Florin Ciută lucrează de 16 ani ca poștaș în comuna doljeană Afumați (Foto: Lucian Anghel)
Florin Ciută lucrează de 16 ani ca poștaș în comuna doljeană Afumați (Foto: Lucian Anghel)
Florin Ciută lucrează de 16 ani ca poștaș în comuna doljeană Afumați (Foto: Lucian Anghel)

De 16 ani lucrează ca poştaş în comuna doljeană Afumaţi. Străbate 10, 15 kilometri pe zi, bate la porţile vecinilor pentru a le duce corespondenţa. Mărturiseşte că plăcerea cea mai mare este să ajungă primul în casa oamenilor pentru a le duce veştile. A visat să facă sport de performanţă, atletism sau ciclism, însă nu a avut şansa. A înţeles însă că dincolo de pasiune, sportul înseamnă sănătate. Face zilnic mişcare, iar în această toamnă, la cei 48 de ani, alături de alţi doi olteni, Despina Dragomir şi Claudiu Costescu, va reprezenta România la Balcaniada Factorilor Poștali.

Florin Ciută este factor poştal la Agenţia Poştală Afumaţi. Se trezeşte la ora 6.00 în fiecare dimineaţă. La ora 8.00 trebuie să fie deja la oficiul poştal. În cămaşă albastră, cu cravată la care are prins un ac cu însemnele Poştei Române, bărbatul îşi aranjează atent geanta. Numără ziarele pe care trebuie să le ducă abonaţilor, apoi îşi prinde cu elastice teancurile de plicuri pe categorii: facturi, citaţii. Bea un pahar cu apă şi iese încrezător din agenţie. Închide cu cheia în urma lui uşa pentru că nu mai este nimeni, e singurul angajat al acestei agenţii. În cele câteva camere au rămas doar o masă, un cuier şi două birouri vechi de pe vremea în care în această clădire funcţiona şi centrala telefonică, şi ghişeul poştal. Erau pe atunci trei factori poştali. A rămas doar el şi îi place foarte mult ceea ce face. „Plăcerea noastră, a poştaşilor, este de a ajunge primii, de a da vestea omului când i-a sosit ceva. Fac această meserie din pasiune. Cred cu tărie că, dacă îţi place să faci un lucru, acest lucru se vede, se simte, iar rezultatele sunt cele visate. Înainte de a lucra ca poştaş am fost gestionar la Cooperativă, în anii 1990 – 1992, după am fost angajat la Corpul gardienilor publici, apoi am fost trimis în şomaj. Meseria de poştaş nu este foarte uşoară. Nu ţine cont de condiţiile atmosferice, fie vară, fie iarnă trebuie să mergi pe jos să duci oamenilor corespondenţa, trebuie să fii în formă, trebuie să munceşti, nu ai pauză, nu ai program de respiro… Apoi, depinde de încărcătura zilnică, dar geanta unui poştaş nu cântăreşte mai puţin de 10, 15 kilograme. M-am obişnuit însă, nu mai este o problemă. Trebuie să ajung în aproximativ 500 de gospodării care se întind pe 10, 15 kilometri“, a povestit Florin Ciută.

„Este o comunitate restrânsă în care oamenii se respectă între ei“

Ca în orice localitate rurală, oamenii se cunosc între ei, legăturile sunt extrem de strânse. Poştaşul este cunoscut de toţi şi aşteptat cu nerăbdare, în special de vârstnici. Mulţi aşteaptă cu sufletul la gură să-şi ridice pensia şi preferă să vină înaintea lui, la jumătatea drumului. „Alţii vin chiar şi la ghişeu să-şi ridice banii. E greu pentru ei, îi înţeleg, trăiesc din pensii extrem de mici din care încearcă să se descurce o lună, dar cum cei mai mulţi sunt în vârstă le-am spus să stea acasă să aştepte, să nu mai facă efortul să vină că eu oricum ajung să le dau banii. La ţară e cu totul aparte, e o altă lume, oamenii se cunosc între ei, îşi ştiu povestea, familia. Mă invită în casă, mă aşteaptă cu bucurie, îmi oferă un pahar cu apă. Mă primesc cu căldură. Din acest motiv ţin foarte mult la oameni şi îi respect. Nu mi-a fost niciodată teamă având în vedere că am asupra mea bani. Până la urmă este riscul meseriei. Mă consider pregătit şi fizic, şi psihic pentru eventuale probleme, dar nu cred că va fi cazul. Este o comunitate restrânsă în care oamenii se respectă între ei. Din păcate, odată cu trecerea anilor primim tot mai puţine scrisori pe care să le ducem oamenilor. Mai trimit câte un plic doar cei care pleacă prin alte ţări, o vedere, o scrisoare, dar rar şi e mare păcat că mare bucurie aduc pe chipul celor rămaşi acasă“, a adăugat poştaşul.

„Dacă-mi propun ca într-o zi să parcurg 10 kilometri, fac 11, dar niciodată mai puţin“

La Marşul factorilor poştali nu a avut dreptul să participe timp de zece ani. Aşa era regulamentul, ca oficiant la ghişeu nu avea dreptul. În 2002, 2003, 2004 a fost campion judeţean şi regional în această competiţie. Din 2015 a revenit ca factor poştal, a reintrat în concurs, iar de atunci, în fiecare an, a obţinut locul I pe judeţ. „Am reuşit să câştig şi o finală pe ţară, mă pregătesc în fiecare zi, în special acum că m-am calificat pentru Balcaniadă. Sper să obţin un loc fruntaş, dacă se poate pe podium. Pentru mine, cantonamentul este munca de zi cu zi, treburile în gospodărie, iar seara o oră, două alerg, fac exerciţii fizice. Mă antrenez pe câmp, pe stradă, unde reuşesc. Am iubit sportul de când eram copil, însă din păcate nu am reuşit să îl practic la nivel înalt. Alerg de mic, mi-ar fi plăcut să fac atletism sau ciclism, dar nu am făcut, nu am avut posibilităţi. Sunt două sporturi pe care le iubesc enorm. M-am plafonat la ţară, în gospodărie, şi nu s-a mai putut. Ar fi o mare bucurie să ajung campion balcanic la Marşul factorilor poştali. Voi dubla în aceste luni antrenamentele. Sper să ţintesc podiumul. Mă antrenez singur, sunt şi sportiv, şi antrenor. Antrenorul din mine dă ordine sportivului, sportivul execută. Sunt foarte dur şi corect. Dacă-mi propun ca într-o zi să parcurg 10 kilometri, fac 11, dar niciodată mai puţin“, a completat bărbatul. Este conştient că nu va fi o competiţie uşoară. Mănâncă sănătos, nu face abuzuri, nu consumă alcool, nu fumează. Este tatăl a patru copii. Îşi doreşte enorm ca măcar unul dintre ei să facă sport de performanţă. Cel mic joacă handbal la Clubul din Băileşti.

Ana DĂNESCU
A absolvit Facultatea de Ştiințe Sociale din Universitatea din Craiova, specializarea Filosofie Sociologie. Lucrează la Gazeta de Sud din 2004 în domeniul social, dar este şi realizatorul rubricii Infosocial la Radio Sud.