http://www.youtube.com/watch?v=3lkl8kctTHM
Meşterii populari au zăbovit zilele acestea în Cetatea Banilor. Au adus cu ei cele mai de preţ obiecte, asupra cărora s-au apleacat cu dragoste. Nici azi, în zi de târg, nu pot sta cu mâinile în sân. Şi-au luat o parte din instrumente şi s-au pus pe lucru, spre a le arăta celor ce trec pragul Târgului Meşterilor Populari cât sunt de iscusiţi. Unii dintre ei au găsit de cuviinţă să vină îmbrăcaţi în portul popular al zonei din care provin. Cu opinci în picioare şi şosete de lână, cu marame sau căciuli de lână sau clopot, stau mândri în faţa standurilor pe care le-au aranjat cum ştiu ei mai bine, transformându-le în mici muzee de artă tradiţională.
O parte dintr-un mic muzeu
George Mateescu, din Curtea de Argeş, sculptează o lădiţă de zestre, cu mare „căutare la olteni“. Vine de 17 ani la târg. Camera bună de la stradă din locuinţa sa a transformat-o de mult într-un muzeu de artă tradiţională, iar în Cetatea Banilor a adus doar o mică parte din el. Sunt expuse şi câteva icoane pictate pe sticlă de soţia sa, câteva păpuşi, unele făcute din foi de porumb, altele cumpărate, dar îmbrăcate toate în port popular. Şi două – trei nuci au fost transformate în chipuri de ţărăncuţe. La loc de cinste stau şi lăzile de zestre, măsuţa cu scăunele, obiectele de mobilier, „care se realizau în fostele şcoli de arte şi meserii de care se ocupa Regina Maria în perioada interbelică. Ea spunea că atunci când un popor nu se ocupă de artă, cultură, istorie va fi supus pieirii“, ne spune meşterul. Nu lipsesc din standul său nici lingurile sculptate în lemn, etajerele, blidarele. Taina meşteşugului a deprins-o de pe băncile şcolii de arte şi meserii. „Am făcut parte din a doua generaţie de elevi a şcolii după cel de-al Doilea Război Mondial. L-am avut instructor pe un unchi de-al meu. Din patru fraţi ai lui tata, trei erau mai-ştri sculptori şi tâmplari, iar cel care m-a învăţat pe mine s-a ocupat de realizarea matriţei pentru turnarea monedei naţionale după eliberare“, a precizat George Mateescu, căruia îi place să spună că este „venit din Cetatea Basarabilor în Cetatea Băniei“, ca să ne împărtăşească meşteşugul sculpturii.
Lângă minimuzeul lui George Mateescu, o apariţie inedită, o motocicletă sculptată în lemn, în mărime naturală, ne atrage atenţia. Poartă amprenta meşterului Nicolae Ioana. „E o idee de-a mea nebunească. Am început să lucrez la motocicletă în 2007. Merg în paralel şi cu o maşină de epocă realizată numai din lemn. Motocicleta a fost mai repede gata. Anul viitor poate va fi şi maşina terminată. Am vrut să fac ceva ce nu fac alţii. Este făcută din 1.196 de bucăţi de lemn, din mai multe esenţe, fag, brad, tei, măr şi salcâm. Am venit şi cu căruţe în miniatură menite să fie suport de vin, cu sculpturi care reproduc Coloana Infinitului şi figurine care reprezintă personaje din viaţa satului: lăutari, primari, preoţi, doctori“, a precizat meşterul din Stâlpeni, judeţul Argeş.
Piese ale portului popular
De la Târgul Meşterilor Populari nu aveau cum să lipsească iile, costumele populare din aproape toate zonele ţării. Clujul e reprezentat de Iulia Morar, cea care a deprins tainele lucrului de mână de la mama sa, încă din vremea copilăriei, şi care a venit la Craiova pentru a face cunoscută frumuseţea portului şi „a arăta că tradiţia trebuie dusă mai departe“. Din Domneşti de Argeş a venit în inima Olteniei Maria Plopeanu. Am găsit-o lucrând la o legătoare de pus pe cap pentru maramă. „Se poartă pe cap, sau la mijloc, ca şi cordon. Am învăţat taina de la mama mea, care mi-a arătat cum să cos şi ii, şi legători, de fapt tot ceea ce înseamnă costum popular. Îl iubesc din tot sufletul, îl respect şi îl port. Copiii au plecat la Bucureşti şi eu mi-am transformat casa într-un muzeu“. A adus pentru a arăta lumii zestrea familiei, costumul mamei şi al buncii, dar şi fota veche de 200 de ani a străbunicii, cu care se mândreşte şi pe care le expune alături de creaţiile ieşite din mâinile sale. O veghează dintr-un colţ o icoană veche de 107 ani, moştenită de nora sa de la străbunică. O poartă cu dânsa peste tot, căci are în suflet credinţa în Dumnezeu, cu care s-a deprins de pe vatra casei părinteşti.
Iile, cojoacele stau la loc de cinste şi sunt admirate de vizitatorii târgului. Cei care le-au creat se mândresc cu ele şi ştiu că, deşi preţul lor e destul de ridicat (150-400 lei), vor găsi iubitori care să le cumpere.
O plimbare prin Târgul Meşterilor Populari poate fi şi o adevărată lecţie de măiestrie, căci standurile meşterilor s-au transformat în ateliere în aer liber, în care se creează, căci „oamenii trebuie să descopere câteva dintre secretele meşteşugurilor. E păcat ca ele să se piardă în negura vremilor. Ai mei au fost meşteri din moşi-strămoşi, iar eu duc astăzi mai departe tradiţia care ne leagă de aceste locuri“, a precizat meşterul Ion Rodoş.
Cei care vor să descopere frumuseţea satului tradiţional românesc pot trece pragul Târgului Meşterilor Populari până duminică, 27 octombrie.
Preţuri de prin târg
Dacă vreţi, la ceas de toamnă, să vă cumpăraţi o cană tradiţională din care să beţi vin trebuie să scoateţi din buzunar 20 de lei. Cănuţele de ţuică se pot achiziţiona la preţul de 3 lei. Iar dacă vă e dor de gustul sarmalelor făcute în oală de lut, puteţi achiziţiona una la preţul de 40 sau 60 de lei, în funcţie de mărime. Şi pentru că un astfel de preparat nu se poate servi decât dintr-un castron autentic ţărănesc, pentru achiziţionarea lui veţi scoate din buzunar 2,5 lei.
Dacă nepoţelul îşi doreşte un clopot din Maramureş, îl puteţi achiziţiona în schimbul a 5 lei. Negustorul vă va servi şi o pălincă drept bonus. Şi dacă nepoţica vă trage de mânecă pentru că îşi doreşte o păpuşă îmbrăcată în port popular, va trebui să mai scoateţi din buzunar 50 de lei. Pentru ca toate cumpărăturile să fie frumos ambalate puteţi lua şi o traistă cu 20 de lei.
