Domul din Milano, una dintre imaginile emblematice ale Italiei si ale Europei, este cel de-al treilea edificiu bisericesc romano-catolic ca marime din lume, dupa Catedrala din Sevilla si Basilica San Pietro din Roma. Podoaba cu totul unica a arhitecturii gotice, Domul din Milano are o capacitate de peste 40.000 de locuri si o lungime de 157 m.
Este una dintre acele catedrale occidentale a caror constructie s-a intins pe durata a secole, inceputa in 1386 si incheiata in 1887. Ea domina astazi piata centrala din Milano, fiind un simbol al puterii economice pe care aceasta capitala a Lombardiei, poarta de intrare a comertului ce traversa Alpii, a reprezentat-o timp de veacuri. Maiestuozitatea si formele estetice ale catedralei sunt graitoare: detaliile sculpturale ale celor 135 de turle, dintre care cea mai inalta atinge 109 metri, si cele peste 2.000 de statui sunt foarte atent executate, la fel si ferestrele cladirii, considerate a fi cele mai mari din lume!
Interiorul nu este mai putin frapant. Cinci nave gigantice, separate de stâlpi de piatra artistic sculptati, sunt incadrate de ferestre cu vitralii executate cu mare maiestrie. Absida, partea cea mai veche a catedralei, include trei ferestre in forma de roza realizate de Filippino de Modena, intr-un mod ce ne dezvaluie complexitatea sculpturii din secolul al XlV-lea.
Poetul englez P. B. Shelley, adept al curentului literar romantic, calator in Italia la inceputul secolului al XVIII-lea, afirma extaziat ca interiorul Domului este cel mai bun loc pentru a citi Divina Comedie. Dar, doar cu putin timp inainte, Domul fusese martorul unui eveniment cu totul opus explorarii lumii celeste a lui Dante, mai exact catedrala a fost aleasa de Napoleon pentru a fi incoronat rege al Italiei.
Domul din Milano este un obiectiv nelipsit in agenda turistica a fiecarui vizitator ce paseste in vechiul oras italian, dar si un locas de cult crestin in care slujba are loc in fiecare duminica.
