Încep prin a vă relata o întâmplare petrecută săptămâna aceasta. 13 căţeluşi şi un iepure au fost abandonaţi într-un autobuz RAT, în Cernele. Câţiva cetăţeni i-au luat şi i-au pus chiar sub afişele electorale. Fiecare le-a dat de mâncare ce avea la îndemână. Un şofer, dl Eleonor Burci, m-a sunat şi mi-a relatat. „Soţia mi-a murit de curând, am copii acasă, dar nu am putut să rămân nepăsător. Am cumpărat doi litri de lapte şi câteva pâini şi i-am hrănit cum m-am priceput. Cu banii ăștia ar fi trebuit să cumpăr ceva de mâncare pentru copiii mei, dar nu am rezistat văzând aceşti căţeluşi inocenţi“.
Cam aşa sună apelurile zilnice pe care le primim de la cetăţeni. Am încercat să trimit voluntari la faţă locului şi unul dintre ei mi-a spus că nu are nici măcar bani pentru un bilet de autobuz.
De ce sunt încă maidanezi pe stradă?
Pentru că:
1. Avem legi făcute cu dedicaţie, puse în aplicare doar atunci când le convine politicienilor, adică atunci când trebuie să ucidă câinii, în cele mai barbare moduri, sub pretextul că apără populaţia sau pentru a fura cu acte-n regulă banii din bugetele locale destinaţi rezolvării acestei probleme. La nivel naţional, vorbim de zeci de milioane de euro.
Legea 258/2013, supranumită şi Legea Ionuţ, lege cerută cu insistenţă de către Asociaţia Primarilor din România, s-a demonstrat a fi un eşec. De fapt, s-a demonstrat clar faptul că această lege a fost dată doar pentru a induce în eroare opinia publică, isterizând populația împotriva câinilor maidanezi. Instanţele de judecată au stabilit clar că Ionuţ a fost ucis pe un teren privat, de către câini cu stăpân, deţinătorul fiind condamnat la închisoare. Aceeaşi instanţă de judecată stabileşte că familia lui Ionuţ trebuie să fie despăgubită de către statul român, cu milioane de euro. Deci, tot din banii noştri. Deşi când a avut loc nefericita întâmplare Ionuţ se află în parc cu bunica lui, deci pe domeniul public, nicio instanţă de judecată nu a condamnat-o pe bunică pentru neglijenţă. Noi, toţi cei care plătim taxe şi impozite, trebuie să plătim milioane de euro pentru moartea lui Ionuţ.
Cam acesta a fost efectul Legii Ionuţ.
2. Câinii sunt încă pe străzile din România, din ce în ce mai mulţi.
Conform ANSVSA, autoritate competentă să monitorizeze, să ia măsuri, să sancţioneze şi să stabilească reguli, în România există 3,5 milioane de câini cu stăpân şi 300.000 de câini fără stăpân. Tot conform ANSVSA, respectiv Colegiului Medicilor veterinari, de la intrarea în vigoare a Legii 258/2013 şi până în prezent, au fost înregistraţi legal în Registrul Unic al Câinilor cu Stăpân (RECS) 1.834.836 de câini, dintre care puţin peste 200.000 au fost sterilizaţi (datele au fost preluate joi). Conform art. 13.2., „este obligatorie sterilizarea câinilor cu sau fără stăpân aparţinând rasei comune, metișii acestora, excepţie făcând exemplarele cu regim special prevăzute în normele metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
Art. 13.3(1) Proprietarii, deţinătorii temporari ai câinilor, persoane fizice şi persoane juridice de drept public sau de drept privat, adăposturile publice şi ale asociaţiilor şi fundaţiilor pentru protecţia animalelor care dau spre revendicare şi adopţie câini au obligaţia să îi înregistreze în Registrul de evidenţă a câinilor cu stăpân… (5) Identificarea câinilor cu stăpân este obligatorie şi se suportă de către aparţinător“.
3. Conform ANSVSA, în România există 125 de adăposturi, dintre care 82 aparţin Consiliilor Locale şi 43 aparţin ONG-urilor.
Precizez faptul că în România există 320 de oraşe şi 2.700 de comune. Făcând un calcul, nici măcar un sfert dintre acestea nu au adăposturi, deşi legea obligă.
Art. 1.(1) Consiliile locale, respectiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti, au obligaţia de a înfiinţa, în funcţie de necesităţi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, servicii specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân“.
În Planul Naţional de Control din cadrul ANSVSA există prevăzută o inspecţie pe an sau ori de câte ori este nevoie. În anul 2015 s-au efectuat 69 de controale şi s-au aplicat 12 sancţiuni. Asta reiese din raportul ANSVSA.
Concluzia : Nu s-a reuşit controlul nici măcar al adăposturilor existente, nu mai vorbim despre faptul că celelalte administraţii nici măcar nu au înfiinţat Serviciul pentru gestionarea câinilor fără stăpân, iar ANSVSA se face că nu vede. Câinii de pe străzi provin tot din curţile oamenilor datorită faptului că nu sunt sterilizaţi, aşa cum reiese din statistici, dar şi din realitatea cruntă, după cum reiese din povestea celor 13 căţeluşi abandonaţi.
Mai există şi fenomenul migrării câinilor din alte localităţi în marile oraşe, acolo unde găsesc sursă de hrană mai multă.
4. Ministerul Administraţiei şi Internelor, adică POLIŢIA, o altă instituţie responsabilă cu respectarea legii şi sancţionarea celor care o încalcă, a aplicat metoda struţului. Capul în nisip şi ne facem că nu vedem.
Art. 6
(2) În sensul prezentei legi, prin cruzime faţă de animale se înţelege:
a) omorârea animalelor, cu intenţie;
b) practicarea tirului pe animale domestice sau captive;
c) organizarea de lupte între animale sau cu animale;
d) folosirea de animale vii pentru dresajul animalelor sau pentru a le controla agresivitatea;
e) folosirea de animale pentru expoziţii, spectacole, publicitate, realizare de filme şi în scopuri asemănătoare, dacă aceste activităţi le provoacă suferinţe fizice şi psihice, afecţiuni sau răniri;
f) abandonarea şi/sau alungarea unui animal a cărui existenţă depinde de îngrijirea omului;
g) administrarea de substanţe destinate stimulării capacităţilor fizice ale animalelor în timpul competiţiilor sportive, sub forma dopajului;
h) maltratarea şi schingiuirea animalelor;
i) intervenţiile chirurgicale destinate modificării aspectului unui animal sau altor scopuri necurative, cum ar fi codomia, cuparea urechilor, secționarea corzilor vocale, ablaţia ghearelor, colților, ciocului şi dinţilor;
j) provocarea de suferinţe fizice şi psihice prin orice mijloace;
k) despărţirea puilor de mamă până la vârsta de minimum opt săptămâni de viaţă;
l) capturarea animalelor prin alte metode decât cele prevăzute de lege;
m) folosirea armelor cu tranchilizant în alte situaţii decât pentru imobilizarea animalelor;
Art. 7
Abandonul constă în lăsarea unui animal aflat în proprietatea şi îngrijirea omului, pe domeniul public, fără hrană, adăpost şi tratament medical;
Art. 29 din Legea 205/2004
(1) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la art. 26 se fac de persoane împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor şi al Ministerului Afacerilor Interne.
5. Consiliile locale şi primăriile, responsabile de gestionarea câinilor fără stăpân şi a adăposturilor autorizate, au eşuat de mult. Consider că, de fapt, scopul principal al acestor instituţii nu este rezolvarea problemei, ci doar folosirea câinilor ca o sursă inepuizabilă prin care să poată fura banul public.
Exemplul cel mai concludent este Craiova.
– Adăpostul Breasta, construit pe sute de mii de euro, care încă din primele luni de funcţionare a devenit un dezastru. Garduri rupte, uşi distruse, ciment care pe alocuri nu mai există etc. Constructorul nu a venit niciodată să remedieze ceva, deşi adăpostul avea perioadă de garanţie. Sau cel puţin aşa consider că ar trebui să fie. Reparaţiile s-au făcut de către angajaţi ai Salubrităţii. De unde bani? Nu se ştie.
– Au fost capturaţi mii de câini de pe străzile din oraş, câini care în mare parte au fost adoptaţi de ONG-uri sau iubitori de animale pentru a nu fi ucişi. Deci, aceşti câini se află în grijă noastră, pe banii noştri şi pe munca noastră. De precizat că mulţi craioveni au luat câini de pe stradă înainte să fie capturaţi de hingheri. Este vorba de sute de câini pe care oamenii îi îngrijeau în jurul blocurilor. Deci, şi aceşti câini trăiesc tot din banii cetăţenilor.
– Câinii cazaţi în adăpostul Breasta, deşi se cheltuiesc sume uriaşe pentru întreţinerea lor, sunt înfometaţi, maltrataţi şi nu beneficiază de asistenţă medicală. Pe hârtie, toate acestea sunt îndeplinite. Angajaţii adăpostului, foarte mulţi la număr, probabil angajați pentru că au făcut un serviciu cuiva, ne tratează, tot pe banii noştri, cu dispreţ, atât pe noi, cât şi pe câini. Am auzit că au până şi bucătar, iar noi, proștii de contribuabili, plătim pentru asta. Noi hrănim şi tratăm câinii din adăpost, noi adoptăm câini din adăpost, noi ridicăm câini de pe stradă, noi ne-am umplut curţile şi casele cu câini abandonaţi de alţii, noi facem campanii de sterilizare. NOI, iubitorii de animale, suntem cei care NU dorim câini pe stradă. Şi, în final, noi suntem cei care purtăm eticheta de „nebuni“. Pentru că, în România, simţul civic, sensibilitatea, responsabilitatea faţă de comunitatea în care trăieşti, implicarea în diverse acţiuni sociale, respectul faţă de natură şi animale sunt chestiuni care nu mai pot fi promovate ca valori.
Cu toate astea, nu abdicăm. Sâmbătă vom organiza un miting de protest. Sperăm să obţinem şi autorizaţia necesară, iar în acest sens am depus deja la Primăria Craiova o solicitare.
Aurelia Loacă
