22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalPoveşti cu parfum de cafea

Poveşti cu parfum de cafea

\n

Viaţa cafegiului Gheorghe Florescu se învârte în jurul cafelei, iar poveştile ce o alcătuiesc par compuse şi ele din cele mai aromate, rare şi rafinate boabe de cafea din lume.

Este oltean după mamă (aceasta s-a născut în comuna Ghioroiu, judeţul Vâlcea, pe 8 noiembrie 1910 – n.r.). Vacanţele copilăriei le petrecea uneori în compania mătuşilor din Oltenia, iar imaginea juveţilor, comercianţi prin Bucureştiul de altădată în care locuia, este încă vie în mintea cafegiului Gheorghe Florescu. „Pe Calea Dudeşti, un puternic cartier comercial, circulau în permanenţă vânzători ambulanţi de covrigi calzi şi bine-cunoscuţii olteni cu cobiliţe încărcate cu tot felul de trufandale: legume, fructe şi peşte proaspăt.
Peştele preferat al evreilor era ştiuca, iar preparatul lor specific – ştiuca umplută, aşa că oltenii aveau în cartier treabă, nu glumă, mai ales că vindeau şi pe datorie, strigând cât îi ţinea gura: «Ia ştiuca caracalină, mai frumoasă ca Gherghina!»“, povesteşte Gheorghe Florescu în lucrarea sa „Confesiunile unui cafegiu“.
Mai târziu, tot oltenii aveau să fie punctul pe plecare în viaţa cafegiului Gheorghe Florescu, care, copil fiind, începe să lucreze ca băiat de prăvălie, apoi ca ajutor al unchilor săi olteni, care vindeau în Piaţa Vitan.
Prăvăliile de tot felul pe care le descoperea nu îl atrăgeau atâta vreme cât acolo nu se simţea mirosul cafelei. Făcuse cunoştinţă cu acest ameţitor de plăcut iz în curtea naşilor săi, de lângă cinematograful Lucifer din Bucureşti. „Dragostea mea pentru cafea datează din copilărie. M-am născut în cartierul Dudeşti, la acea vreme cel mai important cartier comercial al Bucureştiului. Naşul meu locuia la nr. 91 şi avea o curte mare, iar în mijlocul ei trona o vilă frumoasă, în care deţinea şi el un apartament. Avusese cândva o fabrică de mezeluri şi un magazin mare de mezeluri, în partea stângă a porţii, care se transformase în frizerie. În cealaltă parte a porţii erau mai multe chioşcuri. Un astfel de magazin era închiriat unor armeni care prăjeau cafeaua în curte şi mirosul se simţea în tot cartierul. Eu mergeam pe la naşul meu, unde mai erau şi alţi copii, armenii aveau şi ei copii, iar aici urmăream procesul de prăjire a cafelei. Mi-a plăcut şi m-a atras foarte mult aroma cafelei. Sigur că la început nu beam cafea, practic o mâncam, punând puţin zahăr deasupra boabelor, însă atunci s-a născut dragostea mea pentru cafea, care nu m-a părăsit toată viaţa“, a preciza Gheorghe Florescu.

Istorisiri în abur de cafea

Pesemne că soarta îi fusese deja hotărâtă: cafeaua avea să joace cel mai mare rol în viaţa sa. Anii au trecut şi Gheorghe Florescu a ajuns ucenic la magazinul armeanului Avedis Carabelaian, unul dintre celebrii cafegii armeni care mai existau în Bucureşti la sfârşitul anilor ‘60. Mentorul său provenea dintr-o familie de cafegii, foşti furnizori al Casei Regale, un strămoş al său fiind primul cafegiu al lumii.
Aici a învăţat Gheorghe Florescu povestea fiecărei boabe de cafea. Aici a continuat să trăiască savurând mirosul de cafea proaspăt prăjită şi tot aici a devenit un adevărat cafegiu. „Principala lecţie pe care am primit-o de la mentorul meu, Avedis Carabelaian, consta în «iubirea aproapelui». În cazul comercianţilor, aproapele este Măria Sa, clientul. De asemenea, îmi repeta deseori «Lăcomia piere omenia», iar eu n-am uitat niciodată acest proverb devenit pentru el un cod de viaţă“, povesteşte Gheorghe Florescu.
În martie 1971, a preluat de la mentorul său magazinul de cafea şi dulciuri din bulevardul Hristo Botev nr. 10. Treptat, locul a devenit un adevărat punct de reper al boemei artistice a Capitalei.
Mari literaţi, actori sau medici bucureşteni treceau deseori pragul magazinului. „Am avut privilegiul să cunosc foarte mulţi actori (Mişu Fotino, cu care mă şi înrudesc, şi pe care, din păcate, l-am pierdut de curând, Ştefan Tapalagă, Alexandru Giugaru, Toma Caragiu, Constantin Dinulescu, Carmen Stănescu, Damian Crîşmaru, Radu Beligan, Stela Popescu, Coca Andronescu, Sebastian Papaiani, Cornel Vulpe, Emil Botta, Florin Piersic, Adela Mărculescu şi multi alţii), scriitori (Nichita Stănescu, Ileana şi Romulus Vulpescu, Nicolae Carandino, Leon Kalustian, Harry Brauner şi Lena Constante ş.a.), regizori de film (Dan Piţa, Ion Popescu Gopo), însă lista e, desigur, mult mai mare. Una dintre cele mai mari influenţe le-a avut asupra vieţii mele prietenia (pot spune că relaţia noastră a devenit treptat o veritabilă prietenie) cu marele academician, scriitor şi om de cultură Alexandru Rosetti, a doua persoană care, după Emil Botta, m-a îndemnat să pun pe hârtie ceea ce trăiam – în micul meu magazin, destul de modest, aveau loc uneori scene memorabile, unele atât de emoţionante încât nu le-am uitat nici azi: de pildă, seara în care Emil Botta mi-a recitat «La Steaua» de Mihai Eminescu. Aveau loc confruntări de idei, adesea destul de incisive politic la adresa mai-marilor zilei, discuţii de toate felurile. Uneori era un soi de cenaclu politic, în care m-am format şi în care am început să văd mai bine ce se petrece în jurul meu… Cred că fiecare om trăieşte atâtea poveşti câte lasă să se nască în jurul lui, unii ştiu să facă o poveste dintr-un lucru aparent banal (aici vorbim despre artişti), alţii trăiesc istorii ieşite din comun şi nu doresc să le povestească sau îi lasă pe alţii să o facă. Lumea e plină de poveşti, trebuie doar să vrei să le vezi“, povesteşte cafegiul.
Cafeaua a rămas în viaţa sa. Şi astăzi, în magazinul familiei din Bucureşti, mirosul boabelor coapte în maşina germană Probat, din fontă, asemenea celei din secolul XIX, cucereşte orice trecător.
La o ceaşcă de cafea dumnezeiască se consumă şi astăzi poveşti, iar cafegiul Gheorghe Florescu are grijă să adauge arome rare.

Reţeta unui cafegiu

„O cafea dumnezeiască se poate obţine astfel: se ia ibricul (preferabil din aramă), se măsoară apă rece cu ceaşca cu care se serveşte cafeaua. Se toarnă apa în ibric. Dacă se bea cu zahăr, se pune o linguriţă rasă de zahăr pentru fiecare ceaşcă. Se dă drumul la foc. Atunci când apa devine călduţă, cum zice olteanul «ca de pâine», se toarnă câte două linguriţe pline de cafea pentru fiecare ceaşcă şi se amestecă pentru omogenizare. Când fiertura devine mai vârtoasă, dar înainte să dea în clocot, se mai presară un vârf de linguriţă de cafea, ca şi cum ai pune zahăr pudră pe o gogoaşă. Se amestecă şi se ia din caimacul rezultat o linguriţă-două, după care se lasă să se continue fierberea, până când e aproape să dea în clocot. Fiertura rezultată se toarnă peste caimacul deja pus în ceşti şi rezultă o cafea fără pereche. Aceasta este reţeta mentorului meu, maestrul cafegiu Avedis Carabelaian, preluată de la strămoşii săi, foşti cafegii la Sublima Poartă. Desigur că materia primă trebuie să fie de cea mai bună calitate. Se ştie că cea mai plăcută clipă a zilei este cea petrecută în faţa primei ceşti de cafea şi, dacă se poate, alături de cea mai dragă persoană din viaţa fiecăruia dintre noi“, dezvăluie cafegiul Gheorghe Florescu.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS