Calea Unirii a fost considerată cu secole în urmă un loc ce avea un farmec aparte, fiind populată de personaje celebre ale negoţului de altădată. Astăzi, faimoasele magazine cu mărfuri alese au fost înlocuite de cele care vând marfă ieftină, purtând însemnul „Made in China“.
O plimbare pe Calea Unirii de altădată, făcută astăzi prin intermediul imaginilor surprinse de aparatele de fotografiat sau născute din descrierile documentelor, te introduce într-o atmosferă cu totul aparte. Când gongurile ceasurilor de pe stradă băteau, anunţând începutul unei noi zile, obloanele magazinelor se ridicau, neguţătorii îşi aşteptau clienţii pentru a le oferi cele mai alese produse. De exemplu, Mihail şi A. Panici aveau pe Unirii un magazin „bine asortat şi în curentul tuturor produselor din ţările apusului“. „Încheiaseră angajamente cu cele mai mari case din străinătate“, aşa că la numărul 56 clientul găsea „Cel mai mare Magasin de Mode, asortat cu ultimele noutăţi parisiene, în Pălării de Dame, modele originale“, după cum se notează în volumul „Un splendid colţ din România Mare“, purtând semnătura lui D.E. Petrescu.
Farmecul negoţului de odinioară
La numărul 70, călătorul în alte vremuri descoperea un „Mare magazin cu manufactură, postavuri şi hăinărie… Mare depozit cu bumbacuri Englezeşti“, pentru ca la numărul 75 să păşească în Magazinul Luvru, cu un „bogat asortiment de Mătăsuri, Lenagiuri, Catifele, Postavuri, Confecţiuni, Pânzărier… Magazinul posedă un mare atelier de croitorie pentru confecţionare de costume taeor. Atelierul era pus sub conducerea unui specialist din marile ateliere din Berlin“, se menţionează în acelaşi volum.
Nu aveai cum să treci pe strada Unirii şi să nu poposeşti la magazinul cu coloniale şi delicatese, vinuri şi aperitive al lui Adam Popescu, „locul de întâlnire al elitei craiovene“, după cum însuşi proprietarul se mândrea.
Era celebră în epocă şi florăria „Frey“, de pe aceeaşi stradă, care purta numele unui francez ce a lucrat pentru Parcul „Bibescu“.
Ghidat de plăcuţele ce purtau înscrisă denumirea locului, călătorul se putea opri la fotograful Dudinski, care avea un stabiliment special pentru „reproducţiuni“, fiind primul care dispunea de „instalaţii electrice pentru fotografiat acasă“. Executa, de asemenea, excelente „fotografii mărite în platinografie“.
O pereche nouă de pantofi se putea achiziţiona de la „Gheata de aur“, magazin de încălţăminte modernă, unde se putea alege dintre cele cu scârţ sau fără scârţ, dar trainice şi arătoase, cu deosebire, apanajul unor meşteri, cizmari neîntrecuţi: Filip Schlesinger, care „vopseşte chiar şi în culori“, Johann Schuster, medaliat cu aur la Expoziţia naţională din 1898.
Realitatea noastră
Farmecul Căii Unirii se pare că s-a pierdut odată cu trecerea anilor. O incursiune făcută astăzi pe strada negustorilor de altădată nu încântă de cele mai multe ori. Modernul a adus cu el nu calitatea, ci cantitatea la preţ mic. Magazinul de „Mode“ de azi e plin de chinezării.
Puntea între trecut şi prezent se vede cel mai bine într-un colţ al Căii Unirii. Un local încearcă să redea nu numai prin denumire, ci şi prin aranjamentul interior ceva din aerul Craiovei de odinioară. Ridicând privirea pentru a citi numele locului, dai cu ochii de un magazin situat la etaj ce expune cu mândrie marfa secolului nostru, lucruri de duzină, la „preţuri convenabile“, purtând cu mândrie pe etichetă inscripţia „Made in China“. Şi cazul nu este singular. Cu câteva excepţii, magazinele cu denumiri care mai de care mai „atractive“ expun mărfuri chinezeşti, apreciate se pare de clienţi, dat fiind numărul destul de însemnat al acestora. „Preţurile sunt convenabile şi de aceea prefer să cumpăr de aici“, a precizat Constanţa. O altă doamnă, care purta câteva piese vestimentare pe braţ, şi-a justificat alegerea: „Iau pentru copil şi pentru că le strică destul de repede prefer să cumpăr de aici“.
Nici nu ai cum să rezişti tentaţiei, o pereche de blugi este 30 de lei, o rochie de vară are acelaşi preţ, o cămaşă de şcoală pentru copil e doar 20 de lei. Dacă insişti, poţi găsi şi tricouri al căror preţ e sub 10 lei.
Cu portofelele mai mult goale decât pline de bani, craioveanul vizibil afectat de criza economică care a devenit o stare de fapt se dezice de calitate şi caută doar preţul cel mai mic, ceea ce explică explozia de magazine de genul „totul la preţ de 15-20 lei“.
Încotro mergem?
Tot pe Calea Unirii se află şi marele magazin al Craiovei, cândva mândria urbei. Construit în două etape, în 1975 şi 1984, era până la apariţia mall-urilor „al doilea magazin ca mărime din ţară, după «Unirea» din Bucureşti“, după cum ne precizează directorul său, Ioan Vigaru.
Într-o perioadă în care puterea de cumpărare continuă să scadă, populaţia a devenit mai atentă la cheltuieli, iar consumul este în scădere, consecinţele se văd. Imaginea perfectă de altădată este şubredă astăzi: standuri goale, magazine vizitate doar de clienţii fideli, dar puţini. Doar „Poziţia pe care o ocupă în oraş nu-l lasă să moară. E drept că se chinuie“, recunoaşte directorul magazinului.
Acesta este negoţul zilelor noastre, guvernat de marfa ieftină pe care am ajuns să ne-o mai permitem, uneori şi asta cu greu. Oare încotro mergem?
