Duminica Pogorârii Duhului Sfânt sau a Rusaliilor este sărbătorită de Biserica Ortodoxă anul acesta pe 8 iunie. Evenimentul marchează momentul coborârii Sfântului Duh peste Apostolii Domnului, sub forma limbilor de foc, şi este sărbătorit întotdeauna la zece zile după Înălţarea Domnului şi la 50 de zile de la Sfintele Paşti. În această zi se sărbătoreşte totodată şi întemeierea Bisericii Creştine în forma ei văzută. După pogorârea Duhului Sfânt şi în urma cuvântării rostite cu acest prilej de Sfântul Apostol Petru, s-au convertit la creştinism „ca la trei mii de suflete“, care au alcătuit prima comunitate creştină (Faptele Apostolilor 2, 41). Sărbătoarea Rusaliilor este urmată luni, 9 iunie (numită şi lunea Rusaliilor), de sărbătoarea Sfintei Treimi, când creştinii îl sărbătoresc pe însuşi Dumnezeu în treimea persoanelor Sale: Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu Fiul şi Dumnezeu Duhul Sfânt.
În mitologia populară, Rusaliile sunt niște spirite rele (iele, zâne). Se mai spune despre Rusalii că sunt fiicele lui „Rusalim împărat“, acesta din urma fiind o personificare a cetății Ierusalim. Ele stau pe pământ vreme de o lună. Nu pot fi văzute de oameni. Pe unde trec, apar tot felul de boli și necazuri. Ele umblă îmbrăcate în alb, dansează în văzduh și caută locuri neumblate. Locurile unde joacă rămân arse și neroditoare. Pentru a fi feriți de ele, oamenii pun în casă pelin și usturoi. În aceste zile, frunze de pelin se pun în toate băuturile, cu excepția apei.
Din lumea satului
În lumea satului tradițiile legate de Rusalii se păstrează încă. Legendele spun și oamenii cred că Rusaliile răpesc din când în când un tânăr frumos. Când este eliberat, tânărul nu are voie să le deconspire altora cântecele lor și nici să le mărturisească semenilor ce a văzut, pentru că, în caz contrar, sunt pedepsiți cu moartea sau cu paralizia. Leacul cel mai folosit pentru cei atinși de Rusalii era jocul călușarilor. Pentru acest alai al călușarilor ritual se adună cei mai buni dansatori ai satului și formează o ceată. Timp de o lună, ei se leagă cu jurământ că vor juca „Călușul“. În acest timp, bolnavii caută să se vindece. Cel bolnav se întinde pe pământ, iar călușarii încep dansul și săriturile. La un anumit timp, fiecare călușar trece peste cel bolnav, iar, la sfârșit, celui suferind i se șoptește la ureche o urare de sănătate. Bătrânii satelor cred în puterea vindecătoare a acestui dans, așa că nu ocolesc niciodată alaiul călușarilor, răsplătindu-i cu câte un ban pentru a fi feriți, așa cum spune vorba din bătrâni, de iele şi boli.
Timp de trei zile – duminică, luni şi marţi – nimeni nu lucrează. Nu ai voie nici să înhami vitele, că te ia din căluş şi tremuri. Așa că fiecare om din lumea satului poartă la brâu frunze de pelin.
În alte locuri, pentru a apăra gospodăria de invazia acestor spirite care le pot face rău oamenilor dacă nu le respectă ziua, în sâmbăta Rusaliilor cei cu frică obișnuiesc și astăzi, în virtutea tradiției, să arboreze la porți, în foișoare sau la intrările în case și ramuri verzi de tei, plantă considerată că protejează împotriva răului.
Tot în sâmbăta dinaintea Rusaliilor sătenii din unele locuri împart vase de lut sau de porțelan, căni, străchini împodobite cu flori și umplute cu lapte, vin, dar și bucate, căci înainte se credea că sufletele morților, după ce au părăsit mormintele în Joia Mare și au zburat slobode timp de 50 de zile, se întorc în lumea de dincolo în sâmbăta Rusaliilor. Pentru ca această reîntoarcere să se desfășoare fără incidente, oamenii săvârșeau ritualuri de înduplecare și de îmbunare a spiritelor morților: împodobeau gospodăriile și mormintele cu ramuri de tei și făceau pomeni fastuoase, practici ce s-au păstrat până astăzi.
