În zi de mare sărbătoare ortodoxă, mii de credincioși s-au îndreptat către Mânăstirea Brâncoveni, pentru apa despre care se spune că este făcătoare de minuni, dar și pentru a admira ctitoria domnitorilor Țării Românești, astăzi aflată în plin proces de reabilitare.
Deși sunt schele peste tot și în zilele de lucru mânăstirea este, probabil, un imens șantier, la Brâncoveni au trecut astăzi pragul vechiului așezământ domenesc, așa cum se întâmplă an de an de Izvorul Tămăduirii, mii de credincioși, veniți din toată țara. Oamenii locului vin în primul rând pentru că moștenesc din tată-n fiu tradiția de a lua „aghiasma mică“ de la Brâncoveni, cei din țară sunt, cel mai probabil, atrași de legenda care spune că domnitorul Matei Basarab s-a vindecat de o grea boală de piele spălându-și rănile cu apă de la izvorul aflat în afara zidurilor bisericii.
Ctitorită de străbunica domnitorului Matei Basarab, mânăstirea a fost refăcută de domnitor, după ce a trăit minunea, întărind-o și cu ziduri de apărare, pentru ca noi îmbunătățiri să-i aducă ulterior Constantin Brâncoveanu, domnitorul martir cu origini tot în Brâncoveni, localitatea olteană care adăpostește lăcașul de cult.
În căutarea liniștii de altădată
Casele domnești nu mai pot fi, la acest moment, vizitate, mânăstirea fiind în renovare, iar acestea beneficiind inclusiv de lucrări interioare. Credincioșii s-au bucurat, însă, cea mai mare parte, să participe la slujba impresionantă oficiată de un sobor de preoți din eparhie. O altă parte de-abia s-a apropiat de biserica din curtea mânăstirii, drumul ducându-i direct la izvorul din afara zidurilor, pentru a lua apă sfințită. S-a stat zeci de minute la rând și, lucru aproape de neînțeles, credincioșii au refuzat să-și umple sticlele cu aghiasmă de la butoaiele pregătite, așteptându-și rândul la izvor. A fost, însă, mai puțină înghesuială decât în anii trecuți, cele câteva tentative de a sări peste rând ale unor femei mai în vârstă fiind temperate de alți credincioși vigilenți. S-au făcut și self-iuri, și fotografii, s-a admirat și lacul din imediata vecinătate, curtea mânăstirii a fost ore bune stăpânită de un dute-vino permanent. Înghesuială a fost și la cele două standuri cu suveniruri de la poarta de intrare în mânăstire, deși destul de mulți credincioși au avut un scop precis – să plece acasă cu apa tămăduitoare.
„Cea mai importantă sărbătoare este Izvorul Tămăduirii de la Brâncoveni, de când era părintele Nichita, și a rămas. Eu am 30 și ceva de ani de când vin aici, chiar am simțit că este izvorul tămăduitor. Odată în an, chiar dacă aș simți că sunt și 400 de persoane, tot stau la rând. Din apa care o iau eu mai dau și la biserică, la anumite persoane care sunt bolnave, chiar și în casă, și păstrez din ea aproape până… An de an, cât un bob de chibrit folosesc, mă ung cu ea“, a explicat o doamnă, iar o alta, venită de la Craiova, a completat-o: „Dimineața, când te scoli, să bei un pic pe nemâncate, să pui un pic și în mâncare, este foarte bună, foarte bună“.
Zi bună și pentru comercianți
De peste 10 ani, Izvorul Tămăduirii a devenit, pentru anumiți comercianți, ocazia ideală să facă un ban. Cum aici, din generație în generație, s-a pomenit ca în livada de deasupra mânăstirii oamenii să se strângă, să pună mese întinse, să ciocnească ouă roșii și să închine un pahar de vin, sau să dea de pomană pentru sufletul celor morți, în timp au apărut și comercianții, care oferă „facilități“. Vin cu mese, cu grătarele cu mici și lăzile cu bere, și mai și vând ce de obicei reușesc să vândă prin bâlciuri. „Nu mai e ca acum 10-15 ani, atunci erau mai puțini comercianți, era altceva“, spune chiar un comerciant, venit să vândă halviță și turtă dulce.
