La sfârşitul clasei a VIII-a, elevii comunei Gângiova îşi pun ghiozdanul în cui, renunţând la şcoală, şi se apucă de muncile pământului. Situaţia financiară precară nu le permite să participe la olimpiade sau să îşi continue studiile.
Comuna Gângiova este situată în partea de sud-est a judeţului Dolj, pe malul drept al râului Jiu. E o comună cu oameni simpli, care trăiesc din munca pământului sau din ajutorul social.
„Oamenii se descurcă cu ajutorul social în marea majoritate, iar cei care sunt mai isteți pleacă din țară. Şomeri indemnizați sunt prea puțini. Şanse de angajare nu sunt, deoarece în jurul localități nu prea au unde“, a declarat Preda Cristache, primarul comunei Gângiova.
Încă din secolul XIX, sistemul de educaţie a reprezentat una dintre resursele esenţiale pentru îndeplinirea aspiraţiilor tinerilor. Prima şcoală de care îşi amintesc bătrânii satului a fost aceea care a funcţionat peste drum de biserică, într-o clădire construită din „văltuci“ sau nuiele, având două săli de clasă. Această şcoală a început să funcţioneze din anul 1838, cu un învăţător fără pregătire, cântăreţ la biserică. Era un profesor particular plătit de către părinţii care îşi trimiteau copii la şcolă. Apoi în anul 1873 a luat fiinţă prima şcoală oficială, care a funcţionat la un loc cu primăria, însă în clasă separată, într-un local al comunei acoperit cu trestie.
În prezent, dinamica sistemului de învăţământ se găseşte în strânsă corelaţie cu nivelul de pregătire al tinerilor pentru viaţa în societatea modernă. Din acest punct de vedere, educaţia nu este doar o resursă a „calităţii vieţii“ şi o importantă modalitate de afirmare socială a tinerilor. Astfel, Şcoala Generală Gângiova este dotată cu reţele de informatică, sală de sport, bibliotecă, laboratoare şi cabinet medical.
Copiii de la sate nu au bani să meargă la liceu
Ajunși din capitala Băniei în comuna Gângiova, după un lung drum, ne oprim în fața primăriei, o clădire modestă, veche, cu prispă, fără gard, cu un singur nivel, în fața căreia doi bătrâni deapănă povești, așezați ca-n fața porții pe bănci din lemn. În dreptul prispei, stau sprijinite două biciclete ruginite. Stăm puțin, ne dezamorțim, apoi intrăm. Primarul ne povestește despre investițiile făcute, despre școala pe care a modernizat-o și pe care a dotat-o cu centrale termice încă din 2012, despre faptul că majoritatea elevilor nu se înscriu la licee după ce termină clasa a VIII-a, ei rămânând acasă ca să-și ajute părinții în gospodărie. „Puțini elevi se duc mai departe, la școala profesională din Valea Stanciului. Drumul este prea lung, iar posibilitățile materiale ale părinților nu prea sunt“, spune Preda Cristache.
Conduși de către primar, ne îndreptăm spre școală. Traversăm, străbatem micul parc în care se află un foișor de lemn și câteva bănci. Lăsăm asfaltul în urmă și pășim pe un drum de țară nisipos. Intrăm în clădire. Aici este universul copiilor. Pereții sunt plini de culoare. La loc de cinste stau pictate toate dorințele acestora. Elevii animă coridoarele, jucându-se de-a prinselea, două fete aşezate pe trepte repetă lecţia de zi în timp ce o alta le ascultă. Clopoţelul sună. Elevii intră în clase. Noi ne îndreptăm către biroul directoarei. Aceasta ne spune că deşi elevii sunt conştiincioşi şi prezintă interes pentru scoală, numărul lor din anul acesta a scăzut faţă de anii anteriori. „Şcoala noastră are un număr de 250 de elevi, deoarece ne confruntăm cu emigrarea, mai ales din partea elevilor de etnie romă, iar număr lor a scăzut în acest an față de anii trecuți. Dacă mai adăugăm și transferurile, și faptul că în comunitate sunt foarte mulți asistenți maternali și copiii mai vin și mai pleacă… am rămas cu 250. Copiii prezintă interes pentru școală, la fel și părinții. Avem o relație foarte bună cu părinții, cu comunitatea și cu primăria. Avem protocoale de parteneriat cu toate instituțiile din stat incluzând biserică, cabinet medical, bibliotecă și tot ce avem nevoie. Dacă noi cerem, ni se pune la dispoziție în limita sumelor alocate. Copiii pleacă, în general, din cauza părinților. Dacă părinții găsesc de lucru în anumite perioade din an, atunci parte din ei îi însoțesc, parte rămân în grija bunicilor, fraților mai mari, unchilor, cu cine pot. Se și întorc, fie în același an școlar, fie pleacă cu transfer și vin după ceva vreme tot cu transfer. Acolo fac tot felul de studii care necesită echivalare ISJ, după care noi venim și îi introducem într-o anumită clasă. Probabil sunt și niște beneficii financiare dacă îi înscriu acolo într-o formațiune de studiu.
Jumătate dintre cei care termină clasa a VIII-a merg spre liceu. Parte din cei rămași nu se prezintă la evaluări, iar ceilalți merg spre școli profesionale. În general, aleg zona Valea Stanciului, Segarcea, foarte rar Craiova. Tot din cauza posibilităților financiare ale părinților, care sunt destul de precare, navetă, drum, sunt cam reticenți. De obicei, merg spre mecanică, li se oferă și un permis de conducere la sfârșitul școlii profesionale și atunci pentru ei e ceva“, explică Ionela Gabriela Bratu, directoarea Şcolii Generale Gângiova.
Importanţa activităţilor extraşcolare
Începând cu noul an şcolar, elevii vor putea participa la activităţi extraşcolare. Acestea sunt foarte importante în pregătirea copiilor pentru viaţa de zi cu zi, pentru viitoarea lor profesie, precum şi pentru pasiunile pe care le au sau le vor avea de-a lungul vieţii, prin faptul că le completează cunoştinţele dobândite la şcolă, îi disciplinează, iar unele dintre ele pot fi de ajutor în dezvoltarea abilităților sociale. „Legat de activitățile extrașcolare, putem spune că începând cu acest an derulăm un program cu Asociația Vasiliada, care este aprobată de Inspectoratul Județean Dolj și în care noi ca unitate avem un număr de 30 de copii din ciclul primar și zece copii din ciclul gimnazial. Trei zile, respectiv două zile pe săptămână, timp de cinci semestre, participă la diverse activități. Formatorii sunt profesori și învățători de aici din școală. Elevilor li se pune la dispoziție sub formă de catering o gustare, pentru că stau ceva timp în școală. Activitățile, zic eu, sunt menite și construite pentru a-i aduce spre școală și a-i atrage cu diverse activități. Copiii participă la concursuri, mai ales aici pe zonă. Cele internaționale, olimpiade, nu este cazul la noi, pentru că nu avem posibilități și nici ei nu au posibilități financiare, ar trebui susținuți cumva, și atunci ne oprim la nivel zonal“, încheie Ionela Gabriela Bratu.
„Aş vrea să ajut copiii să prindă şi ei drag de şcoală“
O parte dintre absolvenţii de gimnaziu părăsesc şcoala cand trebuie să facă tranziţia către liceu, cu toate că învăţământul obligatoriu este până în clasa a X-a inclusiv. Acest lucru se întâmplă pentru că multe familii din mediul rural nu îşi permit să-şi trimită copiii la liceu sau pentru că sunt plecaţi din ţară, însă o elevă a Şcolii Generale Gângiova vrea să se rupă de acest tipar şi doreşte să îşi continue studiile la un liceu din Craiova.
Dirigintele clasei a VIII-a ne povesteşte despre o elevă din clasa sa, foarte conştiincioasă și care îndrăzneşte să viseze dincolo de graniţele comunei. „Este o fată ambițioasă, care încearcă să-și depășească condiția, deși situația materială de acasă nu este printre cele mai strălucite. Părinții lucrează în comuna noastră și au o bună colaborare cu școala și cu celălalte instituții, mai ales că tatăl lucrează la biserică, este cântăreț, deci e în mijlocul comunității, și urmărește și comportamentul fetei în afara clasei. Părinții se implică, deși mama este ocupată cu agricultura, aceștia țin legătura cu dirigintele și conducerea școlii. Îi dorim mai multă ambiție, având în vedere că evaluarea națională o va da în vara următoare“, a declarat profesorul Ion Manolache.
Copila intră timidă în biroul directoarei, se aşază pe marginea scaunului, lângă dirigintele său. Culoarea roşie a bluzei i se reflectă în obraji. Emoţiile cresc. În privire i se oglindesc toate dorinţele, toate problemele, toate speranțele lumii ei. Trage aer adânc în piept, ca şi cum şi-ar lua energia din întreaga şcoală. „Clasa a VII-a mi se pare puțin mai grea decât clasa a VII-a, deocamdată, dar îmi place. Cel mai mult îmi plac engleza şi matematica, dar mai mult algebra. Temele mi se par uşoare, mă străduiesc să le fac pe toate şi să învăţ“, ne explică Mihaela Alexandra Pascu. Apoi povesteşte cum vrea să-i ajute pe cei mai mici. „Mai departe aş vrea să dau la Liceul Pedagogic. Vreau să fiu învățătoare, vrea să ajut copiii să prindă şi ei drag de şcoală“, continuă ea. Zâmbetul îşi face loc pe chipul ei atunci când povesteşte că încă de pe acum este un ajutor pentru sora ei. „Eu mai am o soră mai mare, a trecut acum în clasa a IX-a. Sora mai mare nu mă ajută, am ajutat-o eu mai mult“, încheie eleva. Cu siguranţă, nu îi va fi uşor. La numai 15 ani, îşi va lăsa în urmă copilăria, acasă în Gângiova, departe de prieteni şi părinţi. Va sta singură în căminul liceului, într-un oraş mare, necunoscut de ea încă, pentru a-şi îndeplini visul.
Vizita noastră la Şcoala Generală Gângiova se încheie, la fel şi cursurile. Copiii dau năvală în curtea şcolii. Unii rămân să se joace cu o minge improvizată, ridicând un nor de praf în jurul lor, dar cei mai mulţi se îndreaptă singuri către casă. Rămânem o clipă pe loc şi privim cum un copil cu geacă de fâş albastră, subţire, priveşte lung maşina noastră. Stă nemişcat, cu ochii mari. Apoi îşi înalţă privirea spre nori. Aşteptăm, nu vrem să-l trezim din visul lui. Dintr-o dată, îşi întinde braţele precum aripile unui avion şi pleacă în zbor.
Beatrice Spătaru
