Pentru al doilea an la rând, proiectul educațional „Mesaj către părintele meu“ a adunat sute de lucrări, artistice și literare, pe care copiii le-au făcut cu gândul la părinții lor, cei mai mulți plecați la muncă peste hotare.

Ceea ce a început în urmă cu mai bine de trei ani ca un proiect de oferire a sprijinului atât de necesar copiilor cu părinții plecați la muncă în străinătate s-a transformat, în doar doi ani, într-un adevărat strigăt de ajutor. Proiectul, inițiat de Speranța Mihalcea, consilier școlar în cadrul Centrului Județean de Asistență și Resurse Educaționale, și pus în practică în toate școlile în care există consilieri psihologi, i-a pus în acest an pe aproape 600 de copii, din miile de copii din județ care au părinți plecați la muncă în străinătate, în situația de a-și da frâu liber sentimentelor. Cei care le-au privit lucrările artistice sau le-au citit creațiile literare au rămas fără cuvinte, dar cu lacrimile șiroindu-le pe obraji, aproape fără excepție. Sunt, cei mai mulți, copii cărora material nu le lipsesc multe lucruri, alții au poate chiar ce colegii lor nu-și permit, dar care visează, seară de seară, să-și strângă în brațe mama sau tata.
„Acești copii urăsc avioanele, pentru că ele le iau de lângă ei părinții“, a fost concluzia amară a unuia dintre psihologii prezenți la festivitatea de decernare a premiilor concursului „Mesaj către părintele meu“.
„Proiectul nostru este unul destinat copiilor ai căror părinți au plecat să muncească în străinătate. Este proiectul „Singuri acasă“, plecat pur și simplu ca un proiect educativ, pe care l-am propus colegilor mei, consilieri școlari, să-l aplice în școlile lor. Urmărea să crească stima de sine a acestor copii, să avem grijă să nu abandoneze școala, să facem o statistică cu date despre acești copii, după care m-am gândit că este insuficient acest lucru. Așa că anul următor m-am gândit să-i întreb și pe ei ce gândesc, cum se simt. Cum puteam să fac asta? Printr-un mesaj, i-am spus noi „Mesaj către părintele meu“. Se adresează în special copiilor cu părinții plecați, dar nu numai, pentru că noi nu încurajăm aceste diferențieri. Se adresează tuturor copiilor care au să transmită un mesaj părinților, pe două secțiuni: desen-pictură-colaj și secțiunea literară. Anul trecut a fost prima ediție, au fost sute, sute de lucrări, nu ne așteptam la așa ceva. Le-am citit, nu de puține ori ne-au dat lacrimile, suferința lor este reală, și dacă aș putea să vorbesc acum cu părinți plecați din țară, aș vrea să înțeleagă ce consecințe, din punct de vedere fizic, psihic și emoțional, au asupra copiilor aceste plecări. Acești copii nu au nevoie de absolut nimic, doar de prezența părinților. Mănâncă orice, stau cu orice telefon, doar să știe că îi așteaptă cineva acasă, îi ascultă, îi îmbrățișează, îi ceartă, dacă e cazul, oricum, au pe cineva alături de ei“, a fost cuvântul de deschidere a festivității, rostit de coordonatorul proiectului, Speranța Mihalcea.
Cât despre lucrări, parte din cele de la secțiunea desen-pictură-colaj fiind expuse în sala de festivități a Liceului Tehnologic „P.S. Aurelian“ Slatina, unde a avut loc festivitatea, acestea au reușit să-i impresioneze și pe necunoscători, psihologii școlari vorbind de un adevărat strigăt de ajutor al copiilor care nu-și simt alături părinții, „unii dintre ei nici pe cei care sunt acasă“.

Alina Mitran
Lucrează în presă din 2000 și ceea ce a început ca un hobby s-a transformat într-o profesie. A absolvit Facultatea de Finanțe, Bănci, Asigurări și Burse de Valori, dar a ales presa scrisă, un domeniu care i-a oferit cele mai mari satisfacții profesionale. S-a alăturat echipei Gazeta de Sud în 2004.