Reprezentanții asociațiilor vârstinicilor au stat marți, 18 septembrie 2018, față în față cu reprezentantul DGASPC Olt, tema discuției, în cadrul Comisiei de Dialog pentru Persoanele Vârstnice fiind serviciilor sociale oferite de instituția județeană. Deși pensionarii spun că membrii asociațiilor pe care le conduc reclamă lipsa locurilor în cămine, DGASPC răspunde că sunt locuri suficiente, dar că ar fi, în schimb, nevoie de mai multe centre de zi.
Problema vârstnicilor rămași fără ajutor nu se pune pentru prima dată. Mulți dintre ei au resurse materiale, însă, cu toate acestea, nu reușesc să găsească soluții astfel încât traiul de zi cu zi să nu le fie o povară. Pentru astfel de situații soluția ar fi, au spus reprezentanții asociațiilor de vârstnici din județ, care s-au întâlnit la Prefectura Olt cu șefii mai multor instituții județene, în obișnuita ședință lunară, internarea într-un cămin pentru bătrâni. Accesul este însă dificil, au reclamat vârstnicii, la foarte scurt timp după ce reprezentantul DGASPC Olt a prezentat câteva date despre serviciile oferite în astfel de cămine, precum și despre procedura legală care trebuie îndeplinită pentru a ajunge aici.
„Observăm că nu s-a schimbat nimic în situația acestor cămine, deși se promitea că se amenajează ceva la Drăgănești, parcă și pe la Sîmburești, pe unde au fost ceva centre pentru copii. Altfel, despre activitatea instituției nu pot să spun decât de bine“, a remarcat Nicolae Florica, unul dintre pensionarii prezenți. Reprezentantul DGAPC a dat, însă, asigurări că sunt locuri în căminele existente pentru a răspunde tuturor solicitărilor. „Noi avem alte semnale“, au continuat pensionarii, iar explicația reprezentantului instituției statului a fost că „este un proces permanent, să știți că tot timpul se eliberează locuri“.
„Mai sunt locuri libere atât la Fălcoiu, cât și la Slatina, și în general am satisfăcut aceste nevoi la nivelul județului. Crearea unor noi servicii pleacă de la nevoi concrete, iar în acest sens noi realizăm anual o hartă a serviciilor sociale din județ, de la fiecare primărie, și vedem funcție de gradul de îmbătrânire. (…) Vorbind numai de persoane vârstnice, sunt puține localități totuși care ar necesita funcționarea unui cămin pentru îngrijirea persoanelor vârstnice, atâta timp cât cele două pe care le avem în momentul de față asigură nevoile. Noi când facem o strategie, o facem în funcție de aceste nevoi“, a spus Sorin Gheorghe, director adjunct în cadrul DGASPC Olt. Discuțiile au continuat pe tema criteriilor de admisibilitate în cadrul acestor cămine, venind lămurirea că bătrânii este nevoie să îndeplinească cel puți unul din cele patru criterii și nu toate patru. „Eu spun acum din zvonistică, dar am auzit de la colegi că, de obicei, când întreabă la aceste două cămine li se spune că locurile sunt ocupate, dumneavoastră ați că nu sunt ocupate“, a continuat dialogul între pensionari și directorul adjunct al DGASPC.
„Eu am spus că nu sunt ocupate în întregime, asta nu înseamnă că sunt foarte multe la dispoziție“, a spus șeful DGASPC, stârnind nedumerire. Astfel, din aproape în aproape, și după ce s-a expus chiar situația unei pensionare din Slatina, rămasă fără îngrijire, pentru că nu mai avea nicio rudă, niciun apropiat, și care nu a putut fi instituționalizată într-un astfel de cămin, ieșind la iveală și numărul real al locurilor libere la nivelul întregului județ: patru. „A fost o bătrână în Slatina, pe Dinu Lipatti, la numărul 7, care câțiva ani de zile a stat singură, s-a ocupat cineva, o cunoștință, practic, să-i găsească un loc în cămin, a apelat la centrul de bătrâni și n-au primit-o. A murit acum, ce să mai vorbim!“, s-a expus și cazul concret, la solicitarea prefectului Silviu Neacșu. Explicații s-au găsit, în schimb, și în acest caz, extrapolându-se ulterior și ajungându-se la concluzia că „trebuie și cu acordul lor…“, pentru ca în cele din urmă, printre rânduri, să se expună și viziunea DGASPC de rezolvare a acestor probleme, anume că soluția este rezolvarea problemelor la nivel local, prin înfiinarea de centre de zi (iar pentru aceasta ar exista oportunitatea accesării de fonduri europene) la nivelul primăriilor, dar și responsabilizarea membrilor familiei și a societății, care trebuie să se implice mai mult în îngrijirea bătrânilor.
