Muzeul Olteniei a celebrat ieri, în fața oficialităților locale și județene, 100 de ani de la înființare.
„Muzeul Olteniei Craiova s-a înființat pe 1 aprilie 1915 printr-o dispoziție dată de prefectul județului Dolj de la acea vreme, Constantin N. Popp. Meritul pentru înființarea acestui altar al culturii l-a avut distinsul profesor Ștefan Ciuceanu care a întreprins mai mulți ani demersuri pentru înființarea acestui muzeu. Prima denumire a fost Muzeul Național de Antichități și Etnografie. Încă din anul 1911, când a devenit director al Fundației Aman, profesorul Ștefan Ciuceanu sublinia necesitatea înființării în Bănie a unui muzeu regional. Colecțiile muzeului trebuia, în viziunea profesorului Ștefan Ciuceanu, să fie nu numai o simplă îngrămădire de obiecte, ci din ele să se degaje specificul propriu al poporului român. Un muzeu bine organizat trebuia să promoveze nu numai educația artistică, ci să servească și la întărirea sentimentului patriotic, punând în evidență însușirile estetice și pe cele morale, stabilind legăturile de continuitate între generațiile succesive în decurs de milenii, dându-le siguranța de autohtoni ai meleagurilor pe care locuiau“, a precizat Florin Ridiche, managerul Muzeului Olteniei.
În urma demersurilor profesorului Ștefan Ciuceanu, la 1 aprilie prefectul județului a dat o dispoziție, în baza căreia către sfârșitul lunii mai 1915 a fost emisă și decizia de înființare a Muzeului Regional, din care spicuim: „Domnule, în urma înțelegerii ce am avut personal cu dumneavoastră am onoarea a vă aduce la cunoștință că pe 1 aprilie am dispus înființarea în chiar localul Palatului Administrativ a unui Muzeu Regional de Antichități și Etnografie și care scop s-a prevăzut în bugetul județului pe anul curent, fondul necesar pentru preîntâmpinarea cheltuielilor ce vor necesita la organizarea, instalarea și înzestrarea sa. Așa că acum, când împreună cu dumneavoastră am înfăptuit un așezământ cultural național de care se simțea atâta nevoie în județul nostru, nu mă îndoiesc că veți accepta sarcina onorifică de a-l dirige…“.
Expoziție aniversară
Actul de înființare a fost pus la loc de cinste în cadrul expoziției organizate la ceas aniversar. Cei care vor trece pragul muzeului până în luna noiembrie vor avea ocazia să admire piese de patrimoniu cultural, provenite din valoroase colecții etnografice, din colecțiile Aman și Romanescu, aparținând acum Muzeului Olteniei și Muzeului de Artă din Craiova. Așa cum specifica istoricul profesor Radu Ciuceanu, fiul celui care a militat pentru înființarea Muzeului Olteniei, „ne găsim într-un loc unde istoria are pe metru pătrat cea mai concentrată formulă de exprimare a noastră, a românilor“.
Prin combinarea materialelor ilustrative și a pieselor de patrimoniu cultural, expoziția își propune să prezinte, pe de o parte, muzeul de-a lungul evenimentelor istorice, iar, de pe altă parte, activitatea de cercetare și de popularizare a patrimoniului cultural. În acest sens, expoziția invită iubitorul de istorie să parcurgă harta descoperirilor arheologice din Oltenia și să observe o parte a materialului provenit din aceste cercetări: obiecte de silex și topoare de piatră de la Toceni și Cârcea, vase aparținând culturii Gârla Mare (Bistreț și Ghidici), ceramică romană și medievală.
De asemenea, sunt prezentate prin intermediul aparatului de fotografiat imagini surprinse de pe principalele șantiere ale muzeului de acum 40 -50 de ani, de la Sucidava, Celei, Almăj și altele.
Tot fotografia a stat și la baza prezentării în cadrul expoziției aniversare a unor camere din locuința familiei Aman și Romanescu. Încadrate de o ramă imensă, asemănătoare celei în care este așezată fotografia, vizitatorul poate admira piese de mobilier din secolul al XIX-lea, artă decorativă străină și românească, obiecte personale ce înnobilau cândva locuințele celor două familii, creându-se atmosfera acelor vremuri.
Altă secțiune a expoziției pune în valoare patrimoniul Secției de Etnografie a Muzeului Olteniei Craiova. Carpete, perdea țărănească, macat, căpătâi, ștergar, batistă de nuntă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, dar și farfurii, ploscă, piese de port popular, toate confirmă istoric și socio-cultural un spațiu distinct, identitar.
