Firma la care Anca Mitulescu este cofondator, alături de soţul ei, a câştigat European Business Awards, săptămâna trecută, la secţiunea „Inovaţie“ pentru softuri destinate industriei medicale, de imagistică, mai exact de tip RMN şi Computer Tomograf. Iată cum a ajuns o craioveancă să facă afaceri în Franţa şi să creeze plusvaloare la nivel european şi internaţional, preţuind cel mai mult valorile umane.
O craioveancă plecată de ceva vreme din România a câştigat, săptămâna trecută, cu firma la care este cofondatoare – Olea Medical – premiul European Business Awards, la secţiunea „Inovaţie“, fiind selectată din 17.000 de companii participante din toată Europa. Din juriu au făcut parte de la proprietari ai unor mari companii de pe bâtrânul continent, bancheri şi chiar ziarişti din domeniul economic, şi până la foşti şi actuali şefi de stat şi de guvern. Firma înfiinţată de Anca Mitulescu şi de soţul ei, Fayçal Djeridane (care este la bază specialist în informatică militară), a câştigat premiul respectiv pentru softuri de postprocesare în imagistică, destinate industriei medicale, în special pentru RMN (Rezonanţă Magnetică Nucleară) şi pentru CT (Computer Tomograf Scan) şi a fost înfiinţată de româncă în Franţa, unde aceasta a plecat în urmă cu mulţi ani.
Cine este Anca Mitulescu
Anca Mitulescu are 43 de ani şi se descrie ca fiind „o mână de om“. A locuit în cartierul craiovean Valea Roşie şi a studiat la Colegiul Naţional „Carol I“. Apartamentul din Craiova îl deţine şi acum, fiind unul dintre locurile în care se simte „acasă“ şi unde vine destul de des, chiar şi de câteva ori pe an. Facultatea de Pielărie a făcut-o la Iaşi, iar în 1995 a decis să plece în Franţa, pentru a învăţa şi a se specializa în biomecanică.
În ultimul an de facultate la Iaşi, alesese să realizeze o proteză pentru o persoană cu amputaţie la nivelul piciorului, ceea ce a şi făcut. Acel prototip de gheată-proteză este şi acum păstrat în casa părinţilor săi, la Craiova. Însă, „pe atunci nici nu exista în România noţiunea de biomecanică în dicţionar, nicidecum o facultate“, a povestit tânăra. Realizarea acestui proiect în condiţii destul de descurajatoare pentru un student la acea epocă a convins-o că trebuie să înveţe mai departe.
Refuzată la un laborator pentru că era româncă
A plecat din Craiova în 1995, cu diploma de inginer şi licenţa în buzunar, şi a lucrat şapte luni în Franţa ca şi baby-sitter. „Am plecat de la Craiova cu autocarul către Franţa, cu bani în buzunar cât să îmi ajungă să mă întorc acasă, dacă lucrurile nu mergeau aşa cum trebuia“, povesteşte femeia. După cele şapte luni ca baby-sitter, a încercat să se înscrie în DEA (echivalentul Masterului de Cercetare) la un laborator de biomecanică, dar a fost refuzată. „Singura problemă în dosarul meu a fost aceea că eram româncă. Atunci m-am încăpăţânat ca un catâr, oarecum uşurată să constat că singurul defect al dosarului meu este faptul că sunt româncă. Avuseseră o problemă cu un român care plecase cu banii de bursă, deci reacţia lor era umană“, a explicat Anca Mitulescu.
În cele din urmă, a fost acceptată ca studentă în DEA (Diplôme d’Etudes Approfondies) la alt laborator de biomecanică, la Şcoala Naţională Superioară de Arte şi Meserii (cunoscută drept ENSAM), în Paris.
Aici, proiectul ei combina imagistica medicală cu biomecanica, în vederea concepţiei şi validării unei metode de reconstrucţie tridimensionale prin stereoradiografie. Metoda trebuia integrată într-un prototip de sistem de radiografie digitală cu doză redusă, proiectat după o idee originală a profesorului George Charpak (CERN), laureatul Premiului Nobel pentru Fizică în 1992. Specialist în fizica cuantică, George Charpak a ales aplicaţiile medicale pentru integrarea procedeelor pe care le-a inventat pentru detecţia fină a particulelor, permiţând o reducere considerabilă a dozei de iradiere. Utilitatea clinică a acestui tip de aparat de radiografie este demonstrată astăzi, mai ales în cazul patologiilor cronice, care necesită un control periodic la copii şi adolescenţi, cum este cazul scoliozei, deformaţie tridimensională a coloanei vertebrale. „Rolul meu în acel proiect era să adaptez algoritmii de reconstrucţie tridimensională la noul sistem şi să îi validez. Pe acest proiect mi-am luat masteratul în ştiinţe şi doctoratul în Franţa. După această teză, pur şi simplu nu a fost nevoie să îmi caut de lucru“, a amintit tânăra, lăsând să se înţeleagă că a fost solicitată de multe companii.
A fost angajată timp de nouă ani într-o firmă privată, unde se ocupa de implanturi pe coloana vertebrală, făcea cercetare şi studii clinice, biomecanică şi cercetare aplicată.
Între timp, Anca s-a căsătorit cu Fayçal Djeridane în 2004, iar în anul 2005 au devenit părinţii unui băieţel, Luca, de care sunt foarte mândri. Soţul Ancăi provine dintr-o familie în care tatăl este algerian, iar mama franţuzoaică, şi a lucrat ca informatician în industria de armament, „unde făcea imagistică a radarelor pentru submarine, dar şi pentru avioanele de război, apoi a lucrat la producătorul portavioanelor“, a precizat femeia.
Totul a început la ei în sufragerie…
În 2007, Anca Mitulescu se ocupa de documentaţia tehnică a produselor din biomecanică şi imagistică, produse care trebuia să fie conforme cu cerinţele autorităţilor de omologare. „Există legi stricte în Franţa, şi nu numai. În Uniunea Europeană, relaţia dintre medici şi industrie este foarte bine reglementată, pentru a se evita corupţia, bacşişurile“. În acelaşi timp, soţul Ancăi a fost contactat de un medic pentru a crea un soft ce presupunea „calculul parametrilor de hemodinamică cerebrală în caz de accident vascular cerebral, utilizat de medici în luarea unei decizii importante în ceea ce-l priveşte pe pacient (adică dacă să-l trombolizeze sau nu). Apoi soţul meu a desfăşurat acest procedeu de creare a softului în casa noastră, cu doi foşti colegi din industria de armament, eu având rolul să-l sfătuiesc pe partea biomedicală, cercetare şi validare şi, în fine, să redactez dosarele de granturi pentru a putea depune brevetele. Aşa am creat în 2007 un produs, am luat primul brevet şi, dacă tot aveam un produs, am zis că ne putem face şi o firmă“, a explicat tânăra cercetătoare.
Ei au fost laureaţi ai Ministerului Francez al Cercetării, deşi laboratorul în care lucrau era chiar la ei în sufragerie. După înfiinţarea firmei, soţul său şi-a dat demisia din industria de armament şi au rămas amândoi să pună umărul la construcţia propriei companii.
Produsul lor se utilizează în 30 de ţări
Practic, ei au creat în Franţa un soft de imagistică utilizat astăzi în oncologie, în tumori diverse şi accidente vasculare (la RMN şi CT). Principala inovaţie a softului, pe lângă algoritmii avansaţi de calcul propriu-zis, este standardizarea post-procesării imaginilor de perfuzie. Adică, softul permite să tratezi la fel imaginile primite de la diverse aparate, indiferent de unde provin ele, cu aceeaşi precizie de calcul al parametrilor. Mai pe înţelesul tuturor, dacă un pacient era pus înainte la cinci aparate diferite, iar acestea transmiteau imagini diferite, se puneau cinci diagnostice diferite, dar cu acest soft, spune cofondatoarea firmei Olea Medical, parametrii calculaţi, calitativi şi cantitativi, vor fi identici, indiferent la ce aparate este pus pacientul.
Produsul lor a fost inovativ de la început. Din 2008, softul lor se utilizează în SUA, unde a fost omologat de FDA (Food and Drog Administration).
Respectivul soft se utilizează acum în circa 30 de ţări, inclusiv în România. O clinică din Timişoara l-a folosit o vreme. Momentan, în Timişoara s-a întrerupt utilizarea lui, pentru că firma nu mai are licenţă.
„Vrem să investim în România!“
În 2014, după obţinerea premiului European Business Award, Anca Mitulescu dezvăluie ce înseamnă această distincţie pentru ea şi familia ei: „Banii nu sunt un obiectiv, ci o consecinţă. Orice ai face în viaţă, dacă faci lucrurile bine, atunci vei trăi bine, pentru că rezultatele muncii tale vor veni mai devreme sau mai târziu…“.
Craioveanca se arată dispusă să facă cunoscut produsul firmei sale şi pe meleaguri româneşti, dar şi să angajeze programatori români pentru ceea ce fac ei în Franţa. „Vrem să investim în România. Intenţionăm să ne deschidem o filială în ţară, unde să angajăm programatori români, care sunt foarte buni peste tot în lume. Doream mai demult să facem această filială, dar proiectul a căzut momentan, pentru că şi noi trebuie să facem nişte alegeri, la un moment dat, dar nu excludem să revenim la acest proiect de a ne deschide o filială acasă“, a mai spus femeia.
45 de angajaţi de 13 naţionalităţi
Anca şi-a păstrat cetăţenia română, deşi este de mulţi ani în Franţa. În firma fondată de familia ei lucrează 45 de oameni din diverse domenii (industria de armament, astrofizicieni, informaticieni, farmacişti, ingineri de diverse specialităţi), de 13 naţionalităţi. „Este o firmă multiculturală, multinaţională, în care punem mare accent pe integritate umană înainte de toate. Este o experienţă globală la noi în firmă. Eu dacă vreau să angajez o persoană, între una care are MBA, dar căreia îi lipsesc cei şapte ani de acasă şi o persoană care are mai puţine studii, dar care este integră, eu o prefer pe a doua, pentru că potenţialul ei este cu siguranţă superior şi pentru că ştiu că voi putea să am încredere în ea în orice circumstanţe“, susţine craioveanca.
Anca Mitulescu a încheiat povestea sa de viaţă amintind că a realizat toate acestea datorită educaţiei pe care a primit-o de la părinţii ei, care au încurajat-o şi susţinut-o în orice situaţie.
Mesaj pentru tinerii români de la o „luptătoare“
„Tinerii din România nu trebuie sa se blazeze. Asta mă doare când vin în ţară, că văd tineri blazaţi şi o societate dezumanizată. Tinerii trebuie să creadă în ideile lor, să găsească ajutorul semenilor şi să se înconjoare de oameni de încredere. Să păstreze în mintea lor faptul că o muncă bine făcută va da rezultate pozitive în timp“, a spus Anca Mitulescu, pentru tinerii din Craiova şi din ţară, în general, care citesc povestea ei de viaţă.
În final, Anca îi îndrumă pe toţi tinerii cu iniţiativă care trăiesc în România să nu le fie ruşine că sunt români: „Nu diplomele te aduc aici, ci o experienţă de viaţă, o oportunitate de a-ţi urma visul! Preţuiţi calităţile umane, pentru că acestea ne duc visul mai departe, indiferent de naţionalitate!“.
