În societatea românească din preajma anilor 1905 – 1912, singura carieră deschisă femeii era, conform articolelor publicate în presa din acea perioadă, căsătoria. „În vederea căsătoriei sunt crescute femeile. Şi de cele mai multe ori instrucţiunea şi educaţiunea lor rămân superficiale tocmai pentru că ele trebuie să servească decât la o seducere trecătoare, iar nu unei atracţii adânci şi trainice“, se nota în Jurnalul femeii din 1905.
Şi pentru că mariajul presupunea şi creşterea şi buna educare a copiilor, în fiecare cuplu apărea destul de repede şi câte un copil. De cele mai multe ori, ei veneau pe lume în casele părinţilor, dovada făcând-o extrasele din actele stării civile scrise de mână, aflate în dosarele Arhivei Naţionale.
„Extract din actele stării civile de născuţi pe anul 1917
No 37 din anul unamie nouăsute şeaptesprezece luna Iunie, ziua douăzeci şi trei stil nou, orele opt înainte de amiazi.
În ziua de nouăsprezece ale prezentei luni, la orele zece înainte de amiazi s’a născut la casa părinţilor săi din comuna Măceşu de Jos copilul de sex bărbătesc, căruia i s’a dat prenumele Nicolae (subliniat- n.r.), numele de familie fiind Marica (subliniat) fiu al Domnului Petre Ştefan Marica de ani douăzeci şi cinci de profesiune plutonier Domiciliat în oraşul Craiova Judeţul Dolju şi al Doamnei Pelaghea născută Ion Ignat de ani douăzeci şi cinci de profesiune muncitoare Domiciliată în comuna Măceşu de Jos Judeţul Dolju. Naşterea a fost declarată de către Ştefan Stan Marica în calitate de bunic care ne-a înfăţişat copilul. Această declaraţiune a fost făcută în prezenţa martorilor: Domnul Marin Ristea Manolache de ani patruzeci şi nouă de profesiune agricultor domiciliat în Comuna Măceşul de Jos Judeţul Dolju cumnat cu Declarantul şi Domnul Nicolae Oprea Nedelea de ani patruzeci şi nouă de profesiune agricultor domiciliat în comuna Măceşu de Jos Judeţul Dolju prietin cu Declarantul care după ce li s’a cetit actul, l-am subscris noi Marin Marin Gârlaşu primar şi ofiţer de stare civilă a comunei Măceşu de Jos propriu, iar Declarantul şi martori neştiind carte s’au subscris de Notar“.
Obiceiul vremii este întărit şi de un alt „Extract din registrul stării civile pentru născuţi pe anul una mie nouă sute 12, Act de naştere No. 17“, în care se nota: „Noi, Costache Dinulescu, ajutor de primar al comunei Pleniţa judeţul Dolju şi ofiţer al strării civile constatăm că înaintea noastră s’a prezentat Dl. Ştefan Stan Nuţă în vârstă de 31 ani, de profesiune agricultor domiciliat în judeţul Dolju comuna Pleniţa, care a declarat în calitate de tată că în ziua de seasă februarie anul una mie nouă sute doispre zece la orele seasă după amiaza, s’a născut un copil de sex masculin la casa părinţilor săi din Comuna Pleniţa fiu al dl Ştefan Stan Nuţă de ani 31 de profesie agricultor şi al soţiei sale Dna Fănica Ştefan Stan Nuţă născută Dna Călinoşi de ani 21 de profesie casnică ambi domiciliaţi în comuna Pleniţa
Copilul fiind înfăţişat i s’a dat pronumele de Constantin“.
Preocupările unei mame
Grija pentru creşterea copilului cădea în atribuţiunile mamei, acolo unde nu exista putere financiară pentru a fi adusă în casă o dădacă. Pentru bunul mers al lucrurilor, mama trebuia să fie întotdeauna informată, astfel că publicaţiile dedicate femeilor titrau deseori în paginile, la rubrica „Îngrijirea copiilor“, articole de genul „Importanţa somnului la copii“. Trebuia cunoscut faptul că „somnul e tot la fel de important pentru copii ca şi o hrană bună. De aceea, este o nebunie fără seamăn de a deştepta pe un copil, a’l lua la sărutări, a’l desmierda ori a’l expune admiraţiei cunoştinţelor“. Cu alte cuvinte: „Copilul trebue lăsat să doarmă până se satură“. De asemenea: „E neapărat trebuincios a’l obişnui din vreme de a nu cere să sugă în timpul nopţei, astfel că să doarmă în continuu de seara până dimineaţa“.
Pentru buna distracţie şi dezvoltare a copilului familiei existau, în preajma anului 1905, şi magazine specializate în comercializarea jucăriilor. Dintr-o reclamă publicată în paginile îngălbenite de vreme aflăm că se comercializau „lanterne magice, cinematografe, penale, motoare şi trenuri cu aburi, jocuri froebeliane, păcăleli, clinica de păpuşi“şi în perioada Crăciunului, „cu preţuri strict ale fabricii“, „decoraţiuni pentru pomul de Crăciun numai modele noi splendide. Nou: Decoraţiuni de porţelan pentru pom care pot servi şi ca frumoase bibelouri“.
Şi dacă problema jucăriilor era rezolvată, trecând pragul unui astfel de magazin de prestigiu, când venea vorba de ţinută, tot mama era cea care se apleca deseori asupra mesei de lucru pentru a confecţiona o bavetă pentru copii, căci „Mamele cari vor să facă plăcere copilaşilor lor se vor servi de modelele din revistă pentru drăguţe cusături în puncte fixe făcute pe pânză care să se poată spăla fără a intra la apă şi cu mătăsuri cari să nu se descoloreze“, la fel cum deseori confecţionau un şorţuleţ pentru fetiţe de patru – cinci ani, sau pentru fata mai mare o rochie dreaptă cu „feston înflorat“.
Acestea sunt doar câteva crâmpeie cu parfum de epocă dintr-o lume pe care am putut-o reconstitui ca într-un joc de puzzle graţie descrierilor dintr-o pagină de jurnal sau din documente înmagazinate în dosare prăfuite de trecerea vremilor.
