Comuna Alimpeşti şi banii europeni investiţi pentru oameni

Situată într-o zonă subcarpatică a judeţului Gorj, comuna Alimpeşti, al cărei nume vine de la boierul Alimpescu, se întinde de o parte şi de alta a râului Olteţ, într-o zonă parcă binecuvântată, unde dealurile cu pomi fructiferi se întretaie cu văile proaspăt arate pentru cultura de porumb, unde oamenii îşi pasc vitele şi nu uită de tradiţiile locului.

Într-o zi senină de primăvară ajungem în comuna Alimpeşti, unde la intrarea de pe DN 67 dăm de o staţie Peco, despre care aflăm că a fost prima iniţiativă, în 1990, a primarului Elena Mosor, care după 25 de ani este tot edilul localităţii. Ne îndreptăm din satul Ciupercenii de Olteţ spre Sârbeşti şi apoi către Alimpeşti. Clădirea primăriei ne atrage privirile ca un magnet. O construcţie boierească având sculpturi deosebite care privesc parcă peste timp la cei care intră în curtea casei. Clădirea a aparţinut boierului Codreanu, iar moştenitorii au fost despăgubiți şi astfel Primăria Alimpeşti îşi desfăşoară aici activitatea. Elena Mosor, primarul localitaţii, ne întâmpină cu zâmbet larg şi ca o bună gazdă începe să ne povestească despre istoria locului aşa cum a auzit-o în urmă cu 38 de ani, când a venit aici prin căsătorie.
„De la bun început m-am îndrăgostit de aceste locuri minunate şi de oamenii harnici de aici, pentru că am găsit înţelegere şi susţinere. Cinci sate compun comuna Alimpeşti şi fiecare are ceva special. Avem monumente geto-dacice în Dealul Corşoru şi situri arheologice în satul Nistoreşti, pe care profesorul Damian Munteanu, fostul director al şcolii, le-a descoperit aici şi tot dânsul a scris monografia comunei. Aici s-a născut şi a fost înmormântat poetul şi eseistul Ion Lotreanu. În cele cinci sate, Ciupercenii de Olteţ, Sârbeşti, Alimpeşti, Nistoreşti, Corşor, trăiesc 2.106 suflete, după ultimul recensământ“, începe istorisirea Elena Mosor.

Centrul de informare turistică

Primul popas alături de ghidul nostru, Elena Mosor, îl facem la Centrul de informare turistică situat într-o şcoală veche dezafectată. „Pe Măsura 3.1.3 am construit acest centru, care promovează turismul atât din localitatea Alimpeşti, cât şi pe cel din zonele limitrofe. În jurul nostru sunt comune cu un bogat patrimoniu turistic: Baia de Fier, Polovragi şi Horezu. Prin acest centru promovăm şi meşteşugurile locale. Avem în comună două secţii ale Şcolii Populare de Artă: una pe iconărit şi promovarea tradiţiilor locale şi una pe ceramică. De 8 martie, am avut expoziţie de mărţişoare făcute de copiii care sunt înscrişi la aceste secţii, coordonate de profesor Alina Georgiana Coconu. În Săptămâna Mare avem expoziţie de icoane pictate pe scoarţă de copac şi piatră şi de ouă încondeiate executate de copii“, a spus edilul.
Mărţişoarele superbe făcute cu migală de mâinile micuţilor din comună stau mărturie pe pervazele ferestrelor centrului. Coşuleţe pline cu flori par naturale, deşi sunt artificiale. Prin centrul de informare, oricine vrea să meargă undeva în ţară poate să se informeze cu ajutorul agenţilor de turism. Centrul are pagină de internet, iar în una dintre săli există biblionet, unde tinerii au posibilitatea să-şi dezvolte cunoştinţele.

Biserici şi şcoli

Pornim spre investiţia de suflet a primăriţei din Alimpeşti, noua Biserică din Nistoreşti, a cărei piatră de temelie a fost pusă în 2000 de către Înalt Prea Sfinţia Sa Teofan, Mitropolitul Olteniei de la acea dată. Deşi în Nistoreşti exista o biserică din lemn, monument istoric, enoriaşii nu puteau să se roage în ea.
„De biserica din lemn din satul Nistoreşti se leagă o legendă pe care am auzit-o de la bătrânii satului. Acolo ar fi fost o groapă unde se ascundeau hoţii, iar sătenii, ca să scape de ei, le-au pus foc, şi atunci boierul din zonă a construit pe acea groapă o biserică pentru a scăpa de păcat. Însă niciodată în acea biserică nu a avut loc vreo slujbă religioasă şi de la început a fost deschisă doar pentru vizitatori“, ne-a istorist Elena Mosor.
Localnicii îi spuneau primarului de multe ori că nu au biserică în care să se roage şi că e musai să facă ceva în acest sens. Primăriţa din Alimpeşti, aşa cum o alintă mai-marii de la judeţ, s-a apucat de construirea bisericii pe care a terminat-o zece ani mai târziu.
„Este proiectul cu suflet pentru suflet. A fost greu, dar a meritat. Ridicasem construcţia, dar nu aveam mobilier şi nici pictura nu era făcută. Mai-marii de la judeţ nu aveau bani pentru aşa ceva, dar m-au sfătuit să fac un credit cu dobândă avantajoasă. Am găsit o echipă de pictori extraordinari, cei care au pictat şi Mănăstirea Pătrunsa din Vâlcea, şi nişte meşteri maramureşeni iscusiţi care au făcut mobilierul şi catapeteasma hexagonală“, îşi aminteşte primarul Elena Mosor. În 2011, Înalt Prea Sfinţia Sa Irineu a sfinţit Biserica având hramul Adormirea Maicii Domnului. În curtea bisericii s-a construit şi o sală de mese unde oamenii pot să cinstească memoria celor trecuţi în nefiinţă, bucătărie pentru pregătirea bucatelor, dar şi o cameră unde pot fi primite înalte feţe bisericeşti.
În faţa bisericii are staţie şi autobuzul şcolar care duce elevii sau preşcolarii din localitate spre cele două şcoli, una la Sârbeşti, unde învaţă copiii din clasele I-IV, şi alta la Alimpeşti pentru cei din clasele V-VIII, dar şi spre cele două grădiniţe.
Din autobuz coboară mai mulţi copii şi, când o văd pe primăriţă îi fac cu mâna şi o salută. Edilul recunoaşte că ţine la toţi copilaşii, aşa cum îşi iubeşte cei cinci nepoţi de la cele două fiice. Grija pentru locuitorii din Alimpeşti se vede şi-n faptul că în comună s-a deschis cabinet stomatologic, farmacie, astfel ca oamenii să nu fie nevoiţi să se deplaseze în alte localităţii.

Mineritul, pe butuci. Exod de tineri

Deşi unii dintre tineri au plecat atunci când carierele miniere au intrat în declin, se pare că acum spre Alimpeşti se îndreaptă săteni din localităţile învecinate, atraşi de frumuseeţea şi bogăţia naturală a locurilor. După cum ne povesteşte doamna Mosor, declinul demografic s-a simţit în jurul anului 2001.
„Am fost ca o depresiune înconjurată de zone miniere din toate părţile: spre nord am avut Baia de Fier, spre răsărit Berbeşti, spre sud Alunu, iar spre vest Albeni. Fiind întreprinderi miniere în zonă, oamenii locului munceau acolo şi nu intenţionau să plece peste hotare. Foarte mulţi localnici s-au pensionat de la aceste întreprinderi miniere. De când au intrat în declin întreprinderile miniere, au plecat mulţi tineri peste graniţă. Dar în ultimii doi ani chiar au început să vină în localitate din comunele vecine, foarte mulţi au cumpărat case, pentru că este o aşezare frumoasă de o parte şi de alta a Olteţului şi avem infrastructură care permite dezvoltarea unei gospodării în mediul rural. Avem instalaţie centralizată de alimentare cu apă, avem canalizare pe centrul localităţi şi avem proiect depus pentru extindere“, a spus Elena Mosor.
Pe o punte de peste Olteţ, o localnică se întoarce spre casă cu o greblă în mână. A început să plouă uşor, iar bătrâna intră în taină cu noi. Ea spune că tinerii au plecat în străinătate pentru că nu au unde munci.
„Am şi eu două vaci, fi-miu e plecat în Italia să muncească. Am rămas cu nora şi cu nepoţii, care sunt la şcoală şi la grădiniţă. Ne descurcăm, punem şi porumb, şi lucernă să avem pentru noi şi pentru vitele din bătătură hrană“, a spus Veronica Dîrnu.
La drumul naţional ne întâlnim cu un grup de agricultori care pun ţara la cale. „Miniera n-a mai angajat pe nimeni de 20 de ani. Eu am rămas cu muierea şi ne descurcăm bine. Copiii s-au înşirat prin lume. Am tractor şi mă descurc“, spune unul dintre ei. Altul confirmă că pământul care este lângă Olteţ este bun şi pentru cultivarea porumbului, grâului, ovăzului şi lucernei. În zona de deal şi de munte este mai uşor cu creşterea animalelor. „Indiferent că am un tractor sau două sau trei abia îmi ţin animalele mele“, spune alt localnic.
Primarul Elena Mosor spune că în comună există o fermă de capre la Ciuperceni şi o fermă de ovine la Sârbeşti. În comună nu există gospodărie care să nu aibă cel puţin două vite. Sunt oameni care cresc vaci de lapte şi-l comercializează şi astfel îşi asigură traiul.

Investiţii pentru oameni

Pentru că orice comunitate se dezvoltă dacă infrastructura este bună, primarul din Alimpeşti a demarat încă de la început cu forţe proprii proiecte pentru accesarea de fonduri europene. Fiind de formaţie economist şi având în primărie oameni destoinici şi conştiincioşi, primărița a reușit să facă proiecte eligibile.
„Am asfaltat pe Măsura 322 prin SAPARD 3,5 kilometri de drum comunal, drumurile judeţene sunt asfaltate. Suntem în plină activitate de asfaltare a nouă kilometri de drumuri de exploatarea agricolă care au o importanţă deosebită pentru mediul rural pentru că asigură un acces uşor al proprietarilor la proprietăţile agricole. Cel mai bine se dezvoltă pomicultura, viticultura şi creşterea animalelor. Facem parte din GAL Parâng şi accesarea fondurilor se face mult mai uşor. Fiind primar din 1990 nu pot să dau vina pe cel dinaintea mea, pentru că nu am cum. Am accesat fonduri pe toate programele, am început cu cel de preaderare şi am reabilitat un drum, apoi am avut pe FRDS două proiecte: prin unul am reabilitat Căminul Cultural din Alimpeşti şi prin cel de-al doilea am reabilitat drumul de la Corşor. Apoi am venit cu SAPARD-ul şi am asfaltat 3,5 kilometri de drum, Măsura 313, Măsura 125, am avut pe fonduri guvernamentale, pe Ordonanţa 28, pe HG nr. 577 prin care am făcut alimentarea cu apă. Am ales această sursă de finanţare prin proiecte europene, 85% la fonduri europene 15% de la bugetul de stat“, spune Elena Mosor.

Drumuri pentru exploataţii agricole

Pornim alături de inginerul Augustin Aspriţa şi de ghidul nostru pe drumul de exploatare agricolă nr. 24. Acest drum face legătura între DJ 675B şi drumul de exploatare agricolă 12 şi va prelua traficul cu atelaje de pe drumul judeţean. Drumul şerpuieşte printre coline şi, după cum spun localnicii, acest drum este Transalpina al Alimpeştiului.
„Acest drum creează un acces uşor al proprietarilor către terenuri. Pe aici nu se putea intra nici măcar cu piciorul, iar când ploua era dezastru. Agricultorii care au terenuri pe Dealul Muierii au plantat pomi fructiferi şi viţă-de-vie. Legenda spune că femeile din Baia de Fier fugeau de turci pe acest deal şi de aici mergeau spre Craiova şi de atunci a primit numele de Dealul Muierii. Aici era o baltă şi dezastru“, a spus inginerul Aspriţa, constructorul drumului.

Alte proiecte pentru 2015

Şi pentru că primarul din Alimpeşti îşi doreşte să nu treacă timpul fără să rămână ceva în urmă a depus deja în 2015 un proiect de reabilitarea a Căminului Cultural de la Sârbeşti. „Pentru acest proiect am primit finanţarea. Doresc să terminăm drumurile pentru exploataţiile agricole. Vom depune un proiect la Ministerul Dezvoltării pentru modernizarea unor drumuri din interiorul localităţii, adică cele care fac legătura cu drumurile către exploataţiile agricole. Aşa vom face şi în continuare pentru că altfel nu avem de unde să luăm bani“, spune edilul din Alimpeşti.