Nefuncţionalitatea sau construcţia defectuoasă a rampelor de acces de la mai multe instituţii importante, dar şi structura trotuarelor din Craiova limitează posibilitățile de mișcare ale oamenilor cu dizabilităţi, iar aceştia stau de multe ori la mila celor din jur pentru a putea să intre. Am făcut, ieri, un tur al instituţiilor din oraş și am constatat că oamenii aflați la conducerea acestora nu s-au prea gândit la problemele persoanelor cu dizabilităţi, greu încercate de soartă.
Oamenii care au un handicap locomotor trebuie să se lupte, printre altele, și cu lipsa de interes a reprezentanţilor instituţiilor locale. Se simt umiliţi, neluaţi în seamă, neajutorați. „Lipsa rampelor sau a altor facilităţi pentru persoane cu dizabilităţi nu face decât să ne accentueze şi mai mult dependenţa de cei din jur, iar acest lucru nu ne dă deloc o stare de confort sufletesc. Mie cel mai greu îmi este să ştiu că depind de bunăvoinţa oamenilor. Majoritatea instituţiilor nu au aceste rampe, nici exterioare, nici interioare. Acolo unde există rampe, noi ne simţim bineveniţi, înseamnă că este o instituţie prietenoasă, care ştie că existăm“, a spus Florin Mojoiu, asistent social la Centrul „Sfânta Ecaterina“.
Elevatorul Universităţii nu funcţionează de cinci ani
La Universitatea din Craiova, accesul la educaţie este dificil pentru persoanele care nu se pot deplasa. Elevatorul care ar trebui să ajute aceşti oameni este defect de aproximativ cinci ani, iar în tot acest timp nimeni nu a luat nici o măsură, trecându-se cu vederea peste nevoile speciale ale persoanelor care, deşi au un handicap, îşi doresc să înveţe. Rectorul Universităţii, Cezar Spînu, spune că această problemă se va rezolva curând: „Elevatorul nu funcţionează, iar eu am aflat acest lucru chiar în timpul alegerilor pentru funcţia de rector, atunci când am văzut o colegă de la Litere, care este o persoană cu dizabilităţi, cum a fost adusă pe braţe în Universitate. Noi am alocat deja, în consiliul de administraţie, banii pentru repararea rampei, iar până pe 19-20 decembrie aceasta va fi gata. Este o situaţie inadmisibilă, pentru că avem câţiva studenţi cu dizabilităţi, şi un cadru didactic“.
Unul dintre studenţii de la Universitate aşteaptă ca elevatorul să fie reparat pentru a putea să vină la facultate. „Sunt obişnuit cu greutăţi şi obstacole, doar că acum e ceva mai complicat, căci nu locuiesc la Craiova, ci în Caracal, iar acest lucru presupune un efort mult mai mare. Eu îmi doresc să ajung cât mai des la cursuri, dar trebuie să am răbdare să se rezolve situaţia. Mi s-a facilitat accesul la bibliotecă prin intermediul mamei, că eu nu pot ajunge. Ţin legătura cu unii profesori, iar Domniile lor şi-au arătat toată înţelegerea şi bunăvoinţa în a mă ajuta. Până la urmă, se mai găsesc și oameni solidari, care să ne ajute la urcatul sau coborâtul scărilor“, a povestit Alexandru Enache.
„Noi nu suntem o prioritate“
Florin Mojoiu îşi aminteşte de anii pe care i-a petrecut ca student la Universitatea din Craiova, iar momentele prin care a trecut de multe ori în timp ce intra în clădire i-au lăsat un gust amar. Când nu funcţiona elevatorul, el ruga portarii sau colegii să îl urce scările. Însă nu a renunţat la studiu. „Eu am folosit acel elevator, atât cât a funcţionat. Atunci când nu a mai mers, rugam diverşi oameni să mă ajute. Singurul lucru care m-a determinat să continui a fost ambiţia. Cred că eram în stare să urc în genunchi ca să ajung la facultate. Oamenii consideră că noi suntem o minoritate, iar atunci când se defectează ceva sau când trebuie să se construiască ceva pentru noi, spun că şi aşa suntem puţini. Din această cauză, noi nu suntem o prioritate. Ar trebui să se schimbe puţin modul de gândire şi să nu mai fim consideraţi atât de neimportanţi. Când vedem că există rampă undeva, atunci ne gândim că oamenii de acolo nu fug de noi. Când vedem locuri unde nu există rampe, considerăm că pentru oamenii de acolo nu existăm“, a mai spus acesta.
Trotuarele fac dificilă deplasarea oamenilor cu dizabilităţi
La una dintre intrările laterale ale primăriei există un elevator, dar el pare să nu fi fost folosit niciodată. Am întrebat primăria dacă acesta funcţionează, însă până la închiderea ediţiei nu am primit nici un răspuns. Florin Mojoiu spune că la Primăria Craiova există şi o rampă din beton, care nu prea poate fi folosită. „La intrarea în primărie este o rampă care are o suprafaţă foarte alunecoasă, un fel de gresie cu care a fost placată ca să arate mai bine. În plus, rampa este şi foarte înclinată, iar acest lucru o face să fie inaccesibilă“, a explicat bărbatul.
La Teatrul Naţional „Marin Sorescu“ din Craiova există o rampă, însă aceasta este destul de abruptă, astfel încât o persoană în căruţ cu rotile nu ar putea urca singură. Și aici, o persoană cu dizabilităţi are nevoie de însoţitor. Un tânăr student la Jurnalism, care depinde de un căruţ cu rotile, se plânge şi de modul în care sunt construite trotuarele. „Ca persoană cu dizabilitate fizică, activă în societate, pot spune că am întâmpinat și încă întâmpin probleme legate de accesibilitate. În oraș, trotuarele nu sunt prevăzute cu rampe de acces ca să treci strada. Mai mult decât atât, unele rampe, chiar dacă există, sunt impracticabile din cauza unghiurilor abrupte“, a spus Alexandru Enache.
La Prefectura Dolj este un elevator care funcţionează. „Persoanele cu dizabilităţi pot intra în prefectură cu ajutorul elevatorului şi cu ajutorul agentului de pază. Însă, în ultima perioadă, nu am avut solicitări de la oameni cu dizabilităţi care să dorească să intre în instituţie“, a precizat Alina Drăghici, consilier în cadrul Prefecturii Dolj.
Probleme şi cu mijloacele de transport în comun
Mijloacele de transport în comun ar trebui să asigure locuri speciale pentru persoanele cu handicap, însă tramvaiele şi multe dintre autobuzele SC Regia Autonomă de Transport SRL Craiova nu sunt prevăzute cu astfel de spaţii. „La RAT sunt probleme din acest punct de vedere. Doar 80 de autobuze din 160 au spaţii speciale pentru persoanele cu handicap, și nici un tramvai nu are aşa ceva“, a spus Marius Simcelescu, directorul Agenţiei Judeţene pentru Plăţi şi Inspecţie Socială Dolj.
Aşadar, independenţa oamenilor cu handicap este aproape imposibil de câştigat şi depinde de suma de bani pe care instituţiile ar trebui să o aloce pentru crearea unor condiţii decente pentru ei.
