Incepute sub domnia lui Vespasian, in anul 72 d.H, lucrarile de constructie a Colosseumului nu atinsesera, in anul 79, decât trei sferturi din inaltimea prevazuta a amfiteatrului. Un an mai târziu, cladirea era terminata, astfel incât Titus, fiul si urmasul la tron al lui Vespasian, a putut deschide portile Colosseumului, invitând romanii la primele „jocuri“ organizate in noua incinta. De forma eliptica, Colosseumul are axa mare de 188 m, axa mica de 156 m si inaltimea de peste 48 m (echivalentul a patru etaje, fara a pune la socoteala doua etaje de subsol). Arena centrala (86×54 m) este inconjurata de 80 de rânduri de gradene de marmura si granit. Zidul exterior si culoarele principale erau din blocuri de piatra, prinse intre ele cu cârlige de fier. Interiorul era realizat o parte din piatra, o parte din beton, totul fiind imbracat in caramizi. Lemnul a fost rareori utilizat si, in general, in cantitati mici, cu exceptia arenei, care avea podeaua din scânduri. Trapele si chepengurile amenajate in dusumea permiteau comunicarea cu instalatiile de la subsol, unde se gaseau canalele de drenaj, custile animalelor, depozitele de arme.
De jur-imprejurul amfiteatrului, cele 80 de arcade de la parter reprezentau intrarile pentru public.
Festivitatile inaugurale au durat o suta de zile. La inceput, s-au infruntat in arena fiarele: elefanti impotriva rinocerilor, bivoli salbatici impotriva ursilor, lei impotriva panterelor. Apoi a venit rândul oamenilor sa lupte cu animalele. In cele din urma, gladiatorii s-au incaierat intre ei, pe viata si pe moarte. Cinci mii de fiare au pierit in cursul celor peste trei luni de „jocuri“ neintrerupte. Numarul victimelor nu se stie, deoarece nimeni nu s-a ostenit sa-l inregistreze; se pare insa ca au cazut jertfa aproape o mie de gladiatori. Se zice ca pâna si Titus a plâns la sfârsit, de dezgust fata de „distractia“ pe care o oferise concetatenilor sai.
