Anul 2004 a inceput in forta când administratorii „paianjenului gigant“ al internetului – Google.com – au anuntat ca vor face o oferta publica pentru compania lor estimata la 2.718.281.820 de dolari. Dar de unde „indrazneala“ de a cere atât de multi bani?
In 1995, doi studenti de la Universitatea Stanford si-au inlocuit cartile cu ceva mai performant – un „Back Rub“. Asa si-au botezat cei doi primul model de motor de cautare pe internet, care avea sa devina mai târziu Google.com. De ce Google? Pentru ca este o extensie a lui „googol“ sau numeralul 1 urmat de o suta de zerouri. Iar numerele sunt entitati pe care studentii Sergey Brin si Larry Page aveau sa le intâlneasca foarte des in cariera lor.
Folosind un simplu dormitor pentru banca lor de date si alta camera pe post de birou, cei doi concepusera un plan ingenios, cu un singur punct slab – lipsa fondurilor. Se pare insa ca cineva a apasat butonul „Ma simt norocos“, pentru ca alt coleg de la Stanford, pe nume Andy Bechtolsheim, unul dintre fondatorii Sun MicroSystems, le-a oferit 100.000 de dolari inainte ca intreaga afacere sa fie pusa pe picioare. In cele din urma, studentii au strâns aproape un milion de dolari de la prieteni, rude si investitori, iar in 1998, Google.com si-a gasit drumul pe internet.
In prezent, Google este cea mai extinsa colectie de URL-uri, listând peste opt miliarde de pagini web, pentru care se primesc 200 de milioane de accesari pe zi. „Imperiul“ Google consta in patru centre de date plasate in Statele Unite, care gazduiesc mii de aparate; daca unul nu mai functioneaza, exista multe altele pentru a-l inlocui.
In 2003, Google a inregistrat un profit net de 105,6 milioane de dolari, in special din vânzarea de „cuvinte – cheie“ legate de un spatiu publicitar, compania având un viitor asigurat.
