Istorie „dulce“
Mierea, dulcele lipicios si extrem de aromat, nu este o inventie a cofetarilor moderni, ci un produs natural vechi de când lumea. In urma cu 42 de secole, vechii egipteni foloseau „fructul“ albinelor pe post de indulcitor. Ei il pretuiau atât de mult incât il aduceau zeilor ca ofranda. Uneori il foloseau si ca moneda de schimb.
Istoricii considera insa ca albinele au aparut in urma cu 150 de milioane de ani. Ele au reusit sa supravietuiasca intr-un mod admirabil, indiferent de conditiile pe care le-au avut de infruntat. Atunci când nu au avut flori, hrana a fost depozitata intr-o „camara“ inedita – fagurele.
Polenul sau nectarul este procurat de albinele lucratoare. Acestea sunt lipsite insa de posibilitatea de a se reproduce. In schimb, ele trebuie sa hraneasca si sa ingrijeasca larvele reginei, sa asigure securitatea stupului si ventilatia acestuia atunci când temperatura din interior creste peste masura.
Totodata, lucratoarele secreta substanta din care ia nastere fagurele, o structura minunata formata din celule hexagonale, cu pereti extrem de subtiri, dar care pot sustine o greutate de 25 de ori mai mare decât a lor. Este un miracol ceea ce pot realiza aceste lucratoare, tinând cont de faptul ca nu traiesc mai mult de 35 de zile.
Pe lânga harnicele albine mai exista si bondarii, al caror unic scop este acela de a se imperechea cu regina. Pentru ei, „nunta“ va fi o adevarata provocare, fiind vorba despre o singura regina. Ea va trebui sa se imperecheze o singura data, in zbor, cu 18 bondari. Sperma acestora va fi suficienta pentru doi ani – durata de viata a unei regine.
Nu este o surpriza faptul ca multe natiuni au adoptat expresia „harnic ca o albina“. Mica insecta bate din aripi de 11.400 de ori pe minut, provocând vibratii puternice in aer pe care noi le percepem ca „zumzait“.
