Câţi craioveni nu s-au întrebat, când au rămas fără căldură şi au citit prin ziare că au crapat cazanele de abur de la Electrocentrale II – CEO, furnizorul de agent termic primar la Craiova, ce este cu aceste cazane? Blocurile energetice, ca să le numim aşa cum spun specialiştii, două la număr, sunt cât două blocuri de zece etaje puse unul peste altul şi au fost construite în 1987, respectiv 1989, în Bariera Vâlcii, la Termo II, cum ştie tot omul de rând că se numeşte uzina. Cei doi mastodonţi de peste 70 de metri înălţime înghit câte 5.000 de tone de cărbune pe zi, ca să furnizeze 525 de tone de abur pe oră. Abur de care depinde confortul termic din apartamentele craiovenilor şi din uzine, atâtea câte mai sunt în viaţă în urbea noastră.

Cazanele sunt ca doi gemeni metalici în care se zbat continuu limbi de foc.
Acum, când redactorii GdS au intrat în „fabrica de căldură“, doar unul este în funcţiune şi asigură probele pe care le face furnizorul de căldură al oraşului (SC Termo), iar la cel de-al doilea se lucrează, se schimbă conductele până la cota 12, conducte prin care circulă apa care se transformă în abur.
Este mai greu să înţelegi – când caloriferele sunt reci şi la robinet nu curge apă caldă – că aceste cazane sunt cauza, fără să vezi sutele de kilometri de ţeavă prin care circulă apa fierbinte, încălzită de cărbunele care arde aici zi şi noapte şi apoi pleacă prin reţeaua de transport către oraş. Am pătruns în „burta“ cazanului care este în perioada de mentenanţă şi am văzut miile de conducte, atât cât am putut cuprinde cu privirea. Ghid ne-a fost unul dintre directorii CEO, Dan Vasile. „Cele două blocuri energetice produc concomitent atât energia electrică, cât şi energia termică. Vorbim în această situaţie de cogenerare. Prin aceste ţevi circulă apa pe care noi o luăm din Jiu, aproximativ 1.000 mc/oră pentru întregul consum al centralei, şi care este adusă la o temperatură optimă. În interiorul cazanului se atinge o temperatură de 900 de grade Celsius. Atunci când au loc avarii şi suntem nevoiţi să oprim cazanele, se sparg aceste conducte. Ca să putem interveni în interiorul acestui cazan şi să schimbăm conductele trebuie să-l lăsăm între 8 şi 12 ore să se răcească. Ulterior, echipele de intrevenţie pătrund în cazan şi încep intervenţiile. Uneori intră un singur om, alteori o întreagă echipă de muncitori“, explică Dan Vasile, în timp ce deschide o firidă prin care se vede o mică parte din interiorul incandescent al cazanului 2, cel aflat în funcţiune. Din interior ne izbeşte din faţă fierbinţeala focului şi zgura rezultată, cea care ajunge la halda de cenuşă. Cazanul „urlă“ în timp ce produce aburul fierbinte care antrenează un turboagregat ce produce 150 de megawaţi şi jumătate din energia termică necesară încălzirii oraşului. „Un cazan de abur de la grupurile energetice Craiova II, care sunt grupuri în cogenerare, produce abur din arderea cărbunelui, acest abur se destinde, trece prin turbină, aceasta angrenează generatorul care produce energie electrică, ulterior debitată în sistemul energetic naţional. O parte din acest abur după ce destinde din turbină este preluat şi încălzeşte apa care se duce la oraş pentru asigurarea energiei termice. Cam acesta este ciclul de funcţionare a unui grup energetic în cogenerare“, explică directorul Dan Vasile.

Unul dintre cazanele care asigură la acest moment căldura oraşului, Foto, Lucian Anghel

Cazanul 1, de bază în această iarnă

Lăsăm în urmă mastodontul încă în viaţă, adică cazanul 2, şi trecem la cazanul 1, cel în jurul căruia mişună echipe de oameni, muncitorii firmei care se ocupă de reparaţii. Se lucrează, fiindcă de funcţionarea lui depinde în această iarnă livrarea căldurii în oraş şi la Uzina Ford. Construit în anii ’80, a tot fost cârpit şi „plesneşte“ taman în sezonul rece, cum s-a întâmplat și în urmă cu doi ani. Acum se lucrează la cotele superioare. S-au schimbat toate conductele până la cota 12. Ţevile au fost grunduite şi echipele de muncitori care asigură mentenanţa încă lucrează la „sarcofag“, adică izolaţia din vată minerală şi tablă, şi la turnarea cimentului refractar în aspiraţia morilor de cărbune şi pe la colţurile interioare. „Se lucrează la cazanul 1, aici s-au schimbat toate ţevile până la cota 12. A fost reabilitat rotorul de joasă tensiune şi s-a efectuat înlocuirea pâlniei reci la cazanul de 525 de tone de abur pe oră. Înlocuirea pâlniei la cazan va duce la creşterea fiabilităţii acestui agregat şi noi credem că în această iarnă nu vom avea evenimente neplăcute care să se repercuteze în furnizarea energiei termice în oraş.
Totodată, am făcut reparaţii pe canalele de gaze, gazul poate să treacă prin coşul vechi în pornirea cazanului şi imediat după ce se stabilizează arderea în cazan se trece pe desulfurare, adică pe instalaţia de desulfurare, şi atunci gazele trec printr-o instalaţie care reţine oxizii de sulf. Această instalaţie ne-a costat 50 de milioane de euro şi a fost construită special pentru respectarea reglementărilor de mediu. Gazele intră prin preîncălzitoare, unde se încălzeşte aerul pe care îl luăm din atmosferă, şi apoi în cazan, pentru întreţinerea arderii. Nu poţi să introduci în cazan aer foarte rece. Reparaţia acestui cazan costă două milioane şi jumătate de euro. Lucrările se vor încheia în cel mult o săptămână. De exemplu, Termo are să ne dea 40 de milioane de euro, câte reparaţii nu am putea face cu aceşti bani?!“, întreabă reprezentantul CEO. Acesta spune că în perioadele de mentenanţă se fac determinări ale calităţii ţevii după perioada de folosinţă şi se înlocuiesc zonele cele mai afectate, cele mai predispuse la incidente.

Aproape de cota 100

Părăsim sala cazanelor şi urcăm deasupra „fabricii de căldură“, ajungem cu un lift greoi, după aproximativ trei minute, aproape de cota 70. De aici, pe traverse metalice, „vizităm“ cele două cazane. Privind în jos, conductele, bazinele, banda de cărbune devin tot mai mici. Doar turnurile de abur sunt mult mai semeţe şi se înalţă cu alte câteva zeci de metri mai sus, până la cota 180. Aburul fierbinte din turnurile de răcire izbeşte cu putere în afară, prin gurile imense, iar în depărtare se zăreşte halda de cărbune. „Platforma aeriană“ este străjuită de coşurile celor două cazane învelite în tablă şi lovite mereu de intemperiile vremii. Directorul CEO spune că atunci când s-a înălţat uzina oamenii mergeau doar pe grinzile metalice, largi de o jumătate de metru, fără parapeţi de protecţie. Privind prin podeaua din plăci metalice perforate nu ţi-ai dori să suferi de sindromul Meniere (teama exagerată de înălţime), când simţi că totul se învârte în jurul tău, urechile îţi ţiuie, la care se adaugă şi o permanentă instabilitate în a-ţi menţine poziţia verticală. Sunt însă angajaţi care zilnic ajung aici pentru supravegherea şi bunul mers al producţiei.

Cazane noi

La Electrocentrale II Craiova s-a mers mai departe şi s-au luat măsuri de precauţie, sau mai bine zis de modernizare. Au fost achiziţionate încă două cazane, care urmează să fie montate până în luna februarie 2019. Acestea vor suplini cazanele vechi, fiindcă ele pot asigura 25-30% din necesarul de căldură al oraşului şi al Uzinei Ford în cazul apariţiei unei avarii la unul din cazanele vechi. Vor fi, ce-i drept, cazane pe gaze, cu costuri mai ridicate în producerea agentului termic, dar este prima investiţie în domeniu după foarte mulţi ani. „Investiţia realizată în acest an este foarte importantă pentru noi, este vorba despre achiziţionarea a două cazane de abur de ultimă generaţie. Sunt cazane de abur care vor produce 50 de tone de abur industrial pe oră şi vor fi folosite pentru încălzire şi apă caldă pentru oraşul Craiova şi asigurarea agentului termic la Ford. Punerea lor în funcţiune se va face prin februarie-martie 2019. Întreaga investiţie este de patru milioane și jumătate de euro. Cele două cazane asigură cam 25-30% din necesarul de căldură al oraşului şi al uzinei Ford pe timp de iarnă. Pe timp de vară, unul singur poate asigura apa caldă pentru oraş. Diferenţa este că cele două cazane vor funcţiona pe gaze. Chiar dacă sunt costuri mai mari, ne dorim să avem mereu o rezervă dacă apar probleme la grupurile energetice“, afirmă Dan Vasile.
Ascultând cele precizate de reprezentantul CEO, trag concluzia că, pe viitor, dacă mai crapă cazanele vechi, Electrocentrale are cu ce să continue producţia de abur.

Maria CERNĂTESCU
A absolvit Facultatea de Drept „Nicolae Titulescu” din Universitatea din Craiova şi lucrează în presa scrisă din 2004. În momentul actual este unul dintre puţinii jurnaliști locali care se ocupă de domeniul asociaţiilor de proprietari.