Trecând pe strada Caracal din Craiova, din curtea Spitalului Militar răsare în faţa ochilor un castel. Privindu-i zidurile roase de trecerea timpului, ferestrele acoperite ici şi colo cu câte un geam, ai crede că aici cu ani şi ani în urmă sălăşluit o prinţesă, care se ascundea după perdele şi îl căuta în zare cu privirea pe prinţ. Nici pe departe: castelul nu este unul din poveste, ci un vechi castel de apă. „A fost construit din cărămidă în 1881 şi are o capacitate de 22.000 de litri. El a deservit, mai întâi, alimentării cu apă pentru cartierul Valea Roşie şi mai apoi doar spitalului. Din 1970 nu a mai fost funcţional“, a precizat Paul Drăcea, purtătorul de cuvânt al Spitalului Militar Craiova.
În apropierea impunătorului castel de apă este un puţ. De acolo, conductele urcau apa în rezervorul situat la ultimul etaj şi, prin cădere, se asigura alimentarea cartierului.
Clădirea nu este monument istoric, iar sanşele sale de a fi reabilitată sunt aproape inexistente. Astăzi, din minunăţia de altădată a rămas doar plăcuţa cu însemnul „clădire dezafectată“, iar crăpăturile din ziduri şi anii care s-au scurs peste ea o recomandă ca fiind o construcţie ce prezintă un risc mare de prăbuşire în cazul unui seism. Interiorul completează tabloul: peste scările aşezate în spirale s-a aşternut rugina, iar plafonul de lemn ce separă parterul de primul nivel e mâncat de umezeală, aşa că nu ne permitem să explorăm mai mult locul din motive de siguranţă. Povestea castelului de apă din Craiova se opreşte aici, purtând un titlu trist: clădire dezafectată.
A răsărit din negura vremilor
Castelul din Craiova are un frate mai tânăr în Severin, care a avut o soartă mai bună. Este vorba de castelul de apă inaugurat în 1914, emblematic pentru severineni, care dă şi astăzi identitate oraşului prin poziţionarea sa în mijlocul aşezării.
Naşterea castelului de apă din Severin este generată de nevoia stringentă a alimentării cu apă potabilă a urbei. Până în 1905, apa era transportată cu sacalele din fântânile orașului, apoi de la puțurile forate în Piața „Radu Negru“, puțuri alimentate cu motoare acționate eolian. Nevoia alimentării cu apă potabilă devenea stringentă, căci, în 1906, orașul număra 3.119 case, 62 de străzi și o populație de 23.769 de locuitori: Vila „Evelyn“, în stil elvețian (distrusă de bombardamentele din 1944), Casa „Sabethay“ (azi Muzeul de Artă) sau Casa „Vlahos“ sunt câteva din construcțiile reprezentative ale bunăstării severinene din „Belle Époque“. Licitaţia lucrărilor stabilită pentru 6 mai 1910 a avut loc, la cererea firmelor interesate, pe 28 iunie 1910. Lucrarea a fost licitată de firma Petre Andreescu şi Fiii din Craiova, care prin contractul încheiat la 31 iulie 1910 s-a angajat ca în termen de doi ani să realizeze lotul I de lucrări, respectiv captarea apei din Dunăre, bazinele de decantare, castelul de apă, canalele, reţeaua de conducte din oraş, maşinile şi instalaţiile aferente. Inginerul Elie Radu era angajat să supravegheze şi să conducă lucrările. Începerea lor a fost fixată pentru ziua de 17 octombrie 1910, la ora 9 .00 dimineaţa. În prezența prim-ministrului Ion Brătianu, însoțit de miniștrii Alexandru C. Constantinescu și V.G. Morțun, sunt puse pietrele fundaţiei care inaugurează lucrările la Fabrica de apă și ,concomitent, la castelul de apă, alimentarea făcându-se direct din Dunăre, cu apă decantată, filtrată şi sterilizată cu ajutorului ozonului. Edificiu emblematic în arhitectura orașului, construcţia castelului de apă (1910-1913) s-a realizat în conformitate cu proiectul aprobat de Consiliul Comunal, la 10 iunie 1910. El va fi terminat în 1913, dar inaugurarea se va face abia în 1914, când s-a pus în funcţiune întregul sistem al alimentării cu apă a oraşului.
Odată cu trecerea timpului, oraşul şi-a continuat dezvoltarea, bazinele de decantare din castel au devenit în acest context insuficiente. Era nevoie de construirea unui al treilea bazin. Acesta se realizează în anul 1964 şi este amplasat în spaţiul podului, peste ultimul planşeu de beton al construcţiei, după cum se precizează în istoricul monumentului din Drobeta Turnu Severin.
În timpul Primului Război Mondial, armata germană foloseşte castelul ca punct de observaţie. Cele patru turnuri mici, făcute iniţial pentru a putea fi folosite de către pompieri, reprezentau pentru nemţi locul ideal de supraveghere.
În anul 1980, castelul de apă îşi pierde utilitatea, iar bazinele sunt golite.
După ani şi ani, monument emblematic pentru severineni, operă de stil şi ţinută civilizatoare, care şi astăzi dă identitate Severinului, castelul de apă a intrat, în 2010 într-un proiect de modernizare şi conservare, aşa că, în iunie 2012, este inclus în circuitul turistic. Astăzi severinenii se pot mândri cu un frumos castel, o clădire cu funcţiuni multiple, concepută ca o succesiune de spaţii pe verticală, care să adăpostească un centru de informare turistică, un spaţiu de expoziţie şi galerie de artă, un muzeu „Istoria alimentării cu apă a municipiului Drobeta Turnu Severin“, o expoziţie de fotografii şi sculptură, o cafenea literară.
Castele de apă ce te duc cu gândul la prinţii şi prinţesele din poveste aduc cu ele aerul fermecător al veacurilor trecute.
