22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalDoljPovestea halei din Piața Nouă

Povestea halei din Piața Nouă

În ultimul deceniu al secolului al XIX-lea se contura o nouă mare piaţă a Craiovei, viitoarea Piaţă Marşeu sau Piaţa Nouă. Când primăria a luat asupra ei amenajarea noii pieţe, a apărut necesitatea ca ea să se repartizeze pe trei trepte, pe trei terase largi care să preia toată diferenţa de nivel, ridicarea ei hotărându-se a se face în zona de pantă pronunţată ce cobora din strada Justiţiei spre strada Ştirbei Vodă (Calea Bucureşti de astăzi). Destul de repede, Piaţa Marşeu (Piaţa Nouă) a ridicat la cotele cele mai înalte aprecierea despre bogăţia produselor şi a Olteniei. Ea era o încântare… Era plină de colorit, de gălăgie, de viaţă intensă, de concurenţă, de tocmeală pe diverse octave, de bucurii, de tristeţi, de oameni cinstiţi, de hoţi, de grabă, de aşteptare, de curăţenie, de murdărie. La ceas târziu în noapte se făcea aprovizionarea pieţei şi aşezarea mărfurilor, se spuneau poveşti şi se făceau socoteli visătoare sau reale. Aşa era viaţa Craiovei şi a Pieţei Marșeu.

Hala măcelarilor

Din tot acest peisaj a rămas astăzi pentru a spune povestea trecutului hala măcelarilor. Ea a fost mutată din vechiul loc în actuala piață de pe Calea București.
Hala s-a ridicat, după cum indică documentele aflate la Serviciul Județean Dolj al Arhivelor Naționale, în anul 1872, după tipul celor din București.
De-a lungul timpului, hala a pus probleme autorităților locale în administrația căreia se afla.
În martie 1889, primarul urbei primea o scrisoare din partea consilierului ajutor prin care i se aducea la cunoștință că „lucrările despre care tratează nu le-am putut primi pe motiv că nu sunt făcute în condițiuni bune, căci pardoseala este stricată și după informațiunile date de către gardianul Halci și parte din chiriași ce i’ am găsit acolo ne-au arătat că a ploat în hală imediat după facerea reparațiunilor d-l Johann Laub, care a fost însărcinat, ploând chiar mai reu ca mai nainte de facerea acelor reparațiuni și aceasta provine din causă că maistorul care a fost însărcinat cu punerea ipsosului a umblat cu nebăgare de seamă pe deasupra geamurilor acoperișului sărindu-le ipsosul“.
Acoperișul din geamuri le-a făcut mari probleme atât măcelarilor, cât și edililor, așa cum avem să aflăm din documentele adunate în dosarele Serviciului Tehnic al Primăriei de la acea dată, aflate la Arhivele Naționale. Ani la rând s-au căutat soluții, dar fără succes. În aprilie 1892, la primărie ajungea o înștiințare, din care spicuim: „La ordinul dumnevoastră cu no. 2178 relativ la necontenitele defectuosități ale acoperământului de sticlă al halei din Piața Nouă am onoarea a vă comunica că de la primirea ordinului dumneavoastră am căutat să aflu opiniunile tinichigiilor sticlari din localitate, privind și unele devize după aprecierea dumnealor. Toți însă nu garantează durata reparațiunilor de executat și nici nu au propus lucrări de asigurare suficientă pentru a scăpa Comuna odată de picăturile supărătoare și neînlăturabile de până acum. În cele din urmă, atrăgându-mi atenția asupra domnului I. Millker, d-sa a făcut o constatare serioasă și propunerea d-sa, deși costisitoare, este pe deplin asigurătoare și specială. D-sa însă pe lângă jghebulețe nădușitoare ce propune a se introduce ne mai recomandă aplicare de sticlă groasă de 5 milimetri. D-sa a depus aci, în biroul Oficiului tehnic, toate categoriile de geamuri aplicate până acum. Ele sunt toate prea subțiri. Acea aplicată la început de 3 și 1/2 milimetri satisface mai mult decât celelalte, dar tot este prea slabă. Dacă ne-am decide a acoperi lanterna cu totul din nou, vânzând sticla vechie, această cheltuială fără jghebulețele menționate ar costa 2.700 lui și Domnul Millker ar garanta pentru timp de 10 ani, afară de casuri de forță majoră dacă n’am schimba decât sticla străvezătoare cu sticlă groasă d-sa garantează și se obligă a întreține acoperișul de sticlă în perfectă stare în timp de doi ani.
Rămân așadar la dispoziția D-vs a decide dupe cum vi se pare mai nimerit lucrarea fiind de natură a nu se putea încredința decât persoanei celei mai de încredere, deoarece după experiența de până acum n’am fost decât rău serviți de către toți aceea ce au făcut reparațiunile în trecut“.
Primarul urbei acceptă propunerea, dar și de această dată, după alte investiții „economice“, lucrurile ajung în același stadiu. „Măcelarii stau sub cerul liber și existența halei este o ficțiune“, nota inginerul șef într-o scrisoare adresată antreprenorului. Faptul este certificat și de alt document datat 16 ianuarie 1893. „Geamurile lanternei halei din Piața Nouă s’au spart mai toate prin greutatea zăpezei excepționale ale anului curent și bucățile vor cădea din înălțimea lor, amenințând pe toți, măcelari și trecători. S-a văzut de astă dată iarăși că economia făcută a dat rezultate rele. Sunt după această experiență chiar de opinie a nu se mai aplica geamuri pe acoperiș și a se prefera mai bine o reducere a luminei decât o expunere din nou publicului la pericole eventuale sau a aplica geamuri de 6 sau 7 milimetri grosime, cel puțin“.

O nouă imagine

Sătule să facă atâtea investiții „economice“ fără rezultat, autoritățile au luat hotărârea înlocuirii geamurilor halei, după cum reiese din „estimație pentru reacoperirea lanternei halei din Piața Nouă“ din februarie 1893 aflat la Serviciul Județean Dolj al Arhivelor Naționale. Se decide: „acoperirea lanternei cu tablă undulată, zincuită de forma și de calitatea celei vechi aplicată pe părțile laterale ale halei“, dar și „înlocuirea geamurilor (jalusiilor) mat cu geamuri luminoase inclus modificarea deschiderilor pentru a se putea aplica în mod cu totul solid. Aceste geamuri se vor aplica în modul următor: se va aplica întâiu la înălțimea de 0,60 un fer văpsit cu restul halei și astfel fiecare fereastră se va compune din două geamuri fixe, unul rectangular și altul cu baza dreaptă și celălalt căpătâiu semicircular“.
Responsabilitatea construirii noului acoperiș revine Casei Wolff, iar tablele ondulate sunt aduse din afara țării, după cum reiese dintr-un răspuns al antreprenorului la somațiile făcute de primărie pentru întârzierea lucrărilor: „Am onoarea a vă adresa scrisoarea domnului Wolff. Aceste table ondulate negăsindu-se în țară și trebuind a fi primite din străinătate nu se pot căpăta așa de iute, precum s’ar dori“. Și asfaltarea halei se face cu asfalt de calitate, Leysel, foarte apreciat la acea vreme.
Odată problema halei rezolvată, se trece la îmbunătățirea imaginii pieței, căci edilii se arătau destul de receptivi la memoriile ce veneau pe adresa instituției. Astfel, în 1894 primăria primea următoarea sesizare: „S-au adăugat halei cu timpul împrejurul ei mai multe barace de scânduri învelite în parte cu tablă de fier – aceste barace șifonând cu desăvârșire aspectul Halei administrației Comunale“, iar în martie 1894 se fac „Ante măsurătoare adaose de gherete împrejurul halei“. Se va construi și un pavilion pentru „vânzarea peștelui proaspet și serat în Piața Nouă din strada Știrbei vodă“, cu materiale „de proveniență germană marca Bismark Gutte“.
Eforturile nu au fost zadarnice, atât hala măcelarilor, cât și PiațAă Nouă erau apreciate deopotrivă de precupeți și de mușterii. Bogăţia şi coloritul ei nu au mai fost atinse vreodată.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS