http://www.youtube.com/watch?v=-KSBW6j3YAY
Opt ani au trecut de când digurile au cedat în faţa viiturii, iar locuinţele şi gospodăriile locuitorilor de pe malul Dunării au fost spulberate de ape. Nu au reuşit să-şi şteargă din memorie clipele de groază prin care au trecut. Unii au acceptat să plece pentru a-şi salva viaţa. Cei mai mulţi au reuşit să îşi refacă gospodăriile, alţii însă nu au avut posibilitatea să termine casele. Muncesc şi acum, depinzând, în mare parte, de banii copiilor plecaţi la muncă peste hotare, alţii însă au lăsat totul în urmă şi au plecat, s-au stabilit în alte locuri ferite de blestemul apelor. Nici până în prezent, mulţi dintre sătenii strămutaţi din comunele doljene nu s-au văzut stăpâni peste noile case, autorităţile locale „omiţând“ să le emită şi titlurile de proprietate pentru pământul primit… Acum, oamenii trăiesc iarăşi cu spaima că digurile vor ceda din cauza presiunii Dunării. Autorităţile sunt în alertă, iar speranţa locuitorilor din aceste zone este însă ca promisiunile autorităţilor să fi fost reale, ca digurile să fi fost întărite şi înălţate… În cazul unei noi viituri, bătrânii mărturisesc că nu vor mai accepta sub nici o formă să-şi părăsească locuinţele…
Perioada sărbătorilor pascale din 2006 a rămas întipărită în mintea şi sufletul tuturor locuitorilor de pe malul Dunării. Nu este om care să nu povestească clipele trăite, nu este copil care să nu ştie de nenorocirea care s-a abătut atunci peste Dolj. Toţi spuneau atunci că o dată la o sută de ani se întâmplă o asemenea nenorocire, ca Dunărea să se umfle şi să spulbere tot ce îi iese în cale, iar vestea că în aceste zile Dunărea va ajunge la cote alarmante nu le dă pace. Nu mai reuşesc să închidă ochii să se odihnească. Pe rând, sătenii merg să vadă starea digului şi a Dunării.
„A plouat cum eu nu am văzut vreodată în 70 de ani de viaţă“
În Bistreţ şi Bechet, oamenii stăteau adunaţi în faţa gospodăriilor, împărtăşindu-şi veştile primite. Încercau să îşi încurajeze copiii care nu contenesc să îi sune, stabiliţi în alte colţuri ale ţării sau pe alte meleaguri. Vestea că Dunărea ar putea rupe iar digurile îi îngrozeşte şi îi determină să-şi amintească acele clipe de coşmar trăite în urmă cu opt ani. „Ne este teamă pentru că ştim ce am păţit. Am fost luaţi pe sus din locuinţe şi cazaţi pe deal, pe la SMT. Acum, dacă vine Dunărea, distruge tot, ne rade cu totul de data asta, nu mai scăpăm. Păcatele noastre… Cu mare greutate am ridicat o nouă casă. Am făcut două camere, însă nu am reuşit să le termin pentru că nu am avut posibilităţi. Ar mai fi sala de făcut, casa de tencuit în exterior, însă nu am cu ce… În primăvara asta a plouat cum eu nu am văzut vreodată în 70 de ani de viaţă. Cu găleata, ore şi zile în şir… Nici când eram copil nu am văzut asemenea ploi. Ne rugăm zi şi noapte ca ploile să se oprească. Altfel… Un an am stat în 2006 plecată de acasă cu patru copii după noi. O perioadă ne-au dus şi ne-au cazat pe toţi la grămadă, apoi am stat cu chirie la vecinii din sat, până am ridicat amărâta asta de locuinţă. Am trăit clipe de groază. Vedeam cum apele vin şi cuprind locuinţele, cum animalele erau luate de viitură… A fost agoniseala noastră de-o viaţă, pentru care am muncit toată tinereţea…“, a spus Maria Ganea, de 70 de ani, din Bistreţ.
„Doar cine a trăit acele clipe ştie despre ce vorbesc…“
Şi Mihai Nicolae îşi aminteşte cu groază de viitura din 2006. Pe atunci, soacra acestuia trăia, iar inundaţiile au prins-o singură în gospodărie. Au venit cât au putut de repede şi au încercat să salveze tot ce se putea salva. Chiar şi locuinţa construită pe o fundaţie extrem de înaltă a avut de suferit. „Apa a fost cât e casa. Pe stradă ajungea la peste doi metri. A fost prăpăd. Apa s-a înfiltrat în cărămida locuinţei, sobele au căzut la pământ. Am fost nevoit să scot toată pardoseala din casă, am fundaţie din cărămidă. Mult timp a mirosit a mucegai, iar de igrasie nu mai scăpam. Am renovat, însă degeaba, mirosul de igrasie nu dispare…. De când au fost emise atenţionările de inundaţii nu mai avem pace. Mi-aduc aminte cum apa venea şiroaie, cum oamenii ţipau, cum se auzeau un vuiet care te îngrozea. Doar cine a trăit acele clipe ştie despre ce vorbesc… Păsările le-am avut suite în pod. Doar gâştele şi raţele le-am lăsat în curte. Aveam un căţel pe care îmi amintesc că l-am luat cu noi şi îl ţineam într-o maşină… Să ne ferească Domnul de o nouă viitură. În astfel de clipe nu te mai gândeşti la nimic, laşi totul în urmă şi fugi ca să scapi cu viaţă“, a povestit Mihai Nicolae, din Bechet.
Bătrână strămutată, însă titlul de proprietate nu şi l-a primit nici până acum
Viitura din 2006 nu a distrus doar locuinţe, ci şi sănătatea multor locuitori din aceste zone. Maria Gheorma a trăit clipe de groază: „Nu mai am linişte. Ascult fiecare atenţionare pe care o primim şi simt că nu am putere să retrăiesc o nouă nenorocire. Nu pot pur şi simplu. Mi-e teamă. Ne-a mai căzut atunci o casă. O construisem în toamnă, iar primăvara ne-a doborât-o apa… În cazul unei noi viituri suntem pierduţi! Ce putere să ai să încarci tot ce poţi şi să pleci fără să priveşti în urmă? Şi atunci am fost ultimii care am acceptat să plecăm. Urcasem în pod cu tot cu animale. Am părăsit casa când apa deja cuprindea şi podul casei şi ne-au obligat să părăsim satul… După ce că am pierdut tot, în locul casei am găsit un morman de gunoi. Ne promiseseră că ne vor scuti de impozit în acel an, că ne despăgubesc pentru pagubele suferite în grădini, însă toate au fost promisiuni în van… Casa în care locuia mama soacră a căzut la pământ, distrusă de ape. Bătrâna a fost strămutată, i-au ridicat o locuinţă la care am contribuit şi noi cu bani mulţi, însă nici până acum nu a primit titlul de proprietate pentru pământul respectiv. Nici acum, după atâţia ani, nu ştie cine e proprietarul acelui pământ. Unii zic că e pământul bisericii, alţii al unor proprietari ai căror moştenitori sunt de negăsit… Nimeni nu ştie nimic. Acum ne-au spus cei de la primărie că muncesc la cadastrarea acelor terenuri… Nu mai avem nici o putere. Ne-am vândut apartamentul şi am ridicat o casă în locul în care mama şi-a pierdut locuinţa, am luat mobilier, am luat totul de la zero. De la acele inundaţii şi până acum am suferit din cauza necazurilor şi supărării două infarcturi, m-am îmbolnăvit de astm pentru că până am reuşit să ridicăm casa am trăit în praf şi moloz… Copilul cel mic are probleme cardiace… Nu aş mai rezista să retrăiesc o nouă nenorocire, fizic aş ceda“.
40.000 de saci pregătiţi pentru întărirea digului de la Bechet
Nu doar oamenii erau ieri alertaţi în Bechet şi Bistreţ, ci şi autorităţile locale, dar şi reprezentanţii Administraţiei Bazinale de Apă Jiu.
36 de agenţi hidrotehnici lucrau la împachetarea sacilor de-a lungul digului din Bechet pentru ca apa să nu creeze breşe şi să inunde. „Am mai asigurat în 2006 toată zona, cei 21 de kilometri. Informaţiile pe care le am ca director tehnic cu resursele de apă pe judeţele Mehedinţi, Gorj şi Dolj, debitul care se aşteaptă să vină nu o să fie mai mare decât a fost în 2006. Au fost debite de 16.000 de metri cubi/secundă, dar astăzi, de pildă, a intrat în ţară un debit de 13.000 de metri cubi/secundă. De la Porţile de Fier 2 se evacuează 12.000 – 12.300 metri cubi/secundă, însă în jos se atenuează. Situaţia de astăzi (ieri – n.r.) se prezintă în felul următor: creşte acum cu patru centimetri la Gruia, deci creşterea este foarte mică, la Calafat a fost o tendinţă de scădere şi aici este tot o tendinţă de scădere, în ultimele două ore cu circa unu – doi centimetri. Vârful viiturii l-am estima după 24 mai. Deci formarea şi tranzitarea viiturii se fac într-un timp mai îndelungat. Sunt convins că nu vom depăşi în această zonă coronamentul digurilor. Ar fi posibil să apară eroziuni din cauza infiltraţiei şi staţionării apei. Deci acum, în zona Bechet avem 36 de oameni, un buldoexcavator, un excavator pe şenile, avem maşini care cară nisipul. Suntem pregătiţi şi cu geotextile în cazul în care sunt probleme. Însă, nu avem nici un fel de problemă. Ştim unde au fost probleme în 2006 şi putem să intervenim dacă este cazul. Acum tranzităm viitura printr-o monitorizare, cu transmisie din două în două ore, cotele fiind în această zonă peste cota de inundaţie, aproape de cota de pericol. În zilele următoare, debitul Dunării va creşte, nu foarte spectaculos, circa 500 – 800 metri cubi/ secundă faţă de ce este acum, dar, în acelaşi timp, e posibil să se atenueze. Mai avem un mare avantaj, avem lacuri, Porţile de Fier 1 şi Porţile de Fier 2 printr-o exploatare riguroasă pot fi folosite ca o atenuare de viitură şi în aval să avem controlat cât de cât debitul şi, respectiv, nivelurile ca să nu creăm probleme. În special, în zona digurilor pot fi afectate terenurile agricole. În momentul în care debitul atinge 11.000 metri cubi/ secundă sunt obligaţi să golească lacurile. După inundaţiile din 2006 a fost interzis accesul pe dig tocmai ca să nu fie distrus coronamentul. În zona Bechet au fost aduşi deja 3.000 – 4.000 de saci, iar alţi 40.000 sunt pregătiţi în caz de nevoie“, a precizat Costică Păunescu, director tehnic ABA JIU.
„Aproximativ 1.000 de locuitori ai Bechetului din Vale ar putea fi afectaţi“
Edilul oraşului Bechet a menţionat că zona este permanent monitorizată, deoarece nu se ştie în ce punct pot apărea probleme. „În 2006, am avut două puncte critice, zona dintre Ostroveni şi Bechet – Pârlita şi între Călăraşi şi Dăbuleni, unde s-a şi rupt digul, care a şi dus la inundarea Bechetului din Vale. Aproximativ 1.000 de persoane ale Bechetului din Vale ar putea fi afectate, 350 de gospodării, animale. Aşteptăm să vedem ce se întâmplă cu debitul de intrare în ţară al apei. Momentan, apa staţionează, e o mică scădere, vreo doi – trei centimetri. Am înştiinţat populaţia, am scos utilajele, monitorizăm digurile, am luat nisip, saci, suntem pregătiţi pentru intervenţie, dar sperăm să nu se întâmple. Din nefericire, de la inundaţiile din 2006, digul s-a înălţat pe o porţiune de doar doi kilometri. În continuare însă este pericol pentru că au fost foarte multe ploi. Bechetul, spre exemplu, a avut peste 20 de gospodării afectate în urmă cu patru – cinci zile. Digul, de asemenea, din cauza cantităţii de apă, din cauza ploii, este moale, în aceeaşi zonă, Bechet – Ostroveni, Bechet – Dăbuleni. În urmă cu opt ani, am avut 40 de gospodării grav afectate, 15 case căzute. Suntem în alertă“, a precizat Ionele Gheorghe, primar Bechet.
Tirurile traversează fără probleme punctul de frontieră de la Bechet
Începând cu 18 mai, autoturismele au interdicţie de trecere prin punctul de frontieră de la Bechet, după ce apele Dunării s-au revărsat şi au inundat pe o distanţă de câţiva metri pista de acostare, unde maşinile sunt debarcate sau îmbarcate pe bac. „De duminică, autoturismele nu mai pot circula prin punctul de trecere a frontierei, după ce Dunărea a inundat jumătate din pistă. Tirurile nu au probleme, pot trece prin apă deocamdată. Situaţia este însă sub control, Dunărea este staţionară. Nu se pune problema închiderii definitive a acestui punct de frontieră“, a declarat şeful Sectorului Poliţiei de Frontieră Bechet, comisar-şef de poliţie Cristian Gonea.
Ana Dănescu
Mihnea Socol
