Un ardelean vine in Bucuresti si asteapta verdele la un semafor. Un sofer trece cu viteza printr-o balta si-i umple pe toti cu zoaie, din cap pâna-n picioare. Bucurestenii urla dupa el scosi din minti, numai ardeleanul se uita mirat.
– Apai, stati linistiti ca trebe s-opreasca.
– Ce s-opreasca dom’le, esti tâmpit?! N-ai vazut ce viteza avea?
– Apoi cum, nu opreste?
– Nu. Da’ mata pe ce lume traiesti?
– Apai, la noi in Ardeal, când se-ntâmpla de te uda un sofer, opreste, te ia in masina, isi cere iertare, te duce acasa, iti da sa manânci si nu se lasa pâna nu stai la el vreo trei zile in gazda pe banii lui. Iar la plecare iti cumpara si televizor.
– E, pe dracu, zice bucuresteanul. Ti s-a intâmplat matale asta!?
– Nu mie, da’ i s-o-ntâmplat nevesti-mii!
