Senatul Universităţii „Constantin Brâncuşi”(UCB) din Târgu Jiu a organizat la sfârşitul săptămânii trecute, împreună cu Institutul de Politici Publice, Administrație și Științele Educației, Conferința Naţională „Educaţia şi criza de identitate”. Astfel, Universitatea „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu şi-a reconfirmat asumarea rolului de maximă importanţă, într-un context socio-cultural complex, dominat de incertitudini şi controverse: rolul de a se situa în avangarda promovării ideilor novatoare în educaţie.În cadrul evenimentului au susţinut comunicări: prof. univ. dr. Adrian Gorun, prof. univ. dr. Nicolae Manolescu, prof. univ. dr. Toader Nicoară, prof. univ. dr. ing. Luminiţa Georgeta Popescu, jurnalistul Sabin Gherman, Elena Roată, Marilena Pârvulescu, Titi Bălăceanu, Maria Cochină, alte cadre didactice din învăţământul universitar şi nonuniversitar.
Concluziile conferinţei
Concluziile care s-au desprins din dezbateri se pot rezuma pe următoarele coordonate: „1. Educaţia este o investiţie rentabilă pe termen lung, o investiţie certă de care depinde viitorul unei naţiuni. Ea trebuie să fie vectorul esenţial al dezvoltării durabile a societăţii româneşti în condiţiile globalizării şi erei informaţiei. Contextul naţional şi internaţional revendică o educaţie sănătoasă, o educaţie întemeiată în valorile universale (din care nu trebuie excluse valorile noastre tradiţionale), valori care asigură formarea personalităţii individuale prin integrare socială şi transmitere culturală, o educaţie orientată prin finalităţi ce se circumscriu, deopotrivă, informativului şi formatismului. 2. Educaţia din România se confruntă cu o acută criză de identitate: criza de viziune, criza de ideal, criza finalităţilor, criza instituţională, criza de legitimitate. Este nevoie de un proiect de reconstrucţie a identităţii învăţământului nostru, un proiect cu o nouă arhitectură, care să relanseze imperativul compatibilizării educaţiei noastre atât cu educaţia din statele cu democraţie consolidată, cât şi cu sine, cu valorile şi tradiţiile care au dat strălucire şcolii româneşti, competitivitatea noastră în domeniu. 3. Operând cu distincţia dintre reforma în educaţie şi reforma educaţiei (termen de care s-a făcut şi se face uz şi abuz în ultimii ani), trebuie să decelăm atât cauzele cât şi consecinţele instabilităţilor introduse în sistem, efectele nocive ale perpetuării formelor fără fond. Apelul exagerat la imitaţiile sterile, fecunda contaminare pozitivă (pozitivă ca amplitudine şi intensitate, nu neapărat ca finalitate), fetişul diplomelor, concurenţa inegală şi adesea neloială, amplificarea tutelei administrative, imixtiunile primitive ale politicului partinic în toate resorturile educaţiei, slaba înţelegere a unor termeni precum subsidiaritatea, calitatea, empatia, capitalul educaţional, idealul educaţional, autonomia instituţională, libertatea academică, viziunea şi misiunea în educaţie ş.a. sunt doar câteva din problemele majore cu care se confruntă educaţia românească în faţa marilor provocări actuale şi cărora, în mai multe rânduri, noi le-am propus rezolvare. Acestea se întemeiază, la rândul lor, în lipsa unui proiect de ţară în domeniul educaţiei, lipsă ce se concretizează în fenomene şi procese precum: amplificarea sărăciei, accentuarea clivajelor sociale şi slăbirea coeziunii, devalorizarea diplomelor, periclitarea ordinii sociale şi siguranţei naţionale, devalorizarea calitativă a resursei umane din educaţie, dar şi din societatea în schimbare, decredibilizarea sistemului educaţional, amplificarea ecartului dintre educaţie şi viaţa reală. 4. Multe din problemele majore cu care se confruntă educaţia azi aparţin sistemului însuşi. La fel de multe, poate mai multe, aparţin sistemului social şi decidenţilor politici, administrativi. Tocmai de aceea, strategiile remediale sunt, deopotrivă, imanente şi transcendente sistemului educaţional, educaţiei înţeleasă ca ansamblu al activităţilor şi relaţiilor dinamice dintre actorii cu competenţă în formarea individului, precum şi dintre aceştia şi persoanele implicate în propria formare prin mecanisme şi acţiuni ordonate şi orientate de finalităţi prestabilite, întemeiate în valori şi norme ce se circumscriu capitalului educaţional. Numai printr-o intervenţie energică, fundamentată în cunoaşterea de sine, în recunoaşterea dezastrului potenţial şi blocajului funcţional – instituţional iminent se poate evita destructurarea identităţii noastre naţionale. Orice întârziere ne împinge la dezastru!”, potrivit unui comunicat de presă al UCB.
