Nu există durere mai mare pentru un părinte decât aceea de a-şi pierde copilul, mai ales când asistă neputincios la stingerea sa din viaţă. Atunci când astfel de tragedii se petrec în spital şi este vorba, mai ales, de nou-născuţi, durerea este copleşitoare. Dar când şi anchetele organelor abilitate să stabilească dacă a fost sau nu vorba de culpă medicală se prelungesc la infinit, dezamăgirea famililor îndurerate nu cunoaşte margini.
Gazeta de Sud a prezentat în urmă cu câteva luni poveştile unor mămici care au născut la Spitalul Judeţean de Urgenţă (SJU) din Craiova şi au trăit drama pierderii copiilor lor. Unele şi-au spus povestea doar „pentru a trage un semnal de alarmă“, altele au acuzat cadrele medicale, însă nu au dorit să meargă mai departe, cu sesizări către organele abilitate, pentru a afla şi dacă există vreun vinovat pentru moartea bebeluşilor lor.
Motivul invocat de familiile respective este acelaşi: anchetele în astfel de cazuri durează uneori ani, fără a se găsi însă şi vinovaţi, or, dacă aceştia există, sancţiunile primite sunt modice. „Nu mai pot trăi cu durerea asta în suflet. Vreau să ştiu şi eu dacă se face cineva responsabil de moartea fetei mele“, susţinea Marian Ionescu, un tată din comuna doljeană Coşoveni, care şi-a pierdut fiica de 26 de ani, pe 10 februarie 2013, după trei săptămâni de luptă cu moartea. Femeia născuse pe 21 ianuarie 2013, la Spitalul „Filantropia“, şi fusese transferată după cinci zile în stare gravă la SJU Craiova, cu o insuficienţă respiratorie severă. Copilul a fost salvat, dar pentru mamă, Adriana Buzatu, nu s-a mai putut face nimic.
Şi acest caz a fost prezentat pe larg de GdS şi, cu toate că au trecut mai bine de 14 luni de la această tragedie, întrebările părintelui au rămas tot fără răspuns. Familia a făcut atunci sesizare la poliţie, dar dosarul este încă în lucru la Serviciul de Investigaţii Criminale Dolj. Ancheta a rămas însă în stand-by, după ce Colegiul Medicilor Dolj a considerat că sesizarea poliţiei „nu îndeplineşte condiţiile de formă şi fond pentru a permite declanşarea anchetei disciplinare“ (vezi articolul „Anchetă a poliţiei, ţinută în loc de Colegiul Medicilor“, apărut în ediţia din 9 ianuarie 2014 a Gazetei de Sud). Şi tocmai răspunsurile de acest gen, de la instituţii abilitate să dea un verdict în privinţa existenţei sau nu a unei culpe medicale, îi descurajează pe cei care trec prin astfel de drame.
Se pot face plângeri pentru tergiversarea anchetei
Acuzaţiile de malpraxis la adresa cadrelor medicale, când este vorba de decesul unei persoane, se transformă, atunci când ajung la poliţie sau Parchet, în dosare de cercetare penală pentru ucidere din culpă. Potrivit procurorului Nicolae Uncheşelu, purtătorul de cuvânt al Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova, la această instituţie se adună foarte multe astfel de dosare, iar procurorii nu le pot urmări pe toate, ancheta derulându-se de Inspectoratul de Poliţie Judeţean (IPJ), prin Serviciul de Investigaţii Criminale. „Dacă o persoană care a făcut o sesizare nu este mulţumită de stadiul anchetei sau crede că poliţia tergiversează cazul său poate face o cerere la Parchet în acest sens. Se depune o sesizare privind tergiversarea dosarului, iar procurorii vor verifica situaţia dată“, a precizat Nicolae Uncheşelu.
Problema este că, în derularea unor anchete în care sunt implicate cadre medicale, poliţiştii au nevoie şi de o părere avizată privind existenţa unei culpe medicale, iar atunci se lovesc tot de instituţii precum Colegiul Medicilor (CM). Poliţistul sau procurorul poate solicita oricând, pe parcursul unei anchete, o părere de specialitate, iar reprezentanţii CM Dolj susţin că sunt tot timpul deschişi colaborării cu organele de anchetă. Numai că familiile care ajung să se plângă poliţiei pentru situaţii de genul celor descrise mai sus acuză şi de subiectivitatea cu care sunt cercetate cazurile de către comisiile independente ale Colegiului Medicilor.
Altă dramă, aceeaşi aşteptare istovitoare
Ultima sesizare adresată GdS, prin care o mămică acuza un medic de malpraxis, s-a primit în decembrie 2013. Craioveanca Marina Târziu o consideră pe dr. Irina Enăchescu, medic ginecolog la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Bănie, cea care a monitorizat-o pe tot parcursul sarcinii, vinovată de moartea bebeluşului ei, venit pe lume pe 28 aprilie 2013, prin naştere normală, şi decedat la 6 iunie 2013, la Spitalul „Marie Curie“ din Bucureşti. Femeia susţine că nu a apelat la Colegiul Medicilor din lipsă de încredere şi că după moartea copilului ei a plecat din ţară, lăsând cazul în seama unui avocat.
Revenită în Craiova, a făcut plângere împotriva dr. Irina Enăchescu la Parchet, în aceeaşi zi depunând şi o sesizare la Gazeta de Sud. Marina Târziu susţine că, pe 28 aprilie 2013, la ora 9.30, a fost internată prin Urgenţă la SJU pentru a naşte, cu o sarcină de 40 de săptămâni, iar la ora 21.00 a intrat în sală, împreună cu medicul ginecolog, un medic rezident şi două asistente. Femeia a mai povestit că naşterea le-a pus mari probleme medicilor, pentru că nu puteau scoate copilul. „Văzând că nu iese copilul, m-au dat jos de pe masă şi m-au aşezat pe un pat. În acest timp, i-am propus doctorei Irina Enăchescu să intervină chirurgical (cezariană), dar ea mi-a motivat că în acel moment nu se mai poate, pentru că copilul este coborât. După câteva minute, am fost dată jos de pe pat şi aşezată pe o găleată preţ de două-trei minute, apoi m-au urcat din nou pe masa de naştere, unde din nou asistentele au început să mă apese pe burtă, în momentul în care împingeam, pentru a naşte mai repede. Doctora Enăchescu repeta încontinuu «împinge, că s-a blocat copilul, împinge, că moare copilul», iar după alte câteva încercări a decis să-mi facă epiziotomie (incizie chirurgicală a regiunii vulvare – n.r.), moment în care copilul a ieşit, la ora 21.30, un băiat de 3.180 grame, 49 de centimetri şi apgar 4“, a menţionat Marina Târziu, în sesizarea făcută la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova.
Tot în sesizarea făcută, femeia i-a mai informat pe procurori că, după naştere, medicul a transmis familiei că „pacienta nu a cooperat, dar că totul o să fie bine“, nu mai că, la puţin timp, şefa Secţiei de neonatologie, dr. Coletă, a anunţat familia că sunt ceva probleme cu copilul, că „a fost intubat pentru a-l ajuta să respire, fiind prea obosit după naştere“. „În ziua următoare ni s-a spus că copilul este în stare gravă, cu diagnosticul de asfixie severă la naştere, că din cauza acesteia a făcut edem cerebral şi că trebuie să aşteptăm să vedem cu evoluează“, a povestit Marina Târziu. Aceasta a mai menţionat că a cerut transferul la Spitalul „Marie Curie“ din Bucureşti pe 29 aprilie, pentru că i se părea că bebeluşul nu este investigat aşa cum ar trebui, şi că a primit acceptul pe 1 mai, nu înainte ca dr. Coletă să o întrebe: „Ce credeţi voi că vă fac ăia acolo? Cine credeţi că vă poate înlocui neuronii distruşi ai copilului vostru?“. „La Bucureşti ni s-a spus, în urma a numeroase investigaţii, că copilul se află într-o stare foarte gravă şi că nu se ştie dacă îşi va mai reveni. A urmat o lună şi o săptămână de investigaţii repetate şi tratament, dar, din păcate, din cauza lipsei de oxigen la naştere şi a convulsiilor i-au fost afectate ulterior majoritatea organelor interne, inclusiv inima, iar în ciuda eforturilor medicilor fiul meu a decedat în data de 6 iunie 2013, un copil care a fost dezvoltat perfect, fără nici un fel de malformaţie sau complicaţie“, a relatat femeia în sesizarea de la Parchet.
Se aşteaptă concluziile expertizei de la IML
De când Marina Târziu a depus sesizare la Parchet au trecut aproape cinci luni, dar femeia nu a primit vreun răspuns. „Nu ştiu ce s-a mai întâmplat, dar din moment ce nu am primit nici un răspuns probabil că ancheta este în desfăşurare“, a spus Marina Târziu. De la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova ni s-a transmis că dosarul este încă la Poliţie, la Serviciul de Investigaţii Criminale, iar de aici am aflat că ancheta este în derulare şi se aşteaptă concluziile unei noi expertize, solicitate de procuror la Institutul de Medicină Legal (IML).
„Documentele solicitate în acest caz, foile de observaţie de la spital, însoţite de raportul de necropsie au sosit destul de târziu de la Bucureşti. Au fost analizate toate documentele, iar pe 21 martie s-a cerut o nouă expertiză la IML, pentru că medicii legişti sunt în măsură să tragă concluziile. La toate dosarele în care este vorba de culpă medicală se colaborează cu Colegiul Medicilor, cu specialişti care pot oferi un punct de vedere avizat. Noi audiem persoane, cerem expertize, dar nu putem stabili dacă este culpă medicală. În funcţie de rezultatul expertizelor se poate reanaliza dosarul, iar procurorul poate să dispună în consecinţă, dacă fapta este de natură penală“, a precizat Amelia Căprărin, agent principal în cadrul Biroului de Presă al IPJ Dolj.
Rămâne de văzut când va veni răspunsul de la IML şi în ce măsură acesta mai poate atenua durerea mamei.
