Constantin Negruzzi
Constantin (Costache) Negruzzi (n. 1808, satul Hermeziu, județul Iași – d. 24 august 1868) a fost un om politic și scriitor român din perioada pașoptistă. Și-a început învățătura în greacă cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iași, iar românește a învățat singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuși mărturisește într-un articol intitulat „Cum am învățat românește“, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuințate de profesorii din acea vreme.
Izbucnind revoluția din 1821, a fugit în Basarabia cu tatăl său. La Chișinău face cunoștință cu poetul rus Pușkin, care-i trezește gustul pentru literatură, și cu un emigrant francez de la care ia lecții de limba și literatura franceză. Din această perioadă datează primele sale încercări literare: „Zăbavele mele din Basarabia“ în anii 1821, 1822.
După moartea tatălui său, intră copist la visterie, începând astfel viața politică, cum făceau toți fiii de boieri pe atunci.
În acest timp, publică câteva traduceri de poezii („Mnemon“ de Voltaire, „Prostia Elenei“ de Marmontel) și câteva nuvele. Îndemnat de scrierile patrioților de peste munți, studiază istoria și publică „Aprodul Purice“ ca un fel de protest indirect la adresa domnului și boierilor din timpul său.
