O poveste cutremurătoare, drama unor craioveni ajunşi la capătul puterii. Doi soți se află într-o situaţie disperată: în orice moment pot fi evacuați din locuinţă din cauza datoriilor. Stau într-o cameră dintr-un fost cămin de nefamilişti, cu baie şi bucătărie comune, la capătul culoarului. Nu au împlinit 50 de ani, dar cei doi soţi Bîrjega au probleme extrem de grave de sănătate, fiind încadraţi în grade de handicap. Liviu Bîrjega este conştient că nu mai are mult de trăit și în ultimele zile de viaţă plânge şi cere sprijin. Vrea să ştie că soţia lui va avea unde să se adăpostească…
I-am vizitat pe soţii Bîrjega de 8 Martie, după ce am primit un telefon disperat la redacţie din partea unei femei. Plângând, Alina Bîrjega a apelat la noi, rugându-ne să venim să vedem condiţiile în care trăieşte împreună cu soţul său. O femeie firavă, cu probleme grave de sănătate, cu probleme de mers, ne-a aşteptat cu ochii în lacrimi în faţa blocului. Cele trei etaje până la apartamentul în care locuiesc le-a urcat cu greu, însă nu îşi permitea să întârzie prea mult în aceste clipe în care medicii au atenţionat-o să-i fie alături soţului, să fie atentă la toate crizele de insuficienţă respiratorie pentru că, din păcate, din punct de vedere medical nu mai e nimic de făcut. Am găsit, în mijlocul camerei de doar câţiva metri pătraţi, o mână de om, un bărbat firav într-un scaun rulant, cu capul aşezat pe câteva perne puse pe masă. Aceasta este singura poziţie în care mai poate sta, singura care îi mai permite să respire. Şi are doar 46 de ani… Perfect lucid, cu chipul brăzdat de durere, cu ochii plini de suferinţă, bărbatul a încercat să vorbească, să se scuze parcă în faţa noastră de modul în care l-am găsit, de condiţiile în care locuiesc. A reuşit să rostească doar câteva cuvinte: „Iertaţi-mă! Sunt extrem de obosit, nu mai am pic de putere! Ajutaţi-ne să nu ne dea afară!“, după care a aşezat epuizat capul pe masă. Cele câteva cuvinte rostite l-au lăsat fără pic de vlagă, îngrijorând-o pe femeia care îi stă alături de peste două decenii, care în ultimele săptămâni nu şi-a mai permis să doarmă ca să poată sta de veghe, să-i aprindă, când va veni ceasul, lumânarea, aşa cum este creştineşte…
„Sunt prinsă parcă într-un coşmar: soţul este între viaţă şi moarte, iar noi riscăm să fim aruncaţi în stradă“
Liviu Bîrjega are probleme de sănătate din adolescenţă. La 14 ani a fost luat în evidenţă la Spitalul Clinic Fundeni cu defect septal interventricular, hipertensiune pulmonară şi alte probleme care decurg din acestea. Diagnosticele bărbatului sunt multe, toate la fel de grave: are defect septal ventricular şi persistenţă de canal arterial, operate în 1984; insuficienţă mitrală severă prin ruptură de cordaje; hipertensiune pulmonară moderat-severă; insuficienţă tricuspidiană severă, insuficienţă cardiacă, insuficienţă respiratorie cronică, angor de repaus, fibrilaţie atrială permanentă; ciroză cardiacă, ascită cardiacă, la care se adaugă infecţii urinare, escare… În ciuda tuturor problemelor de sănătate, în ciuda faptului că a rămas doar piele şi os, este perfect conştient. Conştient că nu mai are putere să lupte, conştient că soţia face eforturi supraomeneşti pentru a-i sta alături în fiecare secundă. „Ştiu şi ştie şi el ce ne aşteaptă…“, şi-a început povestea Alina Bîrjega: „Doamna doctor Florescu de la Cardiologie m-a pregătit… Mi-a mărturisit cu durere că nu mai e nimic de făcut… Suntem disperaţi, în aceste momente cumplite din viaţă, ştim că vom rămâne sub cerul liber. De când s-a îmbolnăvit soţul grav, nu ne-am mai permis să plătim întreţinerea. Indemnizaţiile de handicap de-abia ne ajung pentru medicamente, comprese, soluţii de dezinfectat, mâncare… Ne-am trezit că avem de plată aproximativ 50.000 de lei, din care penalităţi peste 26.000 de lei! Recunosc, nu am mai făcut faţă datoriilor… Iar penalităţile pe care ni le-au pus au ajuns să fie mai mari decât datoria. Am păstrat chitanţe, plătim şi noi cât putem, însă, din păcate, ne va fi imposibil vreodată să achităm această sumă. Ne-au ameninţat că ne vor da afară din casă… Nu înţeleg de ce lunar ni se pun de plată 14 metri cubi de apă, şapte de caldă şi restul de rece, în condiţiile în care suntem două persoane cu handicap care ne spălăm în câţiva litri de apă?! Asta într-un lighean, pentru că duşurile sunt la comun, iar noi nu ne putem spăla în frigul din acea baie. Pe soţul meu nici nu am voie să îl spăl pentru că riscă să răcească. Am voie doar să îl curăţ cu o cârpă umezită… Ce apă consum? Consum apă cât să fac o oală de mâncare şi să spăl două farfurii. Gătesc atunci când avem butelie, când nu mai avem trebuie să mă rog de vecini să o coboare, apoi să o urce. Sunt prinsă parcă într-un coşmar: soţul este între viaţă şi moarte, iar noi riscăm să fim aruncaţi în stradă. Această mână de om pe care îl vedeţi este extrem de slăbit, i s-au făcut cred peste 50 de puncţii pleurale şi abdominale. A avut tensiunea 5, însă doamna doctor Florescu de la Cardiologie l-a conectat la aparate şi l-a readus la viaţă“, a povestit femeia.
Alina Bîrjega este încadrată în gradul doi de handicap accentuat. Suferă de parapareză spastică stânga, sechele poliomielită şi encefalopatie infantilă, are probleme grave de vedere.
Soţii Bîrjega au o fiică, studentă la Bucureşti, pe care au decis să o lase în grija unei mătuşi. Au vrut să-i ofere o altă viaţă, să înveţe, să nu trăiască în condiţii precare. „Nu vrem decât să ştim că ne petrecem ultimele zile din viaţă fără a sta cu spaima că ajungem în stradă. Am fi dispuşi să vindem, să ne achităm datoria, să cumpărăm o cameră în altă parte, la parter dacă s-ar putea ca să nu mă mai chinui să urc chiar şi de şase ori pe zi cele trei etaje. Nu avem nici o putere, sper însă din tot sufletul într-o minune… Sper să ne ajute cineva pentru că altă putere nu avem“, a mai spus Alina Bîrjega.
Cum puteţi ajuta
Toţi cei care doresc să îi ajute pe soţii Bîrjega pot dona orice sumă în următorul cont:
CEC Banc
RO13CECEDJ0508RON1059369, titular de cont Alina Bîrjega.
