Pe 16 martie 1979 a avut loc premiera piesei „Pielea Ursului“ de Pierre Chesnot, in regia Valentinei Bologa. „Ultimul mohican“, asa cum isi spune actorul ramas din distributia de acum douazeci si sapte de ani, este Valeriu Dogaru, insa de data aceasta distribuit, poate din cauza parului alb, in rolul doctorului Garron.
Piesa „Noroc si sanatate, domnule!“ (in traducerea actuala) s-a jucat la Craiova la numai trei ani de la premiera sa la Teatrul de Comedie „Champs Elysees“ din Paris. Datorita succesului avut, s-a jucat in Banie timp de cinci stagiuni. Spectacolul nu si-a schimbat numai distributia, ci si numele. De la „Pielea Ursului“, traducerea initiala, s-a optat pentru „Noroc si sanatate, domnule!“.
Toti cei care au fost distribuiti in versiunea actuala a piesei de teatru au fost la inaltimea vechii distributii. In urma cu 27 de ani, a fost jucata cu acelasi succes cu care a fost primita si de data aceasta. In ceea ce priveste subiectul piesei (banul este cel care dicteaza), desi este vorba de o comedie, acesta este unul foarte serios si nu reprezinta numai realitatea zilelor noastre, ci pe cea din toate timpurile.
„Eu ziceam si atunci, ca si acum, ca banul este cel care ucide omenia. Eu merg pâna acolo incât am zis ca banul este cel care face cele mai oribile crime. Nu omul, ci banul este cel care face treaba aceasta“, a spus Valeriu Dogaru.
Despre „Noroc si sanatate, domnule!“ se poate spune ca este un spectacol foarte necesar: datorita ideii sale principale, se poate vorbi despre o piesa educativa, distractiva si, uneori, grava, care ofera intregii distributii cam aceleasi valente: nu se poate spune ca este un rol principal sau un rol secundar, toate rolurile sunt importante.
„M-am simtit extraordinar de bine si acum, ca si in urma cu douazeci si sapte de ani, colegii au fost «jos palaria», toti, inclusiv regizorul, au fost extraordinar de placuti. Poate ca a fost printre putinele spectacole care s-au pus in scena fara prea multi nervi. Cu nerv, dar fara nervi“.
Petre Hadârca a reusit sa faca totusi ceva deosebit, desi era un actor-regizor si, la inceput, dupa cum recunoaste Valeriu Dogaru, nu i-a inspirat prea multa incredere actorului „veteran“. Mai ales pentru faptul ca in ultimul timp majoritatea regizorilor au devenit foarte rigizi si comunicarea dintre ei si actori a cam disparut.
Tirania regizorilor
„Nu sunt de acord cu majoritatea regizorilor, pentru ca nouazeci la suta dintre ei sunt niste tirani, care nu stiu decât sa dirijeze si sa spuna: «Faci numai asa!», ceea ce nu se intâmpla inainte. Nu mai exista colaborare intre regizori si actori. Am constatat in ultima vreme ca exista regizori care nu isi iubesc actorii si nu stiu de ce, pentru ca in munca asta a noastra depindem foarte mult unul de altul. Acum, regizorul isi aroga drepturi totale. El schimba si textul, schimba si actorii, schimba tot, si asta nu mi se pare firesc“, este de parere Valeriu Dogaru, care crede ca spectacolul in care poate fi vazut in aceste zile la Teatrul National „Marin Sorescu“ are ceva ce nu prea au spectacolele de comedie in general. Spectacolele de comedie actuale sunt foarte mult impinse spre vulgaritate.
„Astazi, vulgaritatea primeaza pe scena si asta lasa de dorit. Nu am jucat si nu am sa pot juca niciodata intr-un rol vulgar“, crede Dogaru.
In ceea ce priveste felul in care publicul a perceput piesa in urma cu 27 de ani si modul in care a fost primita in 2006, Valeriu Dogaru crede ca publicul de atunci era mai predispus si la distractie si la a inmagazina cultura si mai predispus la toate, pentru ca avea mai mult timp.
„Tot banul e de vina insa, pe vremuri, lumea avea si mai mult timp. Oamenii veneau la teatru nu numai sa se destinda, ci si sa se intâlneasca. Nu mai exista acele pauze la spectacole. Pe vremea când eram student, spectacolele durau si patru ore. Dupa fiecare act era o pauza de o jumatate de ora in care oamenii se duceau la bufet si discutau despre spectacolul vizionat, dar si despre altele. Si asta era o emulatie. Conta foarte mult, pentru ca oamenii faceau schimb de idei si se «adapau» putin la cultura care li se dadea, e adevarat, cu lingurita, dar era ceva. Acum nu mai e timp pentru astfel de lucruri, pentru ca oamenii se gândesc numai la bani. Vor sa faca bani si numai bani. Paradoxal e insa faptul ca tocmai amarâtii gasesc bani sa vina la teatru“.
Unul dintre cele mai profunde si bine realizate momente din piesa, preferat si de actorul Valeriu Dogaru, este monologul referitor la bani, care, spre dezamagirea tuturor, a fost mult scurtat.
„Când am jucat prima oara piesa, am primit dupa premiera zeci de telefoane de la oameni care nu aveau legatura cu teatru, oameni simpli care vazusera spectacolul si aveau rabdare sa le dictez la telefon monologul acela cu banii care era mult mai lung decât in aceasta piesa. Multi il au acasa pentru a-l citi din când in când. Este cel mai frumos lucru din aceasta piesa. Cei care au realizat spectacolul, l-au taiat si au vrut sa-l scoata de tot“, spune Valeriu Dogaru despre partea preferata a rolului pe care l-a interpretat in urma cu 27 de ani.
Cochetarie cu filmul
Actorul a jucat si in foarte multe filme, insa nu a preferat niciodata cinematografia, chiar daca acest lucru i-ar fi adus mai multe satisfactii in plan financiar.
„Nu am ramas la cinematografie pentru ca mie mi-a placut teatrul foarte tare. E direct si se joaca cu oameni vii. La cinematografia noastra nu e timp de repetitii si se face foarte prost“, a explicat Dogaru, care a interpretat, de curând, ca actor de film, personajul unui medic psihiatru in cunoscutul serial românesc „Secretul Mariei“.
Pentru viitor, Valeriu Dogaru incearca sa ne pregateasca o surpriza, dorind sa puna in scena o alta comedie a marelui Pierre Chesnot, extinzând astfel latura regizorala a personalitatii sale: piesa „Comedia de moda veche“, un spectacol a carui regie a semnat-o, a fost jucat trei ani la rând si a avut un mare succes la public.
„Publicul este cel care-si face intotdeauna comedia. Daca dai de o sala de «intepeniti» te blochezi, nu stii ce sa mai faci sa-i faci sa râda, sa plânga, sau altceva… Te intrebi de ce au venit“, este de parere Dogaru.
Despre spectacolul „Noroc si sanatate, domnule!“ actorul craiovean spune ca va avea acelasi succes ca si in urma cu douazeci si sapte de ani, când s-au jucat 127 de spectacole, si spera ca, de data aceasta, sa se depaseasca aceasta cifra.
Trecut si viitor
Iata actorii care au fost distribuiti in prezent si pe cei care au interpretat atunci principalele roluri ale piesei:
Prof. Garron: Valeriu Dogaru – Constantin Sasu
Ludovic Mericourt: Angel Rababoc – Valeriu Dogaru
Lucie Mericourt: Natasa Raab – Geta Tudor
Viviane Boissiere: Geni Macsim – Leni Pintea
Louise: Tamara Popescu – Iozefina Stoian
Marechal: Eugen Titu – Ion Colan
Atropos: Marian Politic – Mircea Hadirca (nu are nici o legatura cu regizorul din Chisinau Petru Hadârca)
Regia: Petru Hadârca (2006) – Valentina Bologa (1979)
