http://www.youtube.com/watch?v=oCHjHJOcuV8
Prim-vicepreşedintele Klaus Iohannis a venit luni la Craiova pentru a se întâlni cu susţinătorii Partidului Naţional Liberal, în ultima săptămână dinaintea alegerilor europarlamentare. Într-un interviu acordat Gazetei de Sud, acesta a vorbit despre ce se întâmplă în PNL la ora actuală, despre „secretele“ administraţiei locale, dar şi despre cât de importantă este competiţia pentru titlul de capitală culturală europeană. Primarul Sibiului a lăsat să se înţeleagă că nu exclude, dacă va fi nevoie, candidatura pentru scaunul de la Cotroceni.
Gazeta de Sud: Pentru alegerile prezidenţiale sunteţi privit în tandem cu domnul Crin Antonescu; dumnealui candidat la preşedinţie, dumneavoastră ca prim-ministru. De ce neapărat această formulă şi nu invers?
Klaus Iohannis: Din câteva motive foarte simple. Crin Antonescu este candidatul PNL pentru funcţia de preşedinte al României, hotărâre a Congresului PNL, şi, mai în glumă, mai în serios, noi facem acest tandem de cel puţin un mandat. Poate vă amintiţi că în 2009 a fost prima dată când am ieşit în public în acest tandem, Antonescu preşedinte şi eu propus pentru guvern. În aceşti cinci ani, s-a dovedit că suntem o echipă bună şi credem că acest tandem, această echipă în această formulă are şanse de succes.
GdS: Datele s-au mai schimbat între timp, mai ales după ieşirea PNL de la guvernare…
K.I.: Cu siguranţă, treburile s-au schimbat şi ele se schimbă mereu în politică. Alianţele se fac, se desfac, unele partide fac şi desfac alianţe pentru a-şi asigura accesul la resurse, noi facem şi desfacem alianţe pentru a putea îndeplini ceea ce promitem oamenilor. Sigur, situaţia din 2014 este alta decât cea din 2012, alta decât cea din 2009, însă noi credem în continuare că acest tandem pe care îl formăm cu domnul Antonescu vine cu soluţii şi este o soluţie pentru România.
„Este de-a dreptul măgulitor să ai un grad de încredere atât de mare“
GdS: Conform ultimelor sondaje din ultimele zile, dumneavoastră aţi fi creditat cu şanse mai mari decât domnul Antonescu, în eventualitatea unei candidaturi la preşedinţie, fiind foarte aproape de Victor Ponta. Nu ar fi acesta un argument pentru a face o rocadă?
K.I.: Aceste sondaje care s-au făcut arată nivelul de încredere. Bănuiesc că la asta vă referiţi şi, într-adevăr, ultimele sondaje mă creditează cu o încredere destul de bună în cadrul populaţiei care va vota la alegeri şi acesta este un lucru bun. Pentru mine, ca politician, evident că este un lucru foarte bun, este de-a dreptul măgulitor să ai un grad de încredere atât de mare. Pentru noi, ca partid, este un lucru excelent dacă cineva din conducerea partidului este creditat foarte bine, este văzut foarte bine. Eu pot să folosesc, şi asta am şi de gând, să folosesc acest capital de încredere pentru a veni în sprijinul candidaţilor la europarlamentare, iar, ulterior, pentru prezidenţiale.
GdS: Pentru europarlamentare, da, dar credeţi că acest nivel de încredere în dumneavoastră se va transfera şi asupra domnului Antonescu la prezidenţiale?
K.I.: Nu ştiu dacă putem să vorbim despre un transfer şi, de fapt, lucrurile nu se pot privi aşa de simplu. De aceea nu candidează Crin Antonescu singur şi eu vin undeva să fac ceva. Exact din acest motiv mergem mai departe cu acest tandem. Până la urmă, oamenii vor să vadă nu numai cine va fi preşedinte, vor să vadă şi ce guvern ni se promite, ce măsuri economice ni se promit, ce doreşte acest partid. De aceea, şi la întâlnirea cu craiovenii, am spus că noi nu venim cu o soluţie pentru acum şi pentru peste o lună. Noi vrem să venim cu soluţii care sunt valabile şi viabile pentru mai mulţi ani de acum încolo, indiferent dacă ajungem la guvernare în 2015 sau în 2016.
GdS: Corect, dar ca dumneavoastră să fiţi prim-ministru, ar trebui ca domnul Antonescu să ajungă preşedinte.
K.I.: Fără îndoială.
„Noi chiar vrem să fim pregătiţi pentru momentul în care vom guverna România”
GdS: Altfel, varianta Klaus Iohannis premier ar cădea.
K.I.: Pe moment.
GdS: Ce înseamnă „pe moment“?
K.I.: Noi avem în 2016 alegeri şi cred că putem să ne facem o socoteală simplă, ipotetic vorbind – lucru care nu cred că se întâmplă şi, în cel mai rău caz, ajungem doar în 2016 în faţa alegătorilor care ne vor vota şi vom veni atunci cu un guvern. Dar noi vrem să fim pregătiţi. De aceea am lansat acum programul economic. Puteam, la fel de bine, să îl lăsăm până în 2016, când sunt alegeri parlamentare, dar nu am dorit acest lucru. Noi nu numai că vrem să arătăm oamenilor că suntem pregătiţi, noi chiar vrem să fim pregătiţi pentru momentul în care vom guverna România. Fie 2015, fie 2016.
GdS: Ce se va întâmpla, totuşi – mă gândesc că s-a luat în calcul această variantă – dacă PNL nu va obţine 20% la alegeri şi domnul Antonescu îşi va da demisia, aşa cum a spus?
K.I.: Cu siguranţă se poate imagina un astfel de scenariu, dar eu vă spun cu toată deschiderea că eu nu calculez pe acest scenariu. Eu calculez pe scenariul că obţinem peste 20% şi mergem mai departe. Nu am nici un motiv să cred că va fi altfel. Există tot felul de sondaje, unele ne creditează la 18%, unele la 15%, altele la mai puţin, ori dacă ar fi adevărate ar trebui să fie destul de apropiate rezultatele. Sondajele noastre din partid ne arată că suntem foarte aproape de 20%. Mai avem o săptămână de campanie, toată lumea este motivată, peste tot unde merg, oamenii sunt motivaţi şi vin cu un feedback pozitiv. Avem toate motivele să credem că scenariul care se va îndeplini este cel cu peste 20%.
GdS: Şi, totuşi, un om calculat cum sunteţi dumneavoastră trebuie să ia în calcul şi această variantă…
K.I.: În situaţia foarte puţin probabilă, şi pur ipotetic vorbind, că nu se întâmplă aşa, ne vom aduna la partid, vom face o analiză şi vom lua cu toţii împreună o hotărâre.
„Este obligatoriu să înceapă să existe contacte între liderii de dreapta“
GdS: Acum, că Uniunea Social-Liberală s-a rupt, are Partidul Naţional Liberal în plan o altă alianţă?
K.I.: În momentul de faţă, nu facem alianţe şi nici măcar nu discutăm cu alte partide. Dar, având în vedere că se apropie rapid prezidenţialele, trebuie să fim conştienţi de faptul că stânga va avea un candidat puternic – maxima probabilitate va fi Victor Ponta – şi dreapta va avea, poate, chiar mai mulţi candidaţi. Or, această configuraţie nu cred că este foarte satisfăcătoare, şi atunci, după europarlamentare, imediat ce se cunosc rezultatele, după părerea mea, este obligatoriu să înceapă să existe contacte între liderii de dreapta, pentru a vedea dacă există măcar o şansă să avem un candidat al dreptei sau măcar, dacă nu reuşim din varii motive să ne înţelegem, să avem o abordare, totuşi, cel puţin pentru turul doi. După părerea mea, avem o foarte bună şansă. Dacă reuşim prin aceste negocieri să coagulăm cât mai bine dreapta – fie prin fuziuni, fie prin alianţe, nu pot să ştiu acum pentru că nu am discutat aceste lucruri -, atunci cu siguranţă vom avea o şansă suplimentară pentru un preşedinte al dreptei.
GdS: Practic, PNL s-ar transforma într-un fel de liant între PDL şi PMP, pentru că un contact iniţial între PNL şi PDL există.
K.I.: Contacte aşa informale, între parlamentari, bunăoară, sigur că există.
GdS: Au fost şi declaraţii care lăsau de înţeles că PNL s-ar putea apropia de PDL. Dar cum este cu PMP?
K.I.: Ştiţi cum este cu aceste semnale, nu prea au existat discuţii la vârf, mai mult au existat semnale transmise prin media – şi acestea sunt bune -, şi tocmai de aceea, părerea mea, imediat după europarlamentare este obligatoriu să ne aşezăm şi să vedem care este ecuaţia ce poate să ducă la un rezultat optim.
GdS: Deci, credeţi într-o unificare a dreptei chiar din turul întâi?
K.I.: În momentul acesta, nu vreau să dau nici un pronostic pentru că nu am datele problemei, dar eu sunt convins să mă implic în astfel de discuţii, să vedem cum putem să creionăm un succes pentru dreapta din România.
„Capitala culturală este un agent de coagulare pentru comunitate“
GdS: Aducem puţin problema la Craiova. Am văzut că aţi fost la Iaşi, unde s-a spus că susţineţi Iaşiul în competiţia pentru titlul de Capitală Culturală Europeană.
K.I.: Am declarat că doresc foarte mult succes Iaşiului, cum doresc foarte mult succes şi Craiovei. Colegii dumneavoastră de la Iaşi au dorit neapărat să obţină de la mine o declaraţie pro-Iaşi, cum dumneavoastră, probabil, v-ar plăcea o declaraţie pro-Craiova, iar când merg în Timişoara, ei ar vrea o declaraţie pro-Timişoara. Eu pot să vă spun că văd puncte forte şi în Craiova, şi în Iaşi, şi în Timişoara, şi în Cluj, dar eu îmi doresc o competiţie corectă şi bună, fiindcă dintr-o astfel de competiţie toată lumea are de câştigat. Dacă aveţi vreodată curiozitatea să mergeţi într-o ţară în care s-au făcut astfel de competiţii interne, veţi putea uşor să observaţi că oraşele care au participat, toate au avut de câştigat, fiindcă toate s-au mobilizat, s-au realizat lucruri bune şi în domeniul cultural, şi în domeniul infrastructurii. Eu chiar îmi doresc o astfel de competiţie pentru oraşele care vor să adere. Şi atunci, chiar că ar fi puţin nedrept să vin acum, când nici nu ştim pe ce va fi competiţia, să spun că mie îmi place mai mult într-un loc sau într-altul. Toate au şanse, vă spun cu toată fermitatea, şi oricare ar câştiga, cu siguranţă va reprezenta România bine. Iar dacă cineva din Craiova doreşte să vină la mine să discutăm pe tehnică, pe cum se pregăteşte un proiect, accept cu cea mai mare plăcere şi cu toată deschiderea.
GdS: A venit cineva din Craiova?
K.I.: Până acum nu a venit nimeni.
GdS: Dar care ar fi secretul, ce le-aţi spune dacă ar veni?
K.I.: Nu e nici un secret. Sunt lucruri destul de tehnice care trebuie pregătite, este nevoie de pregătirea infrastructurii, de pregătirea infrastructurii culturale, este nevoie de pregătirea conţinutului în evenimente culturale, este nevoie de un ONG care organizează capitala culturală, fiindcă ea nu poate fi organizată de primărie sau de consiliul judeţean şi este nevoie, realmente, de contribuţia întregii comunităţi. Iar acesta este lucrul cel mai valoros care se poate întâmpla. Capitala culturală este un agent de coagulare pentru comunitate, aceste lucruri trebuie construite toate, ele nu se întâmplă niciodată de la sine, este nevoie de foarte multă implicare, este nevoie de consens politic şi este nevoie de foarte multă muncă.
„Nu există cetăţeanul ca să trăiască administraţia sau invers“
GdS: Cât contează factorul politic în desemnarea unui oraş?
K.I.: Eu sper să nu conteze. Dacă factorul politic contează, atunci toată competiţia nu mai are sens. Dacă un politician de sus ia decizia în locul unei comisii independente, atunci nu am făcut nimic.
GdS: Dar, la Craiova, care ar fi punctele forte şi punctele slabe, dacă aţi reuşit să aflaţi mai multe?
K.I.: Am prea puţine informaţii concrete ca să vă răspund calificat la această întrebare, şi atunci prefer să nu o fac.
GdS: În administraţie sunteţi deja cel mai cunoscut primar din România, un primar serios, nu vorbim despre cancanuri. Aceeaşi întrebare, care este secretul?
K.I.: În administraţie nu este absolut nici un secret. Dar este bine să ai un plan, este bine să promiţi ceea ce poţi să faci şi, pe urmă, să şi faci, şi este bine să iei oamenii în serios. În rest, organizare, muncă, planificare. Cred că noi, trăind într-o democraţie relativ tânără, nu avem încă o relaţie foarte echilibrată între cei de la putere – fie administraţie centrală, fie administraţie locală – şi contribuabili. Noi trebuie să tindem spre ceea ce în Europa de Vest, bunăoară, este văzut ca un loc comun, ceva de la sine înţeles: administraţia şi cetăţeanul sunt parteneri. Nu există cetăţeanul ca să trăiască administraţia sau invers. Or, fără acest parteneriat, care este o formă de exprimare a unui civism destul de avansat, lucrurile nu pot merge bine şi acesta este un aspect pe care l-am subliniat de când sunt primar şi până în ziua de astăzi, în întâlnirile cu oamenii din primărie, cu angajaţii, cu şefii de servicii, cu directori. Omul care vine în primărie, nu vine să ne vadă. Vine fiindcă îşi doreşte rezolvarea unei probleme şi treaba noastră este să o rezolvăm. Acest parteneriat, odată început, este privit ca un lucru valoros şi de oameni, şi de noi, şi ajută foarte mult. În orice comunitate, atitudinea contează. Dacă oamenii au încredere în administraţie şi văd că se mişcă lucrurile, apare un optimism, o atitudine pozitivă şi un pic de patriotism local, care, toate împreună, chiar fac să meargă lucrurile mai bine.
GdS: Cum vă vedeţi dumneavoastră integrat în spaţiul acesta politic cu felul dumneavoastră concis şi sobru?
K.I.: Foarte bine. De când sunt în politică, de acum 14 ani, nu am avut nici un fel de problemă, şi faptul că lumea mă vede un pic ca pe un outsider nu e neapărat un lucru rău.
„Nu poţi să vorbeşti în Ucraina despre Ucraina fără Rusia“
GdS: Sunteţi un om calculat, neamţul care vine să pună ordine în ţara în care politicienii se dau în stambă, sunt arestaţi, sunt fugăriţi…
K.I.: Eu mă străduiesc să pun ordine acolo unde lucrurile depind de mine. Nu sunt omul care vine să dea lecţii sau sfaturi – departe de mine ideea – şi cred că, dacă fiecare acolo unde este pus îşi face treaba, ne va merge mai bine tuturor.
GdS: Spuneaţi anul trecut că un oraş are nevoie de un conducător bun. Credeţi că oraşul Craiova şi-a găsit conducătorul acela?
K.I.: Asta va trebui să evaluaţi dumneavoastră, nu eu. Eu vă doresc să aveţi o conducere aşa cum v-o imaginaţi.
GdS: Cum se vede Craiova de la Sibiu?
K.I.: Având relativ puţine contacte, nu m-aş aventura în evaluări. Craiova este un oraş mare, puternic, cu o tradiţie puternică, aveţi toate premisele şi toate şansele pentru o dezvoltare foarte bună.
GdS: Dacă aţi fi prim-ministru, pentru că acesta este scopul dumneavoastră cel puţin în momentul de faţă, cum aţi trata situaţia din Ucraina, spre exemplu?
K.I.: Eu cred că e nevoie de un pic mai multă implicare – fără a merge neapărat acolo şi a da lecţii, dar să fim prezenţi – şi este nevoie să căutăm parteneriate. Părerea mea este că la această criză din Ucraina s-a ajuns fiindcă oamenii au tratat problema cu superficialitate, majoritatea diplomaţilor europeni – şi noi nu facem aici notă discordantă -, şi s-a uitat că pentru Europa există o cheie a succesului: comunicarea. Mi s-a părut de-a dreptul straniu când am văzut la televizor că s-au dus diplomaţi europeni în Ucraina să vorbească despre Ucraina fără Rusia. Este o abordare fundamental greşită. Nu poţi să vorbeşti în Ucraina despre Ucraina fără Rusia. Eu cred că aici s-a greşit. Rusia a fost lăsată în afară şi, atunci, deja au fost create premisele unei nemulţumiri profunde în rândul populaţiei, ceea ce s-a şi văzut pe urmă, când au izbucnit multiplele nemulţumiri, au apărut grupări de separatişti şi aşa mai departe. Şi aici, ca şi în altă parte, comunicarea bună, colaborarea şi proiectele bune comune sunt cheia succesului, începând de la o familie, până la o comunitate de state.
„Mie îmi place să văd părţile bune“
GdS: Lumea vă vede ca pe un om dur, sobru. Cum e de fapt omul Klaus Iohannis?
K.I.: Cum mă vedeţi, aşa sunt. Nu există nici un om în spatele politicianului. Acesta sunt eu.
GdS: Dacă ar fi să spuneţi cel mai mare defect al politicienilor din România, care ar fi acela?
K.I.: Nu aş face astfel de afirmaţii, pentru că mie îmi place să văd părţile bune.
GdS: Atunci care sunt părţile bune?
K.I.: Sunt foarte multe părţi bune. Oamenii sunt dornici să se afirme, dornici să comunice, dornici să rezolve problemele, or aceste chestiuni sunt necesare unui politician.
GdS: Ne întoarcem ciclic la început. Dacă partidul vă cere să candidaţi la preşedinţie, o veţi face?
K.I.: Această chestiune se va discuta atunci când va fi situaţia, şi atunci sper să am un răspuns care este bun.
GdS: Deci nu excludeţi o asemenea posibilitate.
K.I.: Cred că v-am răspuns.
