http://www.youtube.com/watch?v=MjPJHphHRkI
A fost un an bogat, însă şi de această dată ţăranii şi-au vândut legumele la preţuri de nimic doar pentru a amortiza investiţia. Sunt şi cazuri nefericite, când au pierdut aproape tot, aruncând marfa perisabilă la animale. Privesc însă încrezători, muncesc zi-lumină şi se gândesc deja la producţiile din anii viitori. În maximum doi ani, locuitorii ar putea avea la dispoziţie o piaţă de desfacere angro pentru legume. Continuarea lucrărilor de canalizare, extinderea reţelei electrice pentru aproximativ 200 de vetre aflate la marginea localităţii, dar şi o şcoală, pentru rudarii din localitate, care va fi gata în scurt timp, sunt doar câteva dintre priorităţile autorităţilor locale din comuna doljeană Desa. Micuţii vor merge şi în acest an într-o grădiniţă neautorizată, extrem de veche, în cele trei săli de curs fiind şcolarizaţi 130 de copii.
Comuna Desa mai are în prezent 4.860 de locuitori. Numărul populaţiei este în scădere, având în vedere că la recensământul din 2002 erau 5.032 de locuitori. Agricultura este ocupaţia de bază, de-a lungul comunei se întind peste 250 de hectare de solarii de roşii, ardei, capia etc. Sunt peste 700 de familii care îşi extind afacerile cu solarii de la an la an, însă piaţă de desfacere nu există. A fost un an extrem de bogat, însă, din nefericire, pentru ţăranii din Desa nu unul foarte profitabil. Sunt oameni care şi-au vândut marfa pe nimic, doar pentru a recupera astfel o parte din investiţie. Puţini sunt cei care au reuşit să obţină profit. „Pentru noi a fost un an greu. Ca întotdeauna, muncim zi-lumină. Începem imediat după sărbătorile de iarnă cu lucrul la sere. Muncesc în agricultură de când mă ştiu împreună cu familia mea. Din punct de vedere al producţiei, a fost un an bogat, însă preţurile legumelor au fost foarte mici. Norocul nostru este că vindem în pieţele angro din ţară, aflăm astfel unde preţurile sunt mai mari şi acolo plecăm cu marfa. Acum, ginerele meu se află cu marfă la Târgu Jiu, apoi va pleca la Suceava. Ca să vă faceţi o idee, avem două categorii de ardei, pe cei mici îi vindem la sac, i-am dat chiar şi cu 50 de bani kilogramul, iar pe cei mari cu un leu, 1,20 lei kilogramul. Nici nu am făcut un calcul, însă cred că am reuşit să scoatem profit. Ardeiul, dacă îl culegi şi stai trei-patru zile fără să îl vinzi, mai ales pe căldură, îl arunci. Roşiile le-am vândut şi cu 30 de bani kilogramul. Au fost oameni care le-au aruncat la animale. La Crăciun încheiem pentru câteva zile cu munca, apoi începem cultura pentru anul viitor“, a spus Sterie Dorobanţu, locuitor din Desa.
Piaţă angro – soluţia pentru agricultorii din Desa
Reprezentanţii Primăriei Desa se gândesc însă să înfiinţeze o piaţă angro pe teritoriul comunei. „Vrem să încercăm să ne înfrăţim cu un oraş din Franţa, iar produsele noastre să ajungă astfel cunoscute francezilor. Vrem să aplicăm pentru un proiect pe fonduri europene pentru înfiinţarea unei pieţe angro, chiar un depozit în localitatea noastră. În afară de agricultură, oamenii din Desa nu au altă sursă de venit. Este păcat să nu profităm, avem apă la 4,5 metri adâncime, iar terenul este extrem de productiv atunci când este muncit. Pământ necultivat pe raza comunei nu a rămas decât cel de categoria a IV-a, extrem de nisipos. Este cultivat fiecare metru pătrat, chiar şi la poartă oamenii cultivă legume. Din nefericire pentru ei, piaţa de desfacere este la pământ. Cum nu există piaţă, au vândut, de exemplu, în această vară baxul de roşii, de 25 de kilograme, cu doar cinci lei, au dat astfel kilogramul de roşii cu câţiva bănuţi. Este marfă perisabilă şi, pentru ca marfa să nu se strice, nu au reuşit să scoată nici măcar ce au investit“, a spus Iulian Bălteanu, primarul comunei Desa.
Copiii de rudari pot merge la şcoală nou-ridicată
Piaţa angro este o idee de perspectivă, extrem de necesară. Până atunci, locuitorii mai au de aşteptat, alte producţii agricole vor fi compromise din lipsa unei pieţe angro de desfacere. În prezent, se continuă lucrările abandonate de-a lungul anilor, din lipsa fondurilor necesare. Problema prioritară rămâne reţeaua de canalizare.
„În acest an, am reuşit să extindem cu încă un kilometru reţeaua de canalizare, care este astfel realizată în proporţie de 22%. Sunt ţevi deja montate pe patru străzi din comună. Mai avem de efectuat staţia de epurare, dar şi o extindere a reţelei electrice de 1.100 de metri pătraţi pentru aproximativ 200 de vetre pentru locuitorii din marginea satului, care se ocupă cu cultivarea legumelor în solarii şi sere. Sunt speranţe că în octombrie-noiembrie vom mai primi bani pentru a duce la bun sfârşit ceea ce ne-am propus pentru acest an“, a adăugat edilul comunei.
Din această toamnă, comunitatea de rudari, care se ridică la aproximativ 1.000 de persoane, va avea, în sfârşit, o şcoală, după cinci ani de lucrări, chiar în zona în care locuiesc. Erau aproximativ şase kilometri de străbătut între locuinţele acestora până la şcoala din centrul comunei, iar iarna pentru copii era extrem de greu. „Mai trebuie doar să racordăm şcoala la reţeaua electrică, avem nevoie de un gard şi mobilier. Şcoala are centrală, toalete, în această toamnă îi vom deschide porţile cu două săli de clasă pentru aproximativ 70 de elevi. Avem altă grădiniţă în construcţie, care însă nu este gata, deşi lucrările au început în urmă cu şase ani. Pentru această şcoală au fost alocaţi iniţial bani de la Ministerul Educaţiei, însă din diverse motive lucrările stagnau. Având în vedere că proiectul viza o construcţie cu două etaje, cu sală de conferinţă, ale cărei costuri se ridicau la aproximativ 27 de miliarde de lei vechi, acesta a fost refăcut, iar lucrările continuate. Cu sumele astfel salvate, s-au realizat şapte săli de curs, cu termopane, cantină pentru copii, toalete. S-a renunţat, de asemenea, la sălile destinate programului after-school, prin care copiii aveau posibilitatea să doarmă la orele prânzului. Avem nevoie de alţi aproximativ nouă miliarde de lei vechi pentru ca această unitate şcolară să fie gata la anul“, a menţionat Iulian Bălteanu. Până atunci însă, cei 130 de copii preşcolari vor păşi şi în acest an şcolar în grădiniţa fără autorizaţie de funcţionare care este într-o casă veche revendicată: o parte este cârciumă, iar cealaltă e grădiniţă, despărţite doar printr-un gard.
