http://www.youtube.com/watch?v=bIeRbqDcDjo
„Muzica este arta sunetelor. Tot ceea ce faci trebuie să ridici la standardul de artă. Eşti un artist“. Acesta este motoul după care se
ghidează elevii Liceului de Artă „Marin Sorescu“ din Craiova care studiază chitara, descoperind tainele ascunse ale acestui instrument
dezvăluite de profesorul George Mitrache.
Păşim şi noi, într-o zi de martie, în sala de studiu din cadrul Liceului de Artă „Marin Sorescu“ şi ascultăm fascinaţi sunetele născute din atingerea corzilor chitarelor. Solişti sunt Adrian Neacşu, elev în clasa a VIII-a, şi Miruna Moantă, elevă în clasa a XI-a.
Sunt tineri, frumoşi, îndrăgostiţi de acest instrument, elevi cu rezultate bune la olimpiadele şcolare şi la competiţiile la care au participat.
Povestea lor este acompaniată de profesorul George Mitrache, dascălul care le-a pus chitara în mână şi care îi ajută să urce astăzi pe cele mai înalte trepete ale podiumului, pentru ca mâine să devină artişti adevăraţi, ce strălucesc în lumina reflectoarelor, pe marile scene.
Cu ani în urmă
Chitara şi-a făcut intrarea în viaţa fiecăruia dintre ei, după pian, pe care l-au studiat în anii de şcoală primară. Nici unul nu s-a îndrăgostit de clape. Sunetele care se năşteau o dată cu atingerea corzilor de chitară erau mai fascinante, mai incitate, aşa că au luat-o în braţe şi nu i-au mai dat drumul. „L-am auzit pe colegul meu mai mare, Radu Ionescu, cântând la chitară. Mi-am dorit să încerc şi eu“. Nu ştia mare lucru despre acest instrument, dar timpul şi profesorul de chitară George Mitrache l-au ajutat pe Adrian Neacşu să descopere noi orizonturi, să respecte muzica clasică.
Studiul, pasiunea pentru chiatră, implicarea l-au ghidat în toţi anii de studiu, astfel că, nu puţine au fost distincţiile şi premiile pe care le-a obţinut. Ba mai mult, o prietenie trainică şi frumoasă s-a legat între ei şi chitarele lor, o prietenie care va continua şi peste ani. „Vreau să-mi fac o formaţie, să merg în Spania şi să urmez Conservatorul pe flamenco“, este visul lui Adrian Neacşu.
Cea mai bună prietenă
Miruna Moantă a simţit că şi ea are ceva frumos de oferit celor din jur şi că modul cel mai bun de a face acest lucru se poate realiza în compania celei mai bune prietene, chitara.
„Am studiat pianul timp de patru ani, dar n-am avut o relaţie atât de specială. Mama mea, în tinereţe a cântat la chitară. Cânta folk. Mi-a spus cât de frumoasă este chitara şi am zis să o încerc, ca instrument secundar. În plus, îmi plăcea cum sună ideea de a fi chitaristă. Am avut norocul să ajung la domnul profesor George Mitrache şi de atunci chitara a intrat oficial în viaţa mea. Am fost puţin speriată când am păşit întâia dată pe uşa sălii de studiu. Nu ştiam ce o să mă aştepte. Aveam o vagă idee despre chitară: un instrument frumos, melodios, care atrage priviri şi la care se poate cânta orice gen, dar ceea ce a urmat m-a surprins şi încă mă surprinde“, povesteşte Miruna.
Şi într-adevăr a urmat, după cum ea ne dezvăluie, cea mai frumosă perioadă din viaţa sa. Chiar dacă uneori mulţumirea s-a lăsat mai mult decât trebuia aşteptată, Miruna a descoperit în chitară cea mai bună prietenă. „Chitara este mereu alături de mine, o pot ţine la pieptul meu. Este o legătură specială între noi. Atunci când sunt pe scenă, o ţin în braţe şi este acolo, o simţi şi te simte şi de acolo porneşte toată magia“.
O magie care nu va dispărea pentru că Miruna se vede la Conservator, alături de aceeaşi prietenă, chitara.
Elevii de astăzi vor fi, cu siguranţă, marii artişti de mâine, căci pentru ei „muzica este arta sunetelor“ şi tot ceea ce fac se ridică la standardul de artă. Sunt artişti.
