http://www.youtube.com/watch?v=uhInb2C-RWY
În urmă cu zece luni, un băiat de 14 ani din Segarcea reuşea să salveze un copil de trei ani dintr-o fântână adâncă de 15 metri. Cristi Becheanu, eroul din Segarcea, a primit cadouri şi recunoştinţă din partea autorităţilor, chiar şi titlul de „Cel mai curajos oltean“ din partea prefectului judeţului Dolj, Marius Cristinel Deca. Viaţa lui nu s-a schimbat, însă, prea mult, de atunci. Familia o duce foarte greu, iar cei patru membri trebuie să trăiască din pensia bunicului bolnav al lui Cristi, de 400 de lei. Dorinţa lui de a deveni pompier nu a pierit şi nici respectul pe care i-l poartă familia copilului pe care l-a salvat.
Pe 13 aprilie 2013, în localitatea Segarcea, un băieţel de trei ani, Gabriel Ruiu, a căzut într-o fântână adâncă de 15 metri. În uraganul de disperare din acele momente, un suflet tânăr şi curajos a reuşit să rezolve situaţia: Cristi Becheanu, de 14 ani atunci, care a avut circumferinţa spatelui suficient de mică încât să coboare în fântâna cu diametrul de 30 de centimetri şi să-l scoată pe Gabriel din puţul groazei. Au urmat valuri de recompense, mulţumiri, multe cadouri şi promisiuni.
„Am fost mulţumit că l-am salvat de acolo, din fântână“
Acum, Cristi are 15 ani, iar viaţa lui nu pare atât de schimbată. Ce are în plus faţă de acum zece luni este un laptop, o bicicletă, o tabletă şi un teren pe care primăria ar urma să-i construiască o casă. Merge la şcoală, este în clasa a VIII-a, şi încă îşi doreşte să devină pompier. La fel ca acum zece luni, l-am găsit tot timid şi cu greu reuşeşti să scoţi un cuvânt de la el. E tăcut, dar încă săritor. Ne-a povestit că a fost în tabără la mare, că încă mai are laptopul, bicicleta şi tableta pe care le-a primit de la cei care au dorit să-l răsplătească atunci, pe moment. „Am fost mulţumit că l-am salvat de acolo, din fântână, şi am mai fost şi acum pe la el, şi este foarte bine. Nu ştiu ce s-a schimbat… Am primit un laptop, tabletă, bicicletă, vacanţa la mare. A fost foarte frumos. Şcoala merge bine, o să am examen. Vreau să mă ţin de şcoală şi vreau să mă fac pompier“, povesteşte Cristian, cu aceeaşi sfială. Lumea l-a felicitat pentru curaj şi pentru fapta lui bună, iar Cristi se aşteaptă la o casă, pe care primarul i-a promis că i-o face în vara aceasta. Recunoaşte, cu o ruşine de copil, că acasă „e greu puţin. Trăiesc cu bunicul, cu fratele şi cu tata“.
Patru persoane supravieţuiesc din 400 de lei
Tatăl lui Cristi este recăsătorit şi locuieşte mai mult la Vâlcea, la noua soţie. Mama lui este, la fel, recăsătorită, şi nu trăieşte nici ea în Segarcea. Cel care ţine casa în care locuiesc când trei, când patru persoane, este bunicul lui Cristi, Ştefan Becheanu, o mână de om, în vârstă de 75 de ani, operat la rinichi şi, în urmă cu aproximativ două luni, operat şi la prostată. Pe umerii săi poartă greutatea de a întreţine toţi bărbaţii casei: el, fiul lui şi cei doi nepoţi, Cristi şi fratele lui, Mihai, de 20 de ani. „În ultimul an a fost mai mult patimă, pentru că am fost în spital. Nici acum nu mă simt chiar bine, bine, dar asta e… Ce să facem… Copiii sunt copii, trebuie ţinuţi, crescuţi, educaţi. Am ceva la prostată, m-au operat, trebuie să merg la control iar… Nu ne descurcăm prea bine, băiatul (tatăl lui Cristi – n.r.) nu are serviciu, nu avem decât pensia mea de patru milioane (lei vechi – n.r.), şi atât“, povesteşte plângând amar bunicul lui Cristi. E mâhnit şi pentru că lumea ar fi vorbit că nepotul său ar fi vândut toate lucrurile pe care le-a primit. „Cristi are cadourile, are şi… Cum să zic, placa aia. Tableta. Cineva s-a dus la şcoală şi a spus că le-a vândut. Şi le-a luat, săracul, le-a dus în braţe, să le vadă că sunt. Nu ne-a ajutat nimeni cu banii. Primarul a zis că în vară ne face casă, dar nu se ştie, o face-o, n-o face-o. Dacă s-o mai ţine de cuvânt, e bine, dacă nu… Noi, pe fiecare lună, trăim din patru milioane. Copilul nu lucrează niciunde, că nu găseşte serviciu, e greu, foarte greu“, povesteşte bătrânul. Când ajungem în poartă izbucneşte iarăşi în plâns şi ne roagă să-i ajute cineva, pentru că din pensia de 400 de lei, 300 se duc pe facturi. În sufletul său, se simte neputincios, deşi pare cel mai puternic.
„L-au îmbrăcat cu adidaşi de firmă, trening de firmă, tricouri de firmă“
Primarul din Segarcea, Nicolae Popa, spune despre eroul din oraşul său că are un fond bunicel, dar că face parte dintr-o familie destrămată. Edilul susţine că pe Cristi l-au ajutat şi de Crăciun, iar de Paşte, asistenţa socială din oraş l-a dus la Craiova şi i-a cumpărat haine de firmă. „Ei trăiesc din pensia bunicului. Tatăl lui a lucrat ca mecanizator la sectorul de vie, nu ştiu care a fost situaţia de a părăsit locul de muncă. S-a recăsătorit şi stă mai puţin prin Segarcea, mai mult e pe la actuala soţie. Întotdeauna, de câte ori au avut nevoie, le-am dat câte un ajutor social. La sărbătorile de Paşte a fost luat de Asistenţa Socială şi dus la Craiova, şi l-au îmbrăcat cu ce a avut el nevoie, adidaşi de firmă, trening de firmă, tricouri de firmă. De sărbătorile de iarnă i s-au trimis pachete cu alimentele pe care le-am avut noi disponibile aici şi, dacă mai au nevoie, o să-i ajutăm în continuare“, susţine Nicolae Popa. Acesta i-ar fi oferit un post de mecanizator tatălui lui Cristi, însă, cu timpul, nu s-a mai întâmplat nimic. „Noi am încercat să îl angajăm pe tatăl lui, el rămâne un mecanizator foarte bun, am discutat cu el, a promis că da, dar faptul că s-a recăsătorit şi a plecat la Vâlcea… Nu ştiu care va fi situaţia în viitor“.
În condiţiile în care cei patru membri ai familiei Becheanu trăiesc din pensia bunicului bolnav, primarul a fost întrebat ce se va întâmpla dacă bunicul nu va mai fi. „O să încercăm să-i facem un ajutor social, pentru că nici pământ nu au, nici venituri, sper că vom rezolva şi treaba asta. Sperăm că îl vom ajuta măcar să îşi termine şcoala profesională“. Familia are nevoie, însă, chiar de pe acum, de ajutor social. În viitor se zăreşte şi o nouă casă pentru familia Becheanu, pe care primarul ar fi promis-o pentru vara acestui an. „Am luat hotărârea în consiliul local pentru a-i da un loc de casă. Problema e că am avut o discuţie şi cu bunicul, ca, fiind singur (Cristi – n.r.), să nu-i facem o casă aparte. Să rămână acolo, să moştenească, să-l ajutăm, şi acel loc de casă să-i rămână pentru ce-i trebuie lui, pentru furaje… Că şi-au cumpărat un cal ca să poată să mai obţină nişte venituri. Dacă va fi nevoie şi acceptă, o să ne apucăm să facem casa din vară, pentru că locul este, este şi împrejmuit, deci nu ar fi o problemă“, explică edilul din Segarcea.
Cristi, îngerul păzitor al lui Gabriel Ruiu
Persoanele care au devenit, din acea sâmbătă de aprilie, a doua pereche de părinţi ai lui Cristi, sunt familia Ruiu. Lui îi datorează faptul că micuţul lor, Gabriel, are acum patru ani şi merge la grădiniţă. Între Gabriel şi Cristi s-a creat o legătură care îi va uni pe veci, pentru că Dumnezeu a făcut ca băiatul de trei ani să nu aibă nimic în urma căzăturii suferite. „Lucruri surprinzătoare nu s-au întâmplat…“ Noi am rămas prieteni cu Cristi, ne întâlnim, vorbim, suntem apropiaţi acum. Copilul nostru merge la grădiniţă, se simte foarte bine, viaţa îşi urmează cursul. Medicii aveau, atunci, o suspiciune de fractură cervicală, dar s-a dovedit a nu fi adevărat. Copilul chiar nu a avut absolut nimic şi totul s-a terminat cu bine“, povesteşte, cu faţa luminată, tatăl lui Gabriel, Nicolae Ruiu. Cel mic, spune tatăl, este lipit de salvatorul lui, şi de fiecare dată când se întâlnesc prin oraş, ţine să se oprească şi să stea de vorbă cu el. Îngerul lui Gabriel poartă, de pe 13 aprilie 2013, numele lui Cristi Becheanu. Familia Ruiu se descurcă şi ea destul de greu. Tatăl, Nicolae, lucra ca tehnician veterinar, însă, de un an, nu mai are serviciu. Când a venit prima dată în Segarcea, erau 500 de vaci. Acum, au mai rămas sub 50. „Ne mai ocupăm cu agricultura, cu animăluţe pe lângă casă… Soţia este asistent personal, are grijă de bunica ei, care locuieşte cu noi, câştigă vreo 600 de lei. Din aceşti bani trăim, din pensia bunicii, mai vindem lapte, mai reuşesc să mai fac câte un tratament, când şi când mai apare câte un caz şi mai reuşim să supravieţuim“, povesteşte Nicolae Ruiu. Uşa casei lor este mereu deschisă pentru Cristi, o minune care a apărut în viaţa lor atunci când îşi pierduseră şi ultima rază de speranţă.
Chiar dacă acasă este greu, chiar dacă nu are copilăria perfectă, „cel mai curajos oltean“ păşeşte, însă, puternic, pe drumul vieţii. Încearcă să se ţină de şcoală, pentru că este în clasa a VIII-a, şi se agaţă cu dinţii de ceea ce a spus şi în urmă cu zece luni: vrea să devină pompier. Gata şi acum să sară în ajutor pentru un seamăn, eroul din Segarcea trebuie să se lupte, momentan, cu lucruri mai mari decât o fântână… Să se lupte pentru viaţă.
