Acasă Local Dolj Legumele şi fructele timpurii de la Călăraşi, aproape de scos pe piaţă

Legumele şi fructele timpurii de la Călăraşi, aproape de scos pe piaţă

-

Comuna doljeană Călăraşi se poate mândri cu agricultura ca la carte, pe care oamenii locului, mari iubitori de pământ, au dezvoltat-o şi au adus-o la nivel înalt. Astfel, în Călăraşi se recoltează unii dintre primii cartofi din ţară, dar şi căpşune şi pepeni timpurii. Agricultorii au deja contracte cu firme care le cumpără produsele, însă o piaţă de desfacere în zonă le-ar fi de ajutor ca să aibă siguranţa că nu vor mai sta la mâna samsarilor.

Pentru agricultorii din Călăraşi, pământul nisipos nu mai are secrete. Mai mulţi tineri din comună s-au pus pe treabă şi au început să reînvie agricultura şi să o aducă la nivel de afacere. Cu multă migală, muncă, răbdare, dar şi bani, aceştia reuşesc să cultive şi să recolteze legume extratimpurii şi timpurii, pe care câştigă bani suficienţi pentru a rămâne şi cu profit. Le lipsesc, însă, pieţele de desfacere şi interesul statului, pentru ca lucrurile să funcţioneze ca în alte ţări.
Costel Duculescu este unul dintre tinerii comunei Călăraşi care s-au gândit că munca în agricultură este singura soluţie pentr a putea rămâne în satul natal, Sărata. Munceşte din greu, alături de soţie, la cultura de cartofi, una din care ajung să scoată legumele pe piaţă printre primii din ţară. „Ideea să cultiv cartofi mi-a venit de mai mulţi ani, dar noi, agricultorii din Călăraşi, nu prea suntem cunoscuţi cum sunt, de exemplu, cei de la Lunguleţu, judeţul Dâmboviţa. Timpurietatea cartofului este aici, la Călăraşi. Ca să scoatem cartoful timpuriu, trebuie multă muncă, trebuie metode pentru a-i proteja de temperaturile scăzute şi mulţi bani investiţi. Prima cultivare am făcut-o pe 17 februarie. Am avut nişte impedimente cu vremea, iar a doua cultivare s-a făcut în martie. Din păcate, nu prea găsim oameni cu care să muncim, pentru că mulţi sunt plecaţi în străinătate. Şi eu plec în Spania, la cules de măsline, trei luni pe an, atunci când nu mai am ce să fac aici. Agricultorii din zonă ne mai ajutăm între noi, ne asociem. Ne-am cumpărat utilaje de plantat, de scos cartofii, coloane de irigaţii, folosim picurători. În orice caz, totul se rezumă la bani, trebuie să facem multe investiţii. Sper ca pe 15 mai să ieşim pe piaţa autohtonă cu cartofii. Am primit deja telefoane din Polonia pentru a livra cartofi din prima recoltare. De vreo doi ani, facem o treabă foarte bună cu acest cumpărător din Polonia. La noi nu sunt pieţe de desfacere, nu puteam să îi vindem, îi dădeam la intermediari pe 50% din valoarea lor. Punctele de desfacere încă sunt o problemă. Acum, datorită primarului, care ne-a ajutat să facem parteneriatele cu polonezii şi cu un hipermaket, treburile merg mai bine şi sperăm că vor merge din ce în ce mai bine“, a povestit bărbatul.

„În Spania este dezastru cu îngrăşământul şi substanţele chimice“

Costel spune că nu a învăţat niciun secret agricol de la spanioli, ba chiar i-a învăţat el pe ei anumite lucruri. Însă, diferenţa dintre noi şi ei o face statul, care îi sprijină cu multe subvenţii şi îi ajută să producă la nivel înalt. „Din fericire, nu am avut niciodată momente în care să rămân cu cartofii nevânduţi. Sunt legume care se vând destul de bine. Însă, trebuie să facem multe eforturi pentru ca marfa să arate bine pentru că, de exemplu, polonezii cer anumite dimensiuni în care să se încadreze cartoful, iar dacă nu se încadrează, nu ne mai cumpără marfa. Cartoful timpuriu pe care îl cultivăm acum este un soi foarte pretenţios. Îi trebuie condiţii speciale. Însă, nu băgăm cantitate mare de îngrăşământ pentru că oricum nu sunt bani suficienţi. Eu am lucrat în agricultură în Spania şi acolo este dezastru cu îngrăşământul şi alte substanţe pe care le bagă în plante. Au bani mulţi, au subvenţii la substanţe chimice şi la îngrăşământ. Din această cauză au fructe şi legume mari şi plante viguroase. Nu pot să spun că am furat secrete de la spanioli, de multe ori fură ei de la noi. Dar diferenţa dintre noi şi ei sunt banii. Ei au ajutor financiar. Noi aici ne descurcăm de multe ori şi pe datorie. Avem prieteni care au magazine de fitosanitare care ne înţeleg până la recoltare. Când recoltăm şi vindem marfa, prima dată ne achităm datoriile. Apoi ne facem calculele, vedem ce am investit şi cât ne-a mai rămas. Ne rămâne şi profit, nu putem spune că nu. Anul trecut, la prima producţie a fost preţul de vânzare 1,8 lei pe kilogram la angro. Însă, cei care au mers la Deva, la Târgu Jiu sau în alte oraşe, i-au vândut şi cu 2,5-3 lei. Am fost şi eu, în urmă cu trei ani, la Timişoara. Aici se vindeau cu 1,8 lei la angro, iar acolo i-am dat cu 3,5 lei la piaţă. Anul acesta sperăm să fie mai scump puţin pentru că în toată Europa sunt probleme cu cartofii. Sperăm să luăm 2 lei pe kilogram la angro. Cred că statul ar putea să ne ajute cu nişte pieţe de desfacere şi să existe nişte credite pentru agricultori mai accesibile. De exemplu, noi nu suntem angajaţi, mulţi nu avem proprietăţi şi nu avem cu ce să girăm, aşa că nu putem să luăm credit“, a mai adăugat Costel Duculescu.

Cartofii, căpşunele şi pepenii – suveranii pământului din Călăraşi

Primarul comunei, Vergică Şovăilă, îi susţine pe agricultori şi este mândru de ei pentru că, prin intermediul acestora, comuna se dezvoltă din ce în ce mai mult. Însă, marea dezamăgire pe care o are este aceea că statul i-a cam dat uitării pe agricultori. „La Călăraşi se cultivă, în ultimii ani, legumele care aduc mai mulţi bani. Şi aici mă refer la cartofi, căpşune – care merg foarte bine, sunt timpurii la noi. Sunt peste 300 de hectare de cartofi cultivate. Apoi urmează pepenii, care sunt şi ei foarte timpurii, în luna mai ies deja primii. Încă îşi păstrează gustul foarte bun. Se dă şi cu îngrăşământ, însă puterea economică a agricultorilor nu este aşa de mare încât să îşi permită să facă multe tratamente. Oricum, se dă mult mai puţin decât în străinătate. E mare diferenţă de gust între căpşunele de Călăraşi, de exemplu, şi cele de pe piaţă. Au mai existat şi situaţii în care oamenii au rămas, din păcate, cu marfa nevândută. Noi ne dorim să venim în întâmpinarea lor. Unii dintre ei nu au mijloace de transport şi stau la mâna samsarilor, care habar nu au cum se face agricultura, dar care iau produsele de aici la un preţ de nimic şi le vând de trei ori mai scump. Din păcate, noi nu avem foarte multe soluţii, guvernul ar trebui să vină cu măsuri de protecţie pentru agricultori. În afara ţării se face acest lucru, noi nu ne protejăm oamenii. Românii au cam fost lăsaţi ca puii fără cloşcă şi fiecare s-a dus pe unde a putut ca să poată să trăiască“, a declarat edilul.

„Un centru angro ar fi fenomenal“

Un alt tânăr care a reuşit să atragă bani europeni pentru a-şi îndeplini visul de a face o afacere din agricultură îşi doreşte ca statul să le uşureze munca şi să fie deschise centre angro în zonele agricole din ţară. L-am găsit pe Marin Bostangiu muncind la câmp, printre bostanii de pepeni galbeni. „Am început această afacere prin accesarea unor fonduri europene. Mi s-a aprobat un proiect pe 30 de ari de solar, unde am pus căpşuni. Acum am zis să mai construiesc încă 30 de ari de sere. Vreau să încerc cu pepeni galbeni. Cel mai greu a fost să facem actele pentru a putea să obţinem banii. Am investit 30.000 de euro, cu tot cu utilaje. În fiecare zi ne trezim la șase dimineaţa ca să începem munca. Apoi seara, cât mai târziu, udăm. Am început să fac agricultură pentru că nu aveam serviciu aici, nu aveam niciun venit. Când se termină producţia, toamna, merg câteva luni în Germania, ca şofer pe tir. Acolo agricultorii au foarte multe subvenţii, îi ajută statul foarte mult. Dar ei sunt nemţi, nu români. În iunie vom ieşi cu pepenii pe piaţă. Am pe cineva care vine cu camioanele de la Cluj şi cumpără, şi restul la Bucureşti, unde mergem noi şi vindem. Am auzit că şi primăria încearcă să ne ajute să obţinem nişte contracte. Anul trecut a fost foarte bine, la începutul producţiei am vândut pepenii şi cu 6 lei pe kilogram. Reuşim să ne acoperim costurile şi rămânem şi cu profit, nu putem să muncim degeaba. Se fac bani cu agricultura, dacă munceşti. Stăm prost la capitolul oamenilor pe care să îi luăm la muncă. Au plecat mulţi tineri în străinătate, dar ne mai descurcăm cu utilajele. Un centru angro ar fi fenomenal. Am înţeles că primăria se zbate să construiască ceva. Am profit de un miliard şi ceva lei vechi, aproximativ“, a spus Marin Bostangiu, 40 de ani.

ȘTIRI VIDEO GdS