Festivitatea dedicată împlinirii unui secol de la înfiinţarea Colegiului Naţional „Nicolae Titulescu“ din Craiova a fost un prilej de bucurie pentru unul dintre foştii directori: Aurelia Marinescu. Are 91 de ani, dar o energie debordantă, astfel că a dorit să fie din nou în mijlocul elevilor şi al profesorilor atât în calitate de dascăl, cât şi de manager. A avut două mandate în fruntea colegiului în perioada 1954-1968. A fost directoarea în timpul căreia s-au făcut comasări şi s-a construit actualul corp de clădire al colegiului. Astăzi, este omul care pune în lumină trecutul şi transformările liceului, cu o voce energică şi o prezentare curată de parcă totul s-a întâmplat de curând. Fiind un exemplu al şcolii de ieri, dar şi de astăzi, Aurelia Marinescu a primit Diploma de Excelenţă din partea actualei conduceri a colegiului.
Elegantă, cu atitudine şi discurs care să nu plictisească auditoriul, ci doar să-l atragă, aşa s-a prezentat pe scena Operei Române din Craiova dascălul Aurelia Marinescu, care a predat la Colegiul Naţional „Nicolae Titulescu“ până în 1980, când a ieşit la pensie. Ca director a condus unitatea de învăţământ în perioada 1954-1960 şi între 1963 şi 1968. A avut două mandate pline de transformări, atât în viaţa şcolii româneşti de atunci, cât şi în viaţa personală. Le-a depănat şi le-a împărtăşit printr-un discurs scurt şi îngrijit, care a ţinut publicul atent de la început până la final, cu momente de aplauze în semn de admiraţie. Atenţia a fost sporită mai ales că profesoara, la cei 91 de ani, a citit fără ochelari.
„Am deosebita plăcere de a participa la această festivitate care pentru mine înseamnă un prilej unic de pătrundere, din nou, în atmosfera şcolii pe care am slujit-o până la pensionare. Asemenea schimbărilor petrecute în societatea românească, şi şcoala, azi centenară, a suferit dese schimbări. A trecut prin mai multe avataruri, repetate mutări de sediu de local şcolar. Aceeaşi şcoală a purtat nume diferite: Şcoală Pedagogică de Educatoare, Şcoală Pedagogică de Învăţătoare, Şcoala Medie Nr. 2, Şcoala Medie Nr. 4, Liceul Nr. 4 şi apoi Liceul «Nicolae Titulescu». Un destin asemănător a făcut ca şi directoarea din timpul acestor schimbări, de patru generaţii fiică a Craiovei, să poarte pe rând câteva nume: Demetrescu, Adam, Marinescu“, aşa şi-a început discursul fostul manager al colegiului, Aurelia Marinescu. Prin aceste detalii a marcat şi cele două căsătorii.
Nu a uitat nici momentele grele, dar şi cum le-au depăşit. „Colaborarea, ataşamentul, armonia au fost căile prin care am trecut împreună cu colegii de cancelarie prin momente grele şi nu puţine. Amintesc doar două, perioada de funcţionare temporară prin alte şcoli, ca şi cea a construirii unui nou local propriu, cel în care azi se desfăşoară rodnic viaţa colegiului sărbătorit“, a adăugat doamna Marinescu.
Părinţii au vrut să devină medic, dar a ales să fie profesor
Ca pregătire didactică, Aurelia Marinescu este profesoară de limba şi literatura română. Cariera şi-a ales-o din convingeri personale, chiar dacă familia îşi dorea să o îndrepte spre alt domeniu de activitate.
„Mama a vrut să devin medic, dar un eveniment care a avut loc pe strada mea în timpul cât eram la liceu m-a făcut să-mi schimb opţiunea. Am văzut cum se făcea autopsia la o femeie care a decedat atunci şi am renunţat. Părinţii mei au insistat să devin medic şi m-au trimis la Bucureşti să dau admitere. Şi am plecat spre Capitală, dar, în loc să mă duc la Facultatea de Medicină, am dat examen la Facultatea de Litere şi Filosofie“, a spus dascălul. A povestit totul cu o seninătate de parcă ar fi fost ieri. „Pe atunci se dădea examen, nu intrai ca găina oarbă la facultate. Am susţinut examenul la limba germană şi am obţinut nota 8,90, fiind admisă. Mama mi-a spus că nu mă va ierta niciodată, dar nu i-am făcut de râs nici ca dascăl. Şi, când a început să-mi vadă rezultatele, s-au mândrit cu mine“, a spus Aurelia Marinescu.
Făcea naveta 12 kilometri, pe jos
Activitatea didactică şi-a început-o la şcolile din judeţ. A predat la Băileşti şi apoi la şcoala din localitatea Livezi a comunei Podari. Aurelia Marinescu îşi aminteşte şi azi că erau zile când făcea naveta de la Craiova la Livezi, 12 kilometri, pe jos. „Mă trezeam la cinci dimineaţa şi mergeam pe jos 12 kilometri până la şcoală. Bine, nu în fiecare zi. Dar de două ori pe săptămână tot făceam acest drum pe jos. Mi s-a întâmplat odată ca la uşa clasei să mă aştepte inspectorul şcolar, chiar de la prima oră, la şapte dimineaţa. În ciuda drumului făcut, nu am avut probleme. Am trecut cu bine de inspecţie“, îşi aminteşte dascălul. După cinci ani de activitate la unităţile de învăţământ s-a mutat în Craiova, la Şcoala Pedagogică de Educatoare. De-a lungul carierei la catedră a convins mulţi elevi să-i calce pe urme. Cu o parte ţine legătura şi azi. „I-am convins să îndrăgească limba română, apropiindu-mă de ei. Nu am fost distantă faţă de elevii mei“, a spus dascălul. „Elevii de altă dată îşi petreceau timpul foarte frumos. Mergeau la bibliotecă, la spectacole. Erau foarte îngrijiţi şi ca ţinută. Foarte atenţi la cum se îmbracau. Şi fetele erau de admirat. Aveau nişte ţinute excepţionale şi nu erau călugăriţe aşa cum s-ar crede“, a subliniat fostul manager al Colegiului Naţional „Nicolae Titulescu“, care şi-a pus amprenta şi pe istoria şcolii prin activitatea managerială.
A fost şi în fruntea oraşului
Activitatea profesoarei Aurelia Marinescu nu s-a desfăşurat numai în învăţământul preuniversitar. Pentru o perioadă a fost lector la Facultatea de Litere a Universităţii din Craiova, dar a ajuns şi la conducerea urbei. „Am fost vicepreşedinte la Sfatul Popular al Oraşului, adică ajutor de primar“, a explicat doamna Marinescu. Bucuria cea mai mare o trăieşte însă când se întâlneşte cu foştii elevi. „Nu e o mai mare bucurie şi mândrie a unui dascăl, mai ales a unui dascăl bătrân, decât atunci când vede că ucenicul îşi depăşeşte maestrul. Şi am mulţi elevi care au făcut asta“, a spus dascălul.
Energică şi cu simţul umorului
În prezent, este la pensie. Şi, la cei 91 de ani, pe care îi va împlini pe 23 aprilie, Aurelia Marinescu este plină de viaţă. Celor care o întreabă cum reuşeşte să-şi menţină tonusul tineresc le răspunde cu umor: „Eu am buletin vechi, cu file. Mai rup câte o filă şi de aia nu am îmbătrânit“. Energia o ia de la fiica sa, Rodica Maria Adam, alături de care locuieşte şi pe care o numeşte „îngerul păzitor“. Mulţi o întreabă însă despre reţeta sa de viaţă, care nu pare complicată.
„Nu am ţinut niciodată regim şi nu am fumat pentru că nu mi-a plăcut. Dar, în rest, am gustat din toate. Noi, profesorii, aveam pe atunci un tip special de socializare. Ne întâlneam şi ne povesteam prin ce treceam. Întâlnirile nu erau în cârciumi, ci la unul din noi acasă şi asta ne unea mai mult. Aşa aflam probleme fiecăruia şi încercam să ne ajutăm. Nu stăteam doar la poveşti. Aveam şi mâncare, şi băutură, dar nu în exces şi nici nu pierdeam nopţile. Aşa a fost şi în viaţa sentimentală, dar, de ce să nu recunosc, am avut parte şi de o sănătate bună“, a povestit dascălul. Fire veselă, Aurelia Marinescu este îndrăgită şi de dascălii de azi ai Colegiului Naţional „Nicolae Titulescu“, o parte din ei fiindu-i elevi, care nu ezită să-i împărtăşească gândurile. Este cochetă şi are atitudine, fiind un model şi în prezent.
