6.4 C
Craiova
marți, 19 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalGorjPolovragi, raiul căpşunilor şi al obiectivelor turistice

Polovragi, raiul căpşunilor şi al obiectivelor turistice

Mănăstirea Polovragi este atestată de peste 500 de ani (Foto: Cristi Nedelcu)
Mănăstirea Polovragi este atestată de peste 500 de ani (Foto: Cristi Nedelcu)

La Polovragi, cea mai frumoasă comună din Oltenia de sub munte, poartă de intrare în judeţul Gorj, ajungem într-o zi mohorâtă de primăvară. Încă de la intrarea din DN 67, indicatoarele ne arată că obiectivele turistice din zonă – Mănăstirea Polovragi, Peşterea Polovragi şi Cheile Olteţului – îşi aşteaptă vizitatorii.

Ştefan Făsuescu este în fruntea comunei Polovragi din 2004 şi vorbeşte cu mândrie despre oamenii locului. Aici își duc traiul în două sate şi un cătun aproape 3.000 de suflete.
Localitatea situată în depresiunea subcarpatică din nordul judeţului Gorj a fost atestată documentar din 1600, dar în conștiința localnicilor se păstrează vie o credință conform căreia, liderul spiritual al geto-dacilor, Zamolxe, ar fi locuit în Peștera Polovragi. Tot aici, vracii prelucrau o plantă rară, numită polovragă, întrebuințată în popor ca remediu împotriva bolilor. Este posibil ca denumirea localității și, implicit, a peșterii și mănăstirii, să fie de origine dacică, de la planta polovragă.
În comuna Polovragi, întinsă pe 8.400 de hectare, nu a fost niciodată CAP, deci oamenii au avut pământurile în proprietate din moşi-strămoşi.

Cultivarea căpşunilor, principala activitate

Cultivarea căpşunilor este îndeletnicirea principală a locuitorilor din Polovragi (Foto: Cristi Nedelcu)
Cultivarea căpşunilor este îndeletnicirea principală a locuitorilor din Polovragi (Foto: Cristi Nedelcu)

Localnicii sunt oameni harnici şi, deşi nu se pot lăuda cu pământuri roditoare, au găsit soluţia cultivării lui cu căpşuni.
„E muncă multă la căpșuni, dar merită dacă este anul bun. E mai greu decât la altă cultură. Trebuie să dai cu săpiţa mică între ele. Sunt foarte migăloase. Trebuie să faci şanţuri, să pui paie, stai mereu aplecat. Eu am venit aici de la Târgu Jiu după soţ şi am prins drag de locurile astea şi de zece ani mă ocup de cultivarea căpşunilor“, spune Claudia Mihăescu.
O localnică ne mărturisește că de mică muncea la câmp: „De când eram noi mici, aveam 10-12 ani, ne duceam să muncim cu ziua la căpşuni. Noi am crescut cu agricultura, că altceva aici nu se făcea. E zonă de munte şi altceva nu merge. Anul trecut am scos şase tone pe care le-am vândut la ambulanţi pentru că, deocamdată, nu au fost centre de colectare. Când se coc, luăm femei să ne ajute. În fiecare zi trebuie șase – șapte oameni, dacă nu şi mai mulţi, pentru că unul trebuie să care în permanenţă lădițele. Şi vecina pune căpșuni, şi restul localnicilor care au un petec de teren care nu e în coastă“.

Căpşuna dacă nu ai recoltat-o când e coaptă ai pierdut-o

Primarul Ştefan Făsuescu (Foto: Cristi Nedelcu)
Primarul Ştefan Făsuescu (Foto: Cristi Nedelcu)

Nu de muncă le este frică oamenilor care cultivă căpșuni, ci de faptul că nu au piaţă de desfacere bună. Majoritatea îşi vând recolta la intermediari pe preţuri mici, iar aceştia o revând prin pieţe la preţ dublu sau chiar mai mare decât atât. Primarul Ştefan Făsuescu a încercat să-i convingă pe localnici să se constituie într-o asociaţie care să le reprezinte interesele. „Au pornit foarte bine la început, dar au renunţat. Fără asociaţie nu se poate nimic. Am căutat un investitor care să vină să facă o fabrică de procesare a fructelor. Nu numai a căpşunelor… Avem şi mere, pere, prune, dar avem şi fructe de pădure – afine, mure, zmeură. Și ciupercile se recoltează în zona noastră foarte bine. Ar fi bună o fabrică de procesare nu numai pentru comuna Polovragi, ci şi pentru comunele din jur. Căpşunele sunt mai pretenţioase. Trebuie camere frigorifice. Porumbul poţi să-l recoltezi şi să-l laşi, căpşuna nu. Dacă nu ai recoltat-o când e coaptă ai pierdut-o. Sau dacă nu ai vândut-o cât e proaspătă, după o zi, două nu mai este bună“.

Creşterea animalelor, altă sursă de venit

Pe dealurile care urcă spre Munţii Căpățânii şi Parâng pasc vitele, oile şi caprele localnicilor care se ocupă cu creşterea animalelor.
„Am în jur de 20 de capre, pentru familie. Mai şi vindem produsele. Caprele fată doi – trei iezi şi mai şi vindem. Majoritatea oamenilor se ocupă cu creşterea animalelor. Nu cred că este casă care să nu aibă oi, vaci, capre, atât pentru consumul familiei, cât şi pentru vânzare. Laptele îl comercializăm la anumite firme. Mai facem brânză, care se vinde la piaţă. Nu prea este piaţă de desfacere în zonă. Să ieşi să vinzi laptele și brânza la drumul naţional nu este ceva corect. Marile magazine nu cumpără din zona noastră“, a spus una dintre localnice.
Primarul Ştefan Făsuescu spune că valorificarea laptelui se face prin cele două- trei fabrici care îl achiziţionează, dar preţul nu reflectă munca oamenilor. „Se valorifică laptele la un preţ mic. Un litru de lapte nu costă nici cât o jumătate de litru de suc… Vă daţi seama câtă muncă este. O vacă trebuie hrănită, fânul cosit, urcat în hambar, curăţenie în grajd şi toate muncile care se fac pentru a avea lapte bun şi de calitate“.

Mănăstirea Polovragi, loc de rugăciune de peste 500 de ani

În drumul spre Cheile Olteţului poposim la Mănăstirea Polovragi având hramul Adormirea Maicii Domnului, loc în care oamenii se roagă de peste 500 de ani. Curtea îngrijită, pomii tăiaţi proaspăt, albul imaculat al chiliilor şi clădirilor anexe, răzoarele din grădină ne arată cât de mult muncesc cele 28 de măicuţe care vieţuiesc aici, alături de un preot slujitor.
Maica Spiridona, ghidul mănăstirii, povesteşte câte ceva despre istoria lăcaşului sfânt. „Mănăstirea Polovragi este aşezată în frumoasa depresiune a Polovragilor. Biserica actuală datează de la 1505 şi a fost ridicată din temelii de doi fraţi boieri olteni, Radu şi Pătru Spătaru, din timpul domnitorului Radu cel Mare. Documentul care atestă vechimea mănăstirii se află la Muzeul Olteniei din Craiova, cu o inscripţie «Am ridicat această mănăstire în cinstea Adormirii Maicii Domnului care să fie de pomenire pentru noi şi urmaşii noştri». După o perioadă de timp, acest lăcaş intră în posesia logofătului Danciu Pârâianul, din timpul lui Matei Basarab, atunci când se restaurează turla aflată pe naosul bisericii şi inclusiv asediile laterale“, explică maica Spiridona.
Constantin Brâncoveanu poate fi socotit al treilea ctitor al Mănăstirii Polovragi, care a răscumpărat-o în 1693. Pictura bisericii este deosebit de valoroasă atât în ceea ce priveşte iconografia, cât şi execuţia tehnică. De o parte şi de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări iconografice, unice în ţara noastră, ale mănăstirilor româneşti închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile sunt orânduite în jurul bisericii pe laturile de est, sud şi vest, formând alături de zidul de incintă de pe latura de nord o adevărată cetate de apărare. Intrarea în incintă se realizează pe latura de sud printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalţă clopotniţa ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu.
„În curtea mănăstirii se află şi o bisericuţă mai micuţă, cu hramul Sfântul Nicolae, ce datează din 1732, ridicată din temelii de egumenul Lavrinte. Biserica are formă de corabie stil navă, se mai numeşte şi bolniţă pentru că, în timp, pe lângă ea se mai aflau câteva chilii destinate, în scop umanitar, doar celor bolnavi“, a spus ghidul Mănăstirii Polovragi.
Maica stareţă, aflând că în curte au poposit oaspeţi interesaţi de istoria locurilor, a apărut în prag şi ne-a poftit la trapeză (sala de mese – n.r.) pentru a ne ospăta cu un meniu delicios de post preparat de mâinile harnice ale colegelor sale. În încăperea nu foarte mare, dar foarte curată, cu două mese frumos rânduite, străjuite de dulapuri din lemn sculptat, o măicuţă ne aduce ciorbă de urzici şi mâncare de cartofi. Murăturile delicioase, pregătite aici, puteau fi expuse la orice concurs internaţional de gastronomie.
Şi urmând proverbul „Călătorului îi şade bine cu drumul“, pornim să descoperim ce a creat natura în Cheile Olteţului.

Cheile Olteţului şi Peştera Polovragi

Cheile Olteţului sunt o atracţie şi pentru iubitorii de sporturi extreme (Foto: Cristi Nedelcu)
Cheile Olteţului sunt o atracţie şi pentru iubitorii de sporturi extreme (Foto: Cristi Nedelcu)

Frumuseţea locurilor, aerul curat, oamenii primitori fac ca, începând de primăvara şi până toamna târziu, turiştii să poposească în zonă, unde există mai multe pensiuni.
„Avem o zonă frumoasă. A început să se dezvolte şi turismul. Sunt mai multe pensiuni unde, în total, se pot caza 250 de turiști. La unele pensiuni din zonă se servește mâncare tradiţională făcută cu ingrediente ecologice“, a spus edilul localităţii.
Râul Olteţ, care desparte malul abrupt din dreapta al Munţilor Căpățânii și străjerul din stânga – Muntele Parâng – a creat chei spectaculoase, care sunt și ele un punct de atracţie. După cum spune Constantin Tîrlea, viceprimarul localităţii, pe Olteţ vin deseori iubitori de rafting, care găsesc aici cascade foarte apreciate de amatorii de sporturi extreme.
Pe Cheile Olteţului se află şi Peştera Polovragi, aici fiind şi un izvor carstic ce apare, în chei, chiar în dreptul portalului peşterii.
Pestera Polovragi, una dintre cele mai mari din ţară, este o peșteră caldă și umedă (temperatură constantă – 9 grade Celsius și umiditate medie 90%), care „plânge“ cu picături din infiltrații, apă bogată fie în carbonat de calciu, fie în bioxid de siliciu, oxid de fier etc. În funcție de impuritățile pe care le transportă apa în galeria principală, aceasta își schimbă culoarea din aval către amonte.
Printre atracțiile acestei peșteri, unele având o istorie interesantă, se află: Scaunul lui Zamolxis, Izvorul speranţelor, Bolta însângerată, Camera albă, Sala divină, Moartea cu coasa, Cuptorul dacic, Regele și regina, Căsuța piticilor etc.
De-a lungul timpului, diverse legende s-au țesut în jurul Peșterii Polovragi, în care se adăpostea marele Zamolxis, conducătorul dacilor. Se spune că avea puteri impresionante și putea să-și schimbe înfățișarea din tânăr în bătrân ori de câte ori dorea. Scaunul lui Zamolxis se află și astăzi în Peștera Polovragi și este un loc sacru, încărcat cu diverse energii. Numeroși turiști au spus că, în momentul în care s-au apropiat de piatra pe care obișnuia să se odihnească zeul dacilor, au fost cuprinși de diferite sentimente sau gânduri stranii. Aceasta este dovada certă că locul transmite și în ziua de astăzi energia unui personaj comparabil cu un zeu. De asemenea, se mai zvonește că aurul dacilor este ascuns undeva la capătul peșterii, fapt pentru care numeroși căutători de comori încearcă să-și satisfacă lăcomia, căutând prin diverse metode neortodoxe tezaurul. Poate că din acest motiv, Peștera Polovragi este deschisă publicului doar parțial. Până să se apeleze la aceste limitări, au existat diverși căutători de comori care au avut acces până în adâncurile peșterii, dar toți au avut parte de morți tragice. Blestemul lui Zamolxis a fost aruncat peste întreaga peșteră, însă doar cei lacomi sunt pedepsiți fără drept de apel.
În peşteră îşi duc traiul, pe lângă legendele trecutului, şi diferite specii de lilieci.

Peştera Polovragi, una dintre cele mai mari din ţară (Foto: Cristi Nedelcu)
Peştera Polovragi, una dintre cele mai mari din ţară (Foto: Cristi Nedelcu)

Satul de vacanţă

La ieşirea din Cheile Olteţului, pe un platou cu o privelişte impresionantă, urmează să se construiască un sat de vacanţă cu 86 de locaţii, dintre care 11 pensiuni şi restul case de vacanţă. Printr-un proiect cu fonduri europene, s-a introdus curentul electric. „Satul de vacanţă s-a constituit în urmă cu câţiva ani, la inţiativa autorităţilor locale, pentru a scoate în evidenţă frumuseţile localităţii şi pentru a asigura un spaţiu de recreere pentru cei care au dorit să concesioneze aceste suprafeţe. Printr-un proiect de electrificare am tras curent în zonă. S-a făcut iluminatul public. Au fost delimitate şi amenajate drumurile pentru accesul la proprietăţi. S-a făcut aducţiune de apă cu staţie de tratare, foarte modernă, care va fi recepţionată în câteva zile. Terenurile au fost concesionate cu ceva vreme în urmă, între timp a venit criza şi au mai renunţat la ele. Urmează să mai fie scoase la concesionare spaţiile libere“, a spus Constantin Tîrlea, viceprimarul localităţii.

Înfrăţiţi în cultură

Meşteşugurile şi portul popular nu sunt uitate de localnici, care au reuşit să le promoveze şi peste hotare, în Italia. Ansamblul folcloric „Cheile Olteţului“ a încântat publicul italian cu portul şi jocul gorjenesc.
„Suntem înfrăţiţi cu localitatea San Roberto, din regiunea italiană Calabria. Am dat nouă spectacole în Calabria, în diferite localităţi. Am rămas prieteni cu ei. Am făcut mai multe schimburi culturale. Avem şi Ansamblul «Cheile Olteţului» la juniori. Copiii au fost în Polonia. Facem parte din Asociaţia celor mai frumoase sate din România, unde comuna Polovragi este şi membru fondator, dar şi din Asociaţia Oltenia de sub munte, unde intră toate localităţile, începând de la Crasna şi până la Costeşti, judeţul Vâlcea. Am luat şi un premiu de excelenţă – EDEN. Avem şi un Grup de Acţiune Locală (GAL) Parâng. Ne-am înfrăţit cu localităţi din Mărginimea Sibiului“, a spus primarul din Polovragi.

Munca şi distracţia se împletesc în Polovragi

Pentru dezvoltarea localităţii, autorităţile locale au accesat fonduri prin programele de finanţare. În comună s-au reabilitat școlile din cele două sate, Racoviţa şi Polovragi. Prin fonduri proprii s-au reabilitat primăria şi căminul cultural. În localitate s-a construit şi un centru de informare turistică, unde se află şi sediul Salvamont. „Pentru 2015 avem de finalizat baza sportivă multifuncţională tip I. Suntem cam la 80% cu lucrările finalizate, sperăm ca într-o lună să terminăm. Mai avem pista de sărituri şi de alergări, tribunele şi iluminatul. Avem şi echipă de fotbal, Bradul Polovragi. Patru podeţe sunt în construcţie şi unul în reabilitare. Tot în acest an trebuie să asfaltăm 6,5 kilometri de drumuri şi să extindem reţeaua de canalizare cu 2,2 kilometri. Am cumpărat 200 de tone de macadam să reabilităm drumurile afectate după trecerea iernii. Cu oamenii de la ajutorul social şi cu cei care au de efectuat muncă în folosul comunităţii vrem să desfundăm şanţurile, podeţele şi să igienizăm pârâul Tărâia“, a mai spus edilul localităţii
Anul trecut, la sfârşitul lunii iunie, inundaţiile au afectat serios cătunul Rudăria, unde trăiesc 480 de suflete. Trei familii, ale căror case au fost distruse complet, au fost mutate în module, iar drumul spre cătun a fost reabilitat.
Primarul Făsuescu spune că în Polovragi are loc în fiecare an cel mai mare bâlci din ţară, unde vin meşteşugari din ţară şi din străinătate, iar în perioada 14 – 20 iulie vin mii de turiştii la Bâlciul de la Sfântul Ilie.
Cioplitorii în lemn, ţesăturile făcute cu migală, produsele ecologice din Polovragi, şi nu numai, îi fac pe turişti să revină pe aceste meleaguri de la poale de munte.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS