus, când se formeaza doua noi familii, vor exista, negresit, doua perechi de parinti si patru perechi de bunici, gata oricând sa cumpere jucarii pentru cei mici.
