Institutul Cultural Român de la New York, în colaborare cu Asociaţia Culturală Română, Comunitatea Moldovenească din Quebec şi Asociaţia Culturală „Rocade” din Montreal, a organizat în perioada 13 – 22 iunie 2014, turneul actorului Emil Boroghină, Societar de Onoare al Teatrului Naţional Craiova, cu recitalurile „Recitindu-l pe Shakespeare…” şi „Recitindu-l pe Eminnescu”, în Statele Unite ale Americii, la New York şi New Jersey şi în Canada, la Montreal, Quebec, Ottawa şi Toronto.
Cele două recitaluri au produs impresii dintre cele mai puternice publicului prezent la cele şapte reprezentaţii de pe continentul nord-american.
Reproducem mai jos câteva dintre emoţionantele mărturisiri ale spectatorilor care le-au urmărit:
„Un recital Eminescu excepţional, superb, foarte, foarte interesant şi demn de toată lauda ! Cu sinceritate, mult succes mai departe”, Anca Witescu.
„Dumnezeu să-l ajute pe maestrul Boroghină pentru efortul depus în teatrul românesc”, Alex Radu.
„Senzaţional”, „Emoţional !” „Răscolitor” sufletului, inimii şi dorului de poezie adevărată românească. Mulţumesc pentru o seară mirifică. O viaţă plină de poezie pură”, Lucia Traşcu .
„Vă mulţumim din suflet Maestre pentru Recitalul excepţional pe care ni l-aţi oferit aici în Tenafly, NJ. Ne-am bucura să vă avem din nou aici între noi cât de curând”, Dan & Corina Stoian.
„Nu caut vorbe pe ales. Nu ştiu cum aş începe… Seara de poezie organizată de ICR în colaborare cu biserica noastră a fost magică ! Pentru mine, ea va rămâne de neuitat din câteva motive. În primul rând, pentru că am desluşit în tonalităţile, pauzele, flexiunile vocii, în general în „recitirea” maestrului Emil Boroghină valori noi ale geniului Eminescu, înţelesuri inedite ale multor adjective sau verbe din creaţia geniului românesc, noi culmi de expresivitate. Recitalul a dat noi contururi creaţiei lui Eminescu – „chipul infinitului din noi”, cum l-a numit unul din urmaşi – Adrian Păunescu. În al doilea rând, pentru că auzind sintagma „parfum de tei” şi văzând pe ecran „linden blossom”, mi-a ajuns parcă în nări mireasma care scaldă Bucureştiul în vremea aceasta. Teii pe care i-a pomenit şi Marin Sorescu în poezia „Eminescu nu a existat”, cu care Emil Boroghină a încheiat magistral recitalul. Apoi pentru că îmbrăţişându-l pe Emil Boroghină, mi-am îmbrăţişat copilăria petrecută pe Valea Cobiei, în judeţul Dâmboviţa, datorită existenţei unei cunoştinţe comune – actorul Valeriu Dogaru. Nu în ultimul rând, pentru că sufletul mi-a vibrat la auzul unor cuvinte pe care nu le mai folosisem demult în comunicarea mea zilnică: pridvor, prispă, mişei, bălai, jăratic, ropot, mreje, văpaie, odor, mărgean, zădărnicie, „Izvorau lumine” auzindu-le în timpul recitalului. Îi doresc oaspetelui nostru sănătate neumbrită şi uşurinţă în împlinirea proiectelor artistice despre care ne-a vorbit. Sperăm ca icoana care i-am oferit-o în dar să îl ajute să nu ne uite, să revină în mijlocul nostru şi să ne lumineze iar norocul!”, Liliana Badea, membră a Bisericii Sf. Ioan Valahul.
„Cu ajutorul lui Dzeu şi cu binecuvântarea lui să ne adunăm toţi din nou de câte ori putem să mai aducem aceste clipe minunate în sufletele credincioşilor noştri. Nu sunt destule cuvinte să descriu aceste activităţi şi beneficiul lor asupra comunităţii creştine, aşa cum a fost acest Recital MIHAI EMINESCU cu participarea D-nului EMIL BOROGHINĂ. Un nou prilej să fim toţi alături mai ales că suntem la distanţe mari unii de alţii. Toată stima şi să ne ajute D-mnezeu!”, Cristian i Dana Ionescu.
Scrisoare deschisă d-lui Emil Boroghină şi ICR NY
Vreau să adresez câteva cuvinte de mulţumire d-lui Emil Boroghină şi ICR NY, pentru participarea la festivitatea noastră, a românilor montrealezi, la ziua de 15 iunie a aniversării morţii lui Mihai Eminescu.
Dar mulţumire e puţin spus, puţin şi neîndemânatic, şi dacă aş adăuga recunoştinţa, termenul mi se pare şi mai nepotrivit şi uzat. Pentru că acolo s-a scurs un curent de emoţii puternice, electrice parcă, care a făcut ca timpul de aproape două ore cât actorul acesta, -ca un trimis din alte sfere- l-a recitat pe Eminescu, a făcut să încremenească orice suflare, de om şi de mediu, de crengile cu frunze dese ale teilor şi ale plopilor „fără soţ” care înconjoară acea Piaţă a României cu statuia „celui mai mare poet ce s-a ivit şi se va ivi vreodată poate pe pământul românesc”.
În momentul în care a deschis gura, dl. Boroghină ne-a smuls condiţiei existenţiale de până atunci şi ne-a dus cu el într-o lume izolată, şi vrăjită aş spune, o lume a cuvântului şi a tăcerilor. Şi nu cuvinte extraordinare ne-au sedus, ci muzicalitatea lor şi tăcerile dintre ele. Pentru că tăcerile d-lui Boroghină vorbesc.
Mergeţi şi spuneţi celor pe care-i întâlniţi că acest om, actor, regizor, recitator e binecuvântat cu harul suprem de a se substitui autorului pe care-l grăieşte, aşa încât mie mi s-a părut că nu aniversăm moartea poetului, ci naşterea lui. În versurile recitate am ascultat vocea poetului.
Trebuie să mulţumim totodată celor de la ICR din NY care au facilitat venirea d-lui Boroghină la Montreal. Iată că o „sucursală” a făcut mai mult decât o „centrală”. Vă încredinţez că veţi fi oricând bineveniţi la Montreal, în persoană sau prin reprezentare şi la alte manifestări culturale româneşti.
Şi să nu uităm pe organizatorii locali, sociaţiile culturale şi ziarele româneşti din Montreal, printre care d-na Ala Mândicanu, preşedinta CMQ, care se zbate mereu să adune românii şi basarabenii în jurul axei naţionale”, Livia Nemţeanu, preşedinta asociaţiei literare Cenaclul Eminescu Montreal.
