Cine trece astăzi prin cartierul Rovine nu are cum să nu observe un coș de fum vechi încadrat de câțiva stâlpi, care domină construcțiiile moderne. Povestea acestui monument istoric, mărturie a vremurilor trecute, se scrie în 1908, odată cu începerea construcției Societății Cooperative Craiova „Traiul“, fabrica de pâine a primăriei de atunci, cum mai era cunoscută în urbe, căreia îi aparținea.
Inițiativa construcției acestei Societăți Cooperative Craiova „Traiul“ aparține, după cum menționează documentele vremii, primarului de atunci al Comunei Urbane Craiova, Nicolae Romanescu.
„Adevărata datorie a omului care ia parte la treburile politice nu e a căuta dincotro suflă vântul unei populații trecătoare care nu e de natură a-i da satisfacții sufletești, când mai târziu, făcând un imperios examen de conștiință, vede că nu și-a îndeplinit chemarea. Să facem pe fiecare zi cât vom putea mai mult pentru populația țării noastre. Să dăm la timp orașelor noastre mijloace să poată locuitorii lor să-și dezvolte, fără piedici, în condițiile cele mai bune, energia, inteligența ori știința în interesul propriu și în interesul întregii țări“, spunea Nicolae Romanescu.
Ghidat probabil de acest principiu, preocupat de îmbunătățirea calității vieții craiovenilor hotărăște să înființeze o fabrică de pâine, numită Societate Cooperativă „Traiul“. În urma unei cereri se încuviința pe 4 august 1908 „construirea fabricii de pâine a Societății «Traiul», pe locul de lângă Rondul Bulevardului Carol I conform planului…“.
Orice construcție de acest fel trebuia să respecte întocmai „prescripțiunile regulamentului comunal de construcțiuni, precum și condițiunile sanitare ale regulamentului pentru industriile insalubre“, după cum se menționează într-un document din dosarul 4/1908 Serviciul Tehnic/Primăria Orașului Craiova aflat la Arhivele Naționale.
Reguli din negura vremii
Regulile trebuia respectate, căci nu se putea construi oriunde și orice. Ideea este întărită de alte documente aflate în dosarul de la Arhivele Naționale. „Dorind a înființa în Craiova o fabrică model de pâine combinată cu o mică moară pentru făină necesară brutăriei, sistem cu totul nou, vă rog să binevoiți a-mi indica condițiunile ce această fabrică trebuie să îndeplinească pentru a putea funcționa în zona II și în zona III a orașului, relativ atât la instalația mecanică și a motoarelor, cât și a felului clădirii. Am nevoie de aceste informațiuni pentru a-mi putea alege locul unde s’ar putea instala fabrica în conformitate cu regulamentele comunale și cu regulamentul industriei insalubre“, scria într-o adresă trimisă primăriei de Grigorie M. Chițu pe 12 septembrie 1908. Pentru a influența hotărârea „petiționarul“ nota în final: „Observ că o instalație de brutărie de același sistem pe care l’am ales funcționează în Paris în Bue de Rivoli, adică într’una din stradele principale ale centrului orașului“. Inginerul-șef al Comunei Urbane Craiova îi răspunde printr-un alt document, creionându-ne regulile după care se ridicau la acea dată fabricile de pâine.
„Înființarea morilor de cereale cu vapori (clasa III) se permite numai la marginea extremă a orașelor, iar morile cu cai clasa II în interiorul orașului afară de centru. Aplicând spiritul acestui regulament se va putea deci permite petiționarului înființarea unei brutării combinate cu moară cu făină necesară brutăriei în zona II numai în cazul când forța motrică ar fi electrică. Pentru cazul în care forța ar fi produsă de un motor cu aburi benzinal sau petrol, permisiunea nu se va putea elibera decât pentru un loc la marginea orașului“.
Nu lipsea, de asemenea, mențiunea conform căreia în privința „construcției se vor respecta prescripțiunile regulamentului comunal de construcțiuni, precum și condițiunile sanitare ale regulamentului pentru industriile insalubre“.
Conform normelor în vigoare la acea vreme apare și Societatea Cooperativă Craiova „Traiul“, al cărui președintele era primarul Nicolae Romanescu.
Din fabrica „Traiul“, realizată după un proiect al unui arhitect german, care funcționa cu utilaje germane a rămas astăzi doar coșul de fum, o construcție tubulară de circa 20 de metri înălțime. Timpul care s-a scurs i-a răpit coronamentul. „Coșul de fum al fabricii «Traiul» a scăpat din fața buldozerului în preajma anului 1982, când se demola fabrica pentru a fi ridicată alta pe locul ei. A rămas un obiect de amintire al vremurilor trecute. Coșul și-a pierdut în timp coronamentul dantelat destul de înalt, din cauza fumului și gazelor arse și anilor care s-au scurs de la construirea sa. Schițele pe care le-am găsit sunt insuficiente pentru a-l putea reconstrui. În plus, cărămida din care era construit coronamentul era din cărămidă plină, presată, iar la ora actuală nimeni nu mai face așa ceva“, a precizat arhitectul Marcel Berindei.
Coșul de fum al fabricii „Traiul“ este astăzi un monument istoric, care domină construcțiile moderne, amintind că în urmă cu mult timp, prin 1908, era o construcție importantă pentru locuitorii urbei de la acea vreme.
Despre panificației
La Fabrica de pâine „Traiul“, dar și în alte brutării se făceau trei tipuri de pâine, după cum reiese din răspunsul Consiliului Comunei urbane Craiova dat unor patroni brutari: pâine neagră, albă (jimblă) și franzelă. „Prețurile făinei din care se fabrică pâinea s’au urcat în mod excepțional, așa că astăzi făina din care se fabrică pâinea se vinde cu prețul de 31 și 32 de lei suta de kilograme la care se mai adaogă și taxa de un leu la suta de kilograme ce plătim către onor comună, și din care motive nu ne mai convine a vinde pâinea cu prețurile stabilite de D-vs până acum. Solicităm per misiunea a vinde pâinea din făină no.1 cu 25 de bani, no.3 cu 30 de bani, jimbla no.2 cu 35 de bani și franzela cu 40 de bani“.
Ca răspuns, „Consiliul în urma discuțiilor ce au avut loc aprobă a se fabrica numai trei calități de pâine: pâine neagră cu 25 de bani, pâine albă (jimblă) cu 30 de bani și franzelă cu 40 de bani“, se notează în Monitorul Comunei Craiova din 22 iulie 1908.
