şi menţiuni la olimpiadele naţionale
Performanţele obţinute cu elevii pe care i-a îndrumat o clasează în elita dascălilor din România. Predă biologia, însă într-un mod unic, fiecare lecţie fiind ca o poveste. Iubeşte copiii mai mult decât orice, este mândră de toate reuşitele lor. Sunt dascăli care spun că într-o carieră au poate şansa să obţină o calificare internaţională, o medalie de aur, însă Genelia Petrescu aduce an de an astfel de reuşite!
Mircea Dan Mirea, Teodora Şerbana, Diana Gabroveanu sunt doar trei dintre tinerii de excepţie ai României care o recomandă pe profesoara Genelia Petrescu ca fiind un dascăl de excepţie. A acceptat cu greu să ne acorde un interviu, nu îi place să vorbească prea mult despre ea, vorbeşte în schimb cu mare drag despre elevii săi, despre materia pe care o predă, despre prieteniile pe care le-a legat cu foştii săi elevi. Mesajele de la aceştia o emoţionează cel mai mult, un „mulţumesc“ spus de acești copii îi smulge lacrimi, o ambiţionează.
„Am petrecut ani superbi la Iaşi“
S-a născut în judeţul Neamţ. Consideră că tatăl său a avut un rol important în dezvoltarea sa intelectuală. Şi-a dorit să devină medic, însă în urma perioadelor de practică a realizat că acele clipe petrecute în spital îi făceau rău atât emoţional, cât şi fizic. „Îmi amintesc şi astăzi cum, în vacanţa dintre clasa a III-a şi a IV-a, tata a montat un cort în mijlocul curţii şi mi-a dat în braţe «Legendele Olimpului». Din acel moment, am devorat cărţile. Am învăţat foarte mult, perioada liceului am petrecut-o studiind, din acest motiv adolescenţa mi-am petrecut-o în anii de facultate… Am urmat Liceul Sanitar, însă, din momentul în care am realizat că spitalul îmi face rău, am ales biologia. A fost o concurenţă foarte mare, am fost 12-15 candidaţi pe loc. Am urmat Universitatea «A.I. Cuza» din Iaşi, unde am avut profesori de excepţie şi colegi extraordinari. Am petrecut ani superbi la Iaşi, ştiu fiecare piatră din Copou, îmi amintesc şi azi mirosul florilor de tei… Am rămas extrem de dezamăgită când, în urmă cu ceva timp, la întâlnirea cu foştii colegi de facultate, am constatat că Iaşiul s-a schimbat, teii nu mai există, i-au tăiat. M-a durut foarte mult că au dispărut, nu mi-am putut imagina cum de au luat o asemenea decizie. Dacă locuiam acolo, vă mărturisesc că aş fi protestat!“, a spus Genelia Petrescu.
„Am învăţat să apreciez fiecare clipă pe care o petrec alături de copii minunaţi“
A ajuns prin repartiţie la o şcoală dintr-o comună ieşeană și în acel moment a luat contact cu realitatea crudă. Consideră că ceea ce se întâmplă în viaţa unui om este o chestiune de alegere, oricât de greu ar părea din afară. A predat trei ani în această unitate şcolară. Făcea naveta pe jos cinci kilometri, stătea o săptămână fără să-şi vădă copilul. „Îl vedeam doar în weekend, deoarece autobuzele nu aveau voie să treacă hotarul judeţului şi era foarte greu să te deplasezi. Am constatat însă că în această sărăcie lucie, cu toate contrastele ei, copiii sunt fiinţe pe care nu poţi să le priveşti ca pe nişte obiecte. Nu ai acest drept, ei merită toată atenţia. Chiar şi în aceste condiţii, am reuşit performanţe deosebite pentru că, până la urmă, performanţa este relativă, depinde foarte mult din ce loc o priveşti. Mărturisesc că am parcurs toate etapele, din acest motiv am învăţat să apreciez fiecare clipă pe care o petrec alături de copii minunaţi. Viaţa mea este o succesiune de linii frânte! Ştiţi, poţi experimenta postura de râmă şi tot universul tău să fie în galeriile întunecate şi umede şi să consideri că nu există altă opţiune, poţi fi şarpele orb care dispune de mecanisme prin care se strecoară şi ocoleşte obstacolele, sau poţi fi un fluture, primăvara, care şi-a oferit o perspectivă cromatică, posibilitatea de a crea şi de a-şi privi creaţia“, a adăugat profesoara de biologie.
Elevii sunt cartea sa de vizită
Din 2001, este profesor la CN „Fraţii Buzeşti“. Nu mai ştie cu exactitate numărul elevilor calificaţi la olimpiadele naţionale şi internaţionale. Ştie însă că a adunat de-a lungul anilor, împreună cu elevii săi, 36 de premii şi menţiuni la olimpiadele naţionale. „Rezultatele pe care le obţinem la astfel de competiţii presupun ore de muncă până la epuizare! La o privire superficială, ai ajunge la concluzia că sunt doar profesoara elitelor. Nu este nici pe departe adevărat, dovadă stau zecile de viitori şi actuali medici care nu au avut nici o legătură cu olimpiadele şcolare. M-am implicat în relaţia cu elevii, am încercat de fiecare dată să rup acele bariere, să fiu acel dascăl atipic care să îi înţeleagă“, a spus profesoara Petrescu. Împreună cu elevii săi, a cucerit trei medalii la Olimpiada de Ştiinţe a Uniunii Europene: în 2011 – Cristina Dimulescu; în 2013 – Mircea Dan Mirea, aur; în 2015 – Teodora Şerbana – bronz; alte trei medalii la Olimpiada Internaţională de Biologie: în 2006 – Claudiu Mirescu; 2014 şi 2015 – Mircea Dan Mirea, argint şi aur. Şi-ar fi dorit să spună câteva cuvinte despre fiecare elev bun pe care l-a avut la clasă, însă din lipsă de spaţiu a precizat doar câteva nume. „Claudiu Mirescu este medic rezident anatomopatolog la Cluj şi preparator la Facultatea de Biologie din Cluj; Mădălina Dădulescu a absolvit Ştiinţele la Edinburgh şi este doctorand la Cambridge; Alina Buşan – medic rezident în Bucureşti; Emanuela Diaconu – medic la Cluj; Teodora Filipescu – a absolvit printre primii trei Facultatea de Medicină la Universitatea «Saint Andrews» din Scoţia; Cristiana Dimulescu – Universitatea din Bremen, se află acum într-un internship la Osaka, în Japonia; Cristina Pelea – medic la Cluj; Adriana Radu – UMF Bucureşti; Oana Păun – University College Londra, se va specializa pe genetică umană; Dan Mircea Mirea – Trinity College, la Universitatea Cambridge; Alexandra Negoescu este elevă în clasa a XII-a; Robert Negrea – UMF Bucureşti; Teodora Şerbana – clasa a XI-a; Diana Gabroveanu – clasa a X-a, calificată la Olimpiada europeană de ştiinţe a Uniunii Europene 2016. Am enumerat doar o parte dintre elevii extraordinari, unii dintre cei cu rezultate remarcabile. Dar sunt atât de mulţi, sunt zeci de alţi astfel de copii minunaţi care au cariere de succes… Cei mai mulţi dintre cei menţionaţi au ales să studieze la universităţi de medicină din România, ei vor fi medicii noştri, ar trebui să fim mândri. Tot ceea ce sper pentru aceşti copii este ca râmele şi şerpii despre care v-am amintit mai devreme să nu-şi mai părăsească habitatul şi să îi lase pe aceşti fluturi minunaţi să zboare!“, a spus emoţionată Genelia Petrescu.
„Pedagogia nu se învaţă, te naşti sau nu cu empatia de care ai nevoie în relaţia profesor-elev“
Consideră că meseria de dascăl este una din cele mai nobile. Presupune însă responsabilitate mare. Consideră că dascălul trebuie să fie autentic în ceea ce face, astfel încât copilul să îl simtă prezent în toate momentele. „Ştiu că trebuie parcursă o anumită programă, dar lucrurile până la urmă sunt conduse de profesor. Dacă te duci în faţa elevilor să le demonstrezi câtă carte ştii tu şi cât de mici sunt ei, atunci acela nu este locul tău. În această profesie este nevoie de foarte multă implicare, să te comporţi practic ca un magician care face ca noţiunile cele mai avide să fie introduse într-o poveste cu care să stârneşti curiozitate, interes. Consider că pedagogia nu se învaţă, te naşti sau nu cu empatia de care ai nevoie în relaţia profesor-elev, ca şi de multă simţire. Se tot vorbeşte despre faptul că elevii nu mai sunt cum erau pe timpuri, că nu mai există acel respect. Nu cred acest lucru, niciodată un copil nu poartă vina absolută a faptelor lui. Acel copil are o familie care se presupune că l-a educat, apoi ne are pe noi, adulţii, profesorii lui. Profesor este cel care îşi câştigă respectul şi nu îl impune. La copii trec cu vederea multe, copilării de genul că vor să chiulească, că încearcă să copieze. Nimic însă nu mă deranjează mai mult decât lipsa de bun-simţ. Nu cataloghez, nu judec un copil niciodată din perspectiva cunoştinţelor pe care le are la materia pe care o predau. Cred că fiecare copil are abilităţi unice, pasiuni. Respect copilul pentru ceea ce este, pentru inteligenţa lui“.
„Încerc să trăiesc în România pe care mi-am creat-o!“
Se simte bogată sufleteşte. Îi place să citească foarte mult, să călătorească. „Am încetat de ceva vreme să aştept ceva de la ceilalţi, am încetat să mă plâng… Încerc să trăiesc în România pe care mi-am creat-o şi credeţi-mă că este destul de confortabil! Citesc mult, mi-au marcat copilăria «Legendele Olimpului», apoi, în liceu, «Quo vadis», îmi plac Cioran şi Paler. Îmi plac vorbele lui Cioran: «Să nu fi făptuit nimic şi să mori surmenat». Îmi plac uneori momentele de singurătate, acele momente în care reuşesc să fiu eu cu mine… Mă emoţionează orice telefon primit de la foşti elevi, orice mesaj de mulţumire. Toate acestea mă motivează, mă abiţionează, îmi dau acea putere de care orice om are nevoie. Ei sunt prietenii mei, iar reuşitele lor sunt mulţumirea mea… Le spun copiilor de care mă ocup pentru admiterea la facultate sau celor care se pregătesc să plece în lume să-şi păstreze prospeţimea, să nu uite nici măcar o clipă că nu suntem alcătuiţi doar din trup şi să pună în corelaţie toate aspectele care fac din fiecare din noi o compactare a universului“.
