22 C
Craiova
joi, 28 martie, 2024
Știri de ultima orăLocalSecretele sitului de la Desa

Secretele sitului de la Desa

A XIII-a campanie de cercetări arheologice din localitatea Desa, care a debutat pe 29 iulie şi s-a încheiat pe 19 august, a scos la iveală cele mai importante piese din România, din punct de vedere al perioadei din care provin, epoca migraţiei celtice în sud-estul Europei din secolele IV-II î.Hr.

Încă din a doua zi de cercetări în localitatea Desa, punctul „Castraviţa“, judeţul Dolj, arheologii au scos la iveală urme care dovedesc locuirea acestei zone de către celţii din tribul scordiscilor, în a doua epocă a fierului, aproximativ în perioada dintre anii 200 î.Hr. – 80 î.Hr. Descoperiri excepţionale s-au făcut şi datorită a două investiţii importante ale Consiliului Judeţean Dolj – scanarea geofizică a sitului, din anul 2011, şi achiziţionarea unui detector de metale profesional. „În cursul anilor 2011, 2012, Consiliul Judeţean Dolj a finanţat o scanare geofizică a tuturor siturilor arheologice cercetate de Muzeul Olteniei: Răcari, Cioroiu Nou şi Desa. Scanarea geofizică are calitatea de a arăta în sol unde se află complexele arheologice, nu numai metalele. Având harta scanării geofizice, noi am ştiut unde să amplasăm secţiunile şi suprafeţele arheologice de cercetare, astfel încât ne-am dus la loc sigur. Scanarea geofizică combinată cu folosirea detectorului de metale şi cu adâncimea mică la care se aflau aceste complexe arheologice ne-a ajutat să le identificăm rapid. Practic, am văzut eficienţa în cercetările viitoare a acestor scanări geofizice. Cred că doar cinci-şase scanări geofizice s-au făcut la nivel de ţară la situri arheologice, pentru că este o operaţiune relativ scumpă şi complicată“, a precizat directorul Muzeului Oltenia, dr. Florin Ridiche, care a participat şi în acest an la săpăturile arheologice de la Desa.

Cercetări ce completează istoria

La începutul campaniei din acest an au fost descoperite două morminte de incineraţie aparţinând unor războinici, cu artefacte depuse ca ofrandă: butoni de centură, cuţit de bărbierit, brăţară de mână, zăbală de cal şi, cele mai importante piese, două spade, în teacă, îndoite ritualic, precum şi două umbo de scut (partea centrală, metalică, a scuturilor, care de regulă erau confecţionate din lemn – n.r.).
„Campania a fost peste media celorlalte şantiere desfăşurate tot la Desa, din punct de vedere al artefactelor descoperite. Am găsit foarte multe complexe arheologice, cu foarte multe artefacte, în special metalice, mai puţin ceramică. Lucrul acesta se explică prin faptul că am folosit intens în această campanie detectorul de metale.
Complexele arheologice şi artefactele au fost găsite la jumătate de metru, în termeni arheologici este o adâncime mică şi de aceea imediat din a doua zi de săpături arheologice au început să apară compexele, să iasă mormintele.
Este vorba de morminte celtice aparţinătoare tribului scordiscilor, care au locuit în special în zona central-balcanică, ca şi centru de locuire al acestui trib – vorbim de Valea Timocului, actuala zonă de sud-vest a Olteniei fiind o margine a teritoriului locuit de ei.
Mormintele celtice se caracterizează în special prin armament. Dacă e să facem o radiografie a înmormântării acestor războinici, luptătorii ucişi erau incineraţi împreună cu armele. Pe rug erau puse cadavrele, împreună cu tot echipamentul militar, dar şi cu piesele de harnaşament ale cailor. Am reuşit să recuperăm oasele incinerate de la aproape toţi decedaţii“, a precizat dr. Florin Ridiche.

Descoperiri importante

Continându-se săpăturile, alte morminte au ieşit la iveală. Astfel, celor două morminte din debutul acestei campanii li s-au mai alăturat alte cinci, descoperite ulterior, ceea ce face ca numărul mormintelor cercetate din 2011 până în 2013 să se ridice la zece. Dintre acestea, doar trei sunt de războinici, restul sunt de femei.
Descoperirile şi cercetările făcute au putut contura modul în care decurgea ritualul funerar. „Imaginea noastră contemporană despre incinerările care se făceau în epoca romană şi celtică sunt oarecum false. Cadavrele nu erau incinerate pe buşteni de lemn. După analiza oaselor incinerate ne-am dat seama că foloseau stuf sau papură. Se cunoaşte că incinerarea cu ajutorul stufului şi a papurei duce la formarea unei temperaturi mult mai mari decât prin arderea buştenilor, într-o perioadă scurtă de timp, lucru care asigură o incinerare completă a cadavrelor. În groapa funerară erau depuse armele şi echipamentul. Peste piesele metalice erau împrăştiate oasele incinerate, după care se astupa gropa. Ca datare, mormintele aparţin perioadei dintre anii 150 până la 80 î.Hr. Aceste descoperiri de la Desa sunt importante căci până în prezent s-au mai găsit în sud-vestul Olteniei doar morminte izolate. Era semnalat câte un mormânt la Caraula, la Cetate, în diverse localităţi, descoperite întâmplător. Distanţa mare dintre mormintele de la Desa, de şapte-opt metri, ne-a explicat de ce până în prezent nu s-a descoperit un cimitir complet. De fiecare dată când se găsea un mormânt, arheologii mergeau să verifice zona acelui mormânt şi nu mai găseau altele, neştiind că sunt la distanţe mari unele de celelalte. Însă la Desa, având parte şi de o finanţare mare de la CJ Dolj şi reuşind să deschidem suprafeţe mari, am putut să găsim mai multe morminte“, a completat dr. Florin Ridiche.

Lucruri inedite

O cantitate mică de oase incinerate în unele morminte, dar şi câte două fibule (echivalentul a ceea ce numim noi astăzi ace de siguranţă, instrumente folosite în acea vreme la prinderea hainelor, obiecte caracteristice costumaţiei femeilor – n.r.), plus diverse pandantive care erau purtate la gât, le-au dat arheologilor certitudinea că descoperiseră morminte de femei. O regulă privind ritualul de înmormântare nu a putut fi stabilită, dat fiind faptul că într-unul dintre mormintele de femei oasele incinerate se aflau într-o cănuţă, nu îngropate pur şi simplu, ca în celelalte.
Şi ineditul nu se opreşte aici. În mormintele războinicilor au fost găsite cuţite de bărbierit, inclusiv cremene pentru ascuţirea lor sau a lăncii, cu orificii, concluzia cercetătorilor fiind aceea că ele erau, cel mai probabil, purtate la gât de războinici.
Un alt lucru interesant şi caracteristic acestor morminte de celţi erau armele îndoite. „Există două explicaţii: fie au fost îndoite ritualic, ceva legat de credinţele lor, ori pur şi simplu au fost îndoite ca să nu mai poată fi refolosite, în cazul în care mormântul ar fi fost jefuit.
Unul dintre morminte avea şi o zăbală de cal perfect conservată. După caracteristicile componenţei acestei piese, se pare că războinicul deţinea un control total asupra animalului, lucru foarte important mai ales în timpul bătăliei, căci partea care intra în gura calului era formată din foarte mulţi bumbi metalici, care sunt extrem de deranjanţi pentru animal.
Unul dintre voluntarii care au lucrat pe şantier, William Miller (Catholic University of America, Washington, SUA), care este antropolog, ne-a semnalat prezenţa pe câteva dintre oasele incinerate şi a urmelor de tăieturi de sabie, dovada clară că războinicii îngropaţi aici au murit în urma unor lupte“, a dezvăluit directorul Muzeului Oltenia.

De ce vorbim de celţi şi nu de daci?

Şi totuşi, se naşte întrebarea „De ce vorbim de celţi şi nu de daci?“.
Se pare că în secolele III, II, chiar la mijlocul secolului IV î.Hr. a avut loc o migraţie celtică consistentă în Balcani, în sud-vestul Europei. „A avut loc o migraţie a celţilor care s-au aşezat în amestec cu populaţia tracică şi dacică şi au coexistat. Împăratul Domiţian punând graniţa pe Dunăre, a fost extrem de afectat de incursiunile de jaf ale acestor celţi rămaşi la nord de Dunăre. De altfel, acest lucru este certificat chiar de unele dintre artefactele găsite anul acesta la Desa, care prezintă urme de lovituri de spade romane. Ca atare, romanii, ca să-şi consolideze stăpânirea la Dunăre, au ocupat platoul acesta, numit de noi Castraviţa, unde am găsit mormintele. Ştiind că aici e un cimitir celtic, foarte important pentru ei, au construit peste el un castru. Prin această acţiune au încercat să îndepărteze stăpânirea celtică, spre interiorul Olteniei. Au adus o unitate de exploratores, un fel de spioni ai armatei romane, care aveau rolul să supravegheze malul nordic al Dunării, nu să lupte. Dacă mai avea loc vreo incursiune celtică spre sudul Dunării, ei se retrăgeau şi anunţau legiunile romane care se aflau pe malul sudic. Acest fapt este certificat de găsirea armamentului roman, vârfuri de săgeţi care au aparţinut unităţii militare romane care a staţionat la Desa, Cohors Prima Cretum Sagittatorium. Odată construit acest castru, prezenţa celtică a fost eliminată. Dar, după cucerirea Daciei de către Traian, se pare că mai existau unele semne ale supravieţurii acestei populaţii celtice. Pe lângă faptul că numele localităţii Galicea Mare vine clar de la o prezenţă celtică, colegul meu, Dorel Bondoc, în săpăturile de la Cioroiu Nou, a găsit foarte multă ceramică pictată după vremea stăpânirii romane, ceramică pictată de origine galică. E foarte posibil ca romanii să fi înglobat această populaţie celtică pe care a romanizat-o“, a conchis Florin Ridiche.
Şantierul arheologic de la Desa mai are încă multe secrete care aşteaptă să fie descoperite într-o nouă campanie, pentru a completa tabloul istoriei acestor meleaguri.

Despre şantierul de la Desa

Încă din 2001, şantierul se deşfăşoară în colaborare cu Universitatea din Craiova, Departamentul de Istorie şi Relaţii Internaţionale şi Muzeul Olteniei, ambele instituţii având finanţarea asigurată de consiliul judeţean. De doi ani, pe şantier s-au alăturat colectivului ştiinţific şi voluntarii William Miller (Catholic University of America, Washington, SUA),Emilian Teleagă de la Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan“ al Academiei Române din Bucureşti – docent al Vorgeschichtlicher Seminar Philipps-Universität, Marburg, Germania, specialist în astfel de morminte celtice, şi alţii.

ȘTIRI VIDEO GdS

ȘTIRI GdS