O ecuaţie în care nu se poate folosi niciodată semnul echivalent şi care este des întâlnită în sistemul spitalicesc din România. O astfel de situaţie, în care unitatea medicală a primit de la CAS, pentru rezolvarea cazului, de zece ori mai puţin decât a cheltuit, s-a petrecut la Spitalul CF Craiova. Problema este că legea dă dreptate tuturor „termenilor“ din ecuaţie, numai că pacientul este cel care rămâne cu paguba.
Conform legislaţiei care reglementează sistemul sanitar, pacientul asigurat trebuie să primească în spital tot tratamentul de care are nevoie până la rezolvarea problemei sale de sănătate. Tot legea spune că orice cheltuială pe care o face pacientul cu tratamentul său, pe perioada internării, trebuie restituită de spital, din veniturile proprii. Totodată, pentru fiecare caz rezolvat spitalul primeşte de la Casa de Asigurări de Sănătate (CAS) o sumă de bani stabilită tot prin lege, calculată înmulţind tariful pe caz ponderat (TCP) al unităţii medicale cu indicele de complexitate a cazurilor (ICM) de la spitalul respectiv. Dar şi această decontare se face în limita valorii de contract, adică spitalul ştie dinainte pentru câte cazuri rezolvate va primi bani de la Casă şi cât va primi.
Ce se întâmplă însă când un spital rezolvă mai multe cazuri decât are prevăzute în contract, cum de regulă se petrece în România, sau când cheltuie mult mai mult pentru un caz decât i se decontează de la CAS? O situaţie a cărei rezolvare Ministerul Sănătăţii a lăsat-o la latitudinea spitalelor, dar din care, de cele mai multe ori, pacienţii sunt cei care ies în pierdere. „Cum am putea trata 50.000 de pacienţi cu bani doar pentru 30.000?“, se întreba managerul unui spital judeţean din Oltenia. „Cum mă ajută pe mine 2.000 de lei la un caz la care eu, ca spital, cheltui 40.000 de lei?“, se întreba şi managerul altui spital judeţean. Socotelile ministerului sunt simple: banii rămaşi de la unii bolnavi care necesită o cheltuială mai mică să fie folosiţi pentru cei cu o durată mai mare de spitalizare şi un tratament costisitor. Dar, exceptând cazurile când pacienţii sunt trimişi să cumpere, deşi unele medicamente sau materiale sanitare există în stocul spitalului (situaţie care ar trebui într-un fel penalizată), banii nu ajung pentru toţi bolnavii, iar aceştia se transformă subit în contribuabili la propriul tratament. Tratament care ar trebui să fie gratuit, conform legilor în vigoare, şi pentru care pacientul contribuie o dată, în calitate de asigurat.
A făcut credit să plătească tratamentul din spital
Problema este că fiecare – spital, pacient, CAS – are legea de partea lui, numai că pacientul este cel care rămâne cu paguba. Un caz concret s-a întâmplat recent la Spitalul Căi Ferate Craiova. Ion Gulin, un bărbat de 74 de ani, din Dăbuleni (Dolj), a fost internat în respectiva unitate medicală în perioada 9 iulie – 20 august 2013, la Clinica de Chirurgie, pentru o tumoră gastrică vegetantă care a necesitat intervenţie chirurgicală. A fost externat ca „ameliorat“, dar pe toată durata spitalizării familia sa a stat într-un stres permanent privind medicaţia, pentru că a trebuit să plătească pentru o parte a tratamentului şi a analizelor medicale făcute constant, la interval de câteva zile. Două medicamente extrem de scumpe, care costau 100, respectiv 50 de lei, şi care trebuia administrate permanent pacientului, au îngreunat misiunea familiei. „Nu mai făceam faţă cu banii, a trebuit să apelez la bancă pentru un credit. Mi s-a dat un card cu care plăteam medicamentele, dar am făcut credit cu gândul că îmi voi recupera aceşti bani, potrivit legii. Spitalul nu avea aceste medicamente, le-a adus o dată, dar au ajuns doar pentru câteva zile, or tatăl meu a stat internat 40 de zile“, a spus fiica pacientului, Aurica Marogel.
Un caz frecvent întâlnit în spitalele de la noi. Mai puţin obişnuit ar fi însă un fapt povestit de fiica pacientului, care susţine că medicii, pe lângă faptul că s-au comportat foarte bine cu ea şi tatăl său, au încercat să o ajute cu tot ce au putut, chiar şi cu bani. „Nu s-a pus problema să dau ceva la doctori, dimpotrivă. Medicul curant chiar mi-a lăsat o sumă de bani înainte de a pleca în concediu, să am pentru tratament. Şi asistentele au strâns bani să mă ajute“, a povestit Aurica Marogel. În total, femeia spune că a cheltuit 2.475 de lei, 1.702 lei cu medicamentele şi 773 de lei cu analizele efectuate la laboratorul privat din incinta spitalului (unitatea nu are laborator propriu), dovediţi cu bonurile fiscale aferente. Aşa că a făcut cerere, în numele tatălui său, pentru restituirea acestor bani. Dar rămasă fără rezultat…
„Nu-i putem plăti pacientului banii cheltuiţi“
Pe lângă medicamentele cumpărate de familia pacientului, spitalul a mai cheltuit pentru rezolvarea acestui caz 9.000 de lei, conform spuselor conducerii. Deci, în total, tratarea lui Ion Gulin a costat aproape 12.000 de lei. Cazul a fost validat de Şcoala Naţională de Sănătate Publică şi a fost propus spre decontare Casei de Asigurări de Sănătate Dolj. Iar CAS l-a plătit potrivit legii, cu 1.215 lei, deci de aproape zece ori mai puţin decât a costat el în realitate.
Conducerea Spitalului CF Craiova spune că nu poate să dea curs cererii făcute de Aurica Marogel pentru că nu respectă toţi paşii stabiliţi de lege. Şi chiar dacă i-ar respecta, veniturile proprii ale spitalului nu permit astfel de plăţi. „Există cazuri în care se pot recupera anumiţi bani de la spital, însă dacă se respectă un circuit foarte bine stabilit de lege: medicul curant care tratează pacientul face un referat că trebuie o anumită medicaţie, pentru că boala e gravă şi necesită spitalizare de lungă durată, şeful de clinică îl avizează, dacă consideră că este corect, apoi referatul ajunge la manager. Dacă nu avem acel medicament în farmacie, iar procedura de achiziţie ar dura şi cazul reprezintă o urgenţă, cum se poate întâmpla la pacienţii de la Terapie Intensivă, atunci se aprobă şi se decide achiziţionarea acelor medicamente de către pacient. La sfârşit, după ce se externează, pacientul vine cu bonurile, cu acel referat în spate, face o cerere către spital să i se restituie acei bani şi numai în acest cadru legal spitalul îi dă banii înapoi“, a explicat dr. Gabriel Mogoş, managerul Spitalului CF Craiova.
În cazul lui Ion Gulin, managerul susţine că nu se pot cere banii înapoi dacă nu există acel referat. „Nu poţi cere banii la externare fără să respecţi paşii legali, chiar dacă solicitarea ta este corectă, eşti bine intenţionat şi chiar ai cheltuit acei bani. Oricât de multă bunăvoinţă am avea noi, ca şi Comitet Director, eu ca manager, nu ai cum să faci o plată la care nu ai toate actele legale. Noi nici nu am avea acei bani, dar şi dacă i-am avea nu am putea să-i dăm fără acel referat. Din punctul dânsei de vedere, doamna are perfectă dreptate şi o înţeleg. Astfel de cazuri sunt multe la nivel naţional, iar noi am făcut toate eforturile care ne-au stat în putinţă pentru a o ajuta. Conducerea a avut toată deschiderea faţă de dânsa şi i s-au explicat toate aceste lucruri“, a mai spus dr. Gabriel Mogoş. „Am primit pentru acest caz 1.200 de lei. Cum mai poţi trata în ziua de azi un pacient cu aceşti bani?“, a conchis managerul Spitalului Căi Ferate Craiova, unitate care are probleme cu veniturile după toată procedura de trecere de la Ministerul Transporturilor la Ministerul Sănătăţii.
