Cristian Tudor Popescu a fost invitatul de ieri din cadrul Întâlnirilor „SpectActor“ de la Teatrul Naţional „Marin Sorescu“.
Sala „I.D. Sârbu“, care a găzduit conferința intitulată „Mit și minciună. Epopeea națională în cinematografia românească“, a trezit amintiri în mintea invitatului, care şi-a început prelegerea cu o memorabilă evocare: „Mă bucur să mă aflu aici. În Craiova nu am mai fost demult, cu toate că sunt oltean, e adevărat, ceva mai de sus, din Mehedinţi. Sala asta înţeleg că se numeşte «I.D. Sârbu». Atunci e cu atât mai mare melancolia mea în legătură cu rolul pe care l-a avut Ion D. Sârbu în viaţa mea ca scriitor. În 1986, aveam un moment foarte greu, în care nu mai puteam să continui. Erau nişte ani pe care mulţi dintre cei aflaţi în sală şi-i amintesc: 1986, ’87, ’88, ’89, şi atunci am primit o scrisoare de la Ion D. Sârbu în care îmi preţuia nişte texte, dintr-un volum pe care îl publicasem. Pur şi simplu m-a scos din depresia din care nu credeam că mai pot ieşi. A fost un intrus în viaţa mea, aşa cum spunea Marin Preda, fiecare avem intruşii noştri în vieţile noastre, un om care m-a salvat practic atunci, simţind, nu ştiu nici azi cum, câtă nevoie aveam de acel semn de la el“.
Primul film de lung metraj de propagandă din lume
Lăsând amintirile la locul lor, Cristian Tudor Popescu a reuşit să contureze în mintea fiecărui spectator din sală ceea ce s-a numit „epopeea cinematografică românească“, în încercarea de a marca noua doctrină a independenţei faţă de Moscova. S-a exemplificat şi explicat de ce crearea unor producţii cinematografice s-a constituit în elemente de propagandă. Primul film care a deschis seria epopeei cinematografice în România datează, umitor, din 1912 şi se numeşte „Indepedenţa României. Războiul ruso-româno-turc” în regia lui Grigore Brezeanu sau, după alţi cercetători, Aristide Demetriade. „Acel film e un primat mondial al României nerecunoscut. Este primul film de lung metraj de propagandă din lume. Este un film imposibil pentru acel moment în România. Nu trebuia să existe acel film. În 1912, cinematograful era foarte puţin populat în această ţară, nu existau regizori, nu existau decât actori de teatru, actori de film nu existau şi, cel mai grav, nu existau investitori. Era o distracţie de bâlci, pe undeva prin iarmaroace… România, din punctul de vedere al cinematografiei, era un maidan, un teren viran în 1912. Şi pe acest teren viran apare un monument din neant, un film de două ore, când în lume nu se făceau astfel de filme. Erau foarte rare cele de o oră, o oră şi ceva. Şi despre ce? Ei, aici e problema! Despre Independenţa României? Despre 1877? Despre războiul cu turcii? Nu. Problema lui Carol I, regele României, era intrarea în războiul balcanic. Ştia că foarte curând România va intra în acest război, pentru o bucată de pământ care ne-a adus numai necazuri în toată istoria noastră, Cadrilaterul, şi care n-a fost niciodată a noastră, şi pe care, în urma acelui război, am câştigat-o“, a dezvăluit Cristian Tudor Popescu, pentru a veni apoi cu explicaţia contextului în care statul făcea un efort enorm, de neegalat în următoarea jumătate de veac, de fapt până la momentul 1963, când se începe lucrul la producţia „Tudor“.
Scopul a fost „pregătirea terenului, de mobilizare, de atmosferă pentru intrarea în acest război care era absolut nepopular, pentru că nu aveai de ce să spui oamenilor că o să intrăm noi să ne batem cu bulgarii. Pentru ce? Era foarte nepopular. Carol însuşi, ca persoană, era nepopular la nivelul maselor. Era popular la nivelul parlamentarilor, politicienilor, făcuse România un stat care conta în Europa dintr-o colonie turcească, dar la nivelul maselor nu era popular, mai ales după cei 11.000 de ţărani ucişi în 1907. În aceste condiţii se naşte primul mare film de propagandă din lume, de două ore, menit să exalte personalitatea războinică a lui Carol I, învingătorul din 1877 şi viitorul învingător din războiul care se pregătea. De altfel, filmul, după toată reconstituirea momentului 1877, se încheie cu parada de 10 mai 1912. La zi, ca să fie foarte clar în capul spectatorilor mesajul: gloria de la 1877 o s-o transferăm acum, în 1912. A fost făcut cu 80.000 de soldaţi, cu 400.000 de lei, lei-aur, pentru că leul avea acoperire în aur. Niciodată statul român nu se va mai mobiliza în felul acesta pentru a produce un film, în următoarea jumătate de veac“.
Au fost analizate şi dezbătute şi alte pelicule din seria epopeelor cinematografice, „Tudor“, în regia lui Lucian Bratu, primul film care sparge blocada culturală, ideologică, care ne-a legat de Moscova după război, „Pădurea spânzuraţilor“, „Mihai Viteazu“, s-a vorbit despre mit şi minciună în cadrul unei interesante lecţii de cultură cinematografică, istorie şi adevăr.
Nae Caranfil, următorul invitat la Întâlnirile „SpectActor“
În cadrul conferinţei de ieri, directorul Teatrului Naţional „Marin Sorescu“, Mircea Cornişteanu, a precizat că următorul invitat în cadrul Întâlnirilor „SpectActor“, în luna mai, va fi Nae Caranfil şi filmul său „Closer to the Moon“. După vizionarea peliculei, filmul va putea fi dezbătut şi analizat în prezenţa regizorului.
