Noul film al Sofiei Coppola, care se foloseste de cultura contemporana pentru a spune povestea vietii Mariei Antoaneta, a avut premiera miercuri la festivalul de film de la Cannes. Sofia Coppola prezinta in acest film versiunea proprie a povestii reginei franceze, incluzând o comparatie cu printesa Diana si muzica anilor ’70-’80. Filmul, in care Coppola recunoaste ca si-a permis sa modifice adevarul istoric, creeaza o legatura intre monarhia franceza din secolul XVIII si goana dupa bunurile materiale din ziua de azi.
„Am vrut ca filmul sa fie credibil, dar m-am bazat mai mult pe vizual decât pe adevarul istoric. Vreau ca oamenii sa fie transportati intr-o alta epoca ce reverbereaza pâna in ziua de azi“, a spus Sofia Coppola. Ea face acelasi lucru si cu muzica, replicile si cantitatile mari de sampanie consumate in film, desi istoricii spun ca bautura nu era populara la vremea aceea in Franta. Cu toate acestea, Coppola spune povestea Mariei Antoaneta care a fost trimisa din Austria natala in Franta, relatia controversata cu sotul ei si sfârsitul vietii sale.
„Nu vreau sa dau o lectie de istorie“
„Nu vreau sa pozez in experta in viata Mariei Antoaneta si nu dau o lectie de istorie. Cu acest portret intim, uman si pop-impresionist al Mariei Antoaneta, ma aflu in deplina libertate artistica. Nu am vrut sa fac un film istoric sau politic despre Revolutia Franceza, ci un portret intim al Mariei Antoaneta“, a declarat regizoarea, in vârsta de 35 de ani. Sofia, care a incercat sa scape de „conventiile unui film istoric“, nu a tratat decât anii pe care Maria Antoaneta i-a petrecut la Versailles. „Daca as fi tratat si subiectul Revolutiei, al fugii la Varnnes, al inchisorii si procesului ar fi fost un film foarte lung. Aceasta este alta poveste“, a spus Sofia Coppola.
Ea a citit biografia Mariei Antoaneta scrisa de Stefan Zweig, insa a folosit ca sursa de inspiratie biografia scrisa de istoricul britanic Antonia Fraser, pentru care a cumparat drepturile.
„Un prieten al meu, Dean Tavoularis, citea biografia lui Stefan Zweig si mi-a vorbit despre acesta cartea. Am inceput sa ma informez si am gasit o serie de aspecte despre personalitatea Mariei Antoaneta care fusesera ignorate. Am incercat sa aduc istoria in prezent, sa arat ca ea nu era departe de ceea ce sunt fetele bogate din zilele noastre, care isi traiesc viata intr-o maniera superficiala si care fac cumparaturi fara limita. Am vrut sa arat ca aspectul uman nu depinde de o perioada specifica si nici de o tara in particular. Citind cartea lui Zweig am fost frapata sa observ cât de tânara era Maria Antoaneta când a sosit la Versailles. Avea 14 ani. Era doar o adolescenta atunci când a devenit regina. Am patruns in viata ei de familie, in relatia sa cu Ludovic al XVI-lea si in mariajul lor ciudat, care nu s-a consumat decât dupa sapte ani. Am gasit aspecte pasionale ale vietii sale personale, diferite de cliseele pe care le aveam, acelea ca ar fi o femeie decadenta, frivola, controversata, detestata, insa demna si curajoasa pâna la final“, a precizat regizoarea.
„M-am inspirat din spiritul neo-romantic al trupelor pop ale anilor ’80, precum Bow Wow Wow si Adam Ant. Viziunea lor asupra secolului XVIII este decadenta si colorata. Fratele meu m-a impins in aceasta directie. Roman m-a facut sa descopar filmul «Lisztomania» al lui Ken Russel, care prezinta povestea lui Liszt, care este un fel de rock star. Roger Daltrey de la formatia «The Who» a fost cel care a interpretat personajul“, a dezvaluit fiica celebrului regizor american Francis Ford Coppola.
O adolescenta la Versailles
Rolul Mariei Antoaneta in filmul Sofiei Coppola este interpretat de actrita Kirsten Dunst, care da viata unei adolescente a carei psihologie este asemanatoare cu cea a tinerilor din zilele noastre.
„Maria Antoaneta este o straina la curtea regala… o straina in Franta. Statutul sau nu este diferit de cel al unei eleve care se trezeste la un moment dat intr-o scoala noua. Trebuie sa invete regulile. Melancolia si plictiseala care marcheaza sosirea sa la Versailles sunt urmate de o perioada frivola, frenetica, de baluri mascate, petreceri, iesiri la opera si la cumparaturi. Se plictiseste si nu intelege rigiditatea etichetei. Incepe sa cheltuiasca si sa lanseze noi modele vestimentare si de coafuri.
Nu am vrut sa fac un film modern despre un personaj istoric, ci am vrut sa fac un film in stilul meu, fara sa fiu influentata de filmele istorice, de structura lor. Nu am vrut sa dau impresia ca privesc in trecut, ci mai degraba pe aceea ca am fost acolo si am impartit toate acele momente cu Maria Antoaneta“, a dezvaluit regizoarea filmului.
Personajul principal al peliculei este interpretat de actrita pentru care regizoarea americana se pare ca are o slabicune.
„Nu am incercat sa dau o imagine istorica personajului. Sofia m-a lasat sa joc asa cum am vrut eu. A fost ca si cum am reinterpretat istoria. Am avut sansa sa vizitez apartamentele Mariei Antoaneta de la Versailles. Nu am dormit in camera ei, insa am petrecut mult timp singura pe culoarele palatului. Cred ca a fost una dintre cele mai impresionante experiente din viata mea. Am avut senzatia ca am patruns in intregime esenta personajului. Despre Maria Antoaneta stiam doar ceea ce invatasem la scoala in Statele Unite. Am citit multe carti, insa exista opinii diferite in ceea ce priveste acest personaj. M-am concentrat asupra solitudinii sale dupa ce a venit de la Viena la Versailles, la doar 14 ani. Eu am inceput sa filmez de la 11 ani si am fost mereu inconjurata de adulti. Sofia a inteles ca pot intelege foarte bine situatia in care se afla Maria Antoaneta când a venit in Franta.
Pentru mine, Maria Antoaneta este ca o pasare care incearca sa scape din colivia sa de aur. Pentru mine filmul este povestea unei tinere moderne si a anturajului sau. Muzica pe care o asculta si hainele sunt mult peste epoca in care traieste. Tragedia Mariei Antoaneta a fost aceea ca a devenit adulta mult mai târziu. Ea nu a inteles la timp jocurile politice ale lumii in care traia. «Maria Antoaneta» este povestea unui decalaj istoric teribil“, a spus interpreta rolului principal al filmului, Kirsten Dunst.
Sofia Coppola la Cannes
Filmul „Maria Antoaneta“, superproductie de 40 de milioane de dolari, asteptat cu nerabdare la cea de-a 59-a editie a festivalului de film de la Cannes, se apropie prin tema sa de precedentele pelicule ale realizatoarei, „Virgin Suicides“ si „Lost in Translation“.
S-a vorbit despre un fenomen de identificare intre tânara regizoare si subiectul filmului. Maria Antoaneta a fost detestata. La rândul ei, Sofia a fost dur criticata atunci când a fost aleasa de tatal sau, pe când avea vârsta de 19 ani, sa interpreteze rolul fiicei rebele a lui Corleone, in ultima parte a trilogiei „Nasul“.
„La 19 ani iti doresti sa experimentezi multe lucruri, insa nu doresti sa fii insultat. Din fericire, nu-mi doream sa ajung actrita, insa decalajul intre perceptia pe care oamenii o au despre noi si ceea ce suntem cu adevarat ma intereseaza si astazi la fel de mult“, a mai spus regizoarea.
„Sunt fericita sa fiu la Cannes. Aici am fost descoperita cu filmul meu «Virgin Suicides», care a insemnat inceputul carierei mele.
Imi amintesc mereu de acea prima data când am fost aici. 15 regizori, printre care eram si eu. Prezentam primul meu film, iar oamenii l-au adorat. Sper ca festivalul sa-mi poarte noroc. Ma emotioneaza ideea de a prezenta noul meu film in Franta. Sunt mândra sa fiu aici si sper sa fiu perceputa ca o americanca legata de istoria Frantei“, a declarat Sofia, inainte de prezentarea filmului.
Fiind intrebata daca i se pare greu sa faca un al treilea film dupa succesul inregistrat cu „Lost in Translation“, Sofia a declarat:
„Nu este mai greu decât a face un al doilea film dupa succesul «Virgin Suicides». De fapt, este chiar mai simplu, pentru ca scenariul pentru «Maria Antoaneta» l-am inceput inainte de cel pentru «Lost in Translation»“.
„Maria Antoaneta“ – huiduit de jurnalisti
Filmul Sofiei Coppola, unul dintre cele mai asteptate la festivalul de film de la Cannes, a fost primit cu huiduieli si foarte putine aplauze dupa prima sa proiectie care a avut loc miercuri. Aproximativ 2.000 de spectatori s-au adunat in cea mai mare sala de proiectii a festivalului pentru a descoperi cel de-al treilea lung metraj al Sofiei Coppola.
Dupa succesele inregistrate cu primele doua sale pelicule, tânara regizoare si-a consacrat cel de-al treilea film anilor tineretii ultimei regine a Frantei, insa dupa cele doua ore de proiectie, reactia spectatorilor a fost una dintre cele mai negative de la inceputul festivalului, mult mai ostila chiar decât in cazul proiectiei controversatului film „Codul lui Da Vinci“.
Estetismul filmului a fost se pare apreciat de spectatori in special gratie muzicii neoromantice a anilor ’80, insa, potrivit primilor jurnalisti spectatori, scenariul lasa mult de dorit.
„Este mai bine sa obtii o relatie transanta din partea oamenilor carora fie le place un film, fie nu le place, decât indiferenta“, a comentat regizoarea in cadrul unei conferinte de presa, urmarita din umbra de tatal sau, Francis Ford Coppola.
Secrete ale filmarilor
• Fascinatia Versailles-ului
Dupa succesul mondial cu filmul „Lost in Translation“, Sofia Coppola a obtinut din partea guvernului francez o autorizatie speciala pentru a putea filma la Palatul Versailles. Ea a beneficiat de privilegiul de a filma o scena de bal, din timpul casatoriei dintre Maria Antoaneta si regele Ludovic al VI-lea in Sala Oglinzilor, cu toate ca aceasta era inchisa pentru renovare, precum si de acela de a folosi micul teatru privat al reginei, care a fost exploatat o singura data in cinematografie, in anul 1961, de catre Jean Dréville, pentru filmul sau „La Fayette“. Cu toate acestea, regizoarea a trebuit sa plateasca 15.000 de euro zilnic pentru a putea filma la Versailles.
„Fascinatia mea pentru acest loc n-a fost niciodata potolita. Coordonând mii de figuranti m-am simtit ca un general in fruntea unei armate. Filmarile sunt o etapa psihologica si riguroasa. Nu am avut storyboard, pentru a reusi sa-mi pastrez toata intuitia si spontaneitatea. Cel mai greu insa este scrisul când trebuie sa faci fata solitudinii si indoielilor“, a dezvaluit Sofia, neascunzând faptul ca a primit mereu incurajari din partea tatalui sau.
„M-a impins sa fiu libera, sa dau viziunea mea peliculei si sa-mi urmez propriile reguli. A fi artist inseamna sa ai posibilitatea de a incerca tot ceea ce vrei si de a-ti gasi propriul limbaj“, a marturisit fiica celebrului regizor.
• Sofia si Kirsten Dunst – pentru a doua oara impreuna
Este a doua oara când Sofia Coppola si actrita Kirsten Dunst lucreaza impreuna. Regizoarea a facut din Kirsten Dunst eroina principala a primului sau film, „Virgin suicides“.
• Un film familial
Pentru „Maria Antoaneta“, Sofia s-a inconjurat de numerosi membri ai familiei sale, atât in fata, cât si in spatele camerei de filmat. Astfel, varul sau, Jason Schwartzman, a interpretat rolul lui Ludovic al XVI-lea, in timp ce fratele sau, Roman Coppola, a fost regizorul celei de-a doua echipe. Francis Ford Coppola, tatal regizoarei, este producatorul executiv al peliculei.
• Vocea Mariannei Faithfull
Pentru a da viata mamei Mariei Antoaneta, Sofia a facut apel la cântareata Marianne Faithfull. Regizoarea a cautat o actrita cu un timbru vocal usor identificabil. Cu toate ca este putin prezenta pe ecran, Marianne are o serie de interventii in film, citind scrisorile pe care le trimite fiicei sale, devenind astfel un fel de narator al povestii.
• Refuzata de Alain Delon
Initial, Sofia Coppola a vrut ca Alain Delon sa interpreteze rolul regelui Ludovic al XV-lea, insa celebrul actor francez a refuzat oferta, motivând ca nu vrea sa poarte o peruca. Cu toate acestea, el a asigurat-o pe regizoare ca ar accepta cu placere sa joace in unul din filmele sale, cu conditia ca actiunea acestuia sa se desfasoare in zilele noastre.
• „Lost in… Versailles“
In fata dificultatii de a scrie scenariul pentru „Maria Antoaneta“, Sofia Coppola a inceput in paralel munca pentru alt scenariu, care a devenit „Lost in Translation“. Ea luat atunci decizia de a realiza mai intâi acest film, cu un buget de zece ori mai mic decât cel care a fost necesar pentru pelicula „Maria Antoaneta“.
• Biografia lui Stephen Zweig – respinsa
Sofia a refuzat sa se inspire din biografia scrisa de Stephen Zweig, considerându-l prea sever in ceea ce o priveste pe Maria Antoaneta. Ea a preferat sa-si faca personajul mai uman si sa se focalizeze pe emotiile si pe viata privata a acesteia. Regizoarea s-a inspirat, in special, din biografia romantata a Antoniei Fraser.
• „Maria Antoaneta“, in istoria Festivalului de la Cannes
Este pentru a doua oara in istoria celebrului festival de film de la Cannes când este prezentat un film consacrat reginei de origine austriaca. Inaintea Sofiei Coppola, Jean Delannoy a prezentat, in anul 1956, filmul sau, „Maria Antoaneta, regina Frantei“, in care rolul principal a fost interpretat de Michele Morgan.
