În fiecare zi, fie că e caniculă, ploaie sau zăpadă, ei sunt la datorie, fiecare în zona ce îi revine. Îi recunoşti după vestele portocalii cu dungi reflectorizante, care îţi sar în ochi de la o poştă. Au feţele arse de soare, mâinile bătătorite şi aspre, unii sunt mai tineri, alţii mai bătrâni, unii sunt vorbăreţi, alţii mai tăcuţi.
Pe strada Amaradia, dis-de-dimineaţă, trei muncitori târăsc măturile după ei printre frunze şi hârtii aruncate la întâmplare. Două femei minione încălţate în papuci de cauciuc îşi umplu imediat sacul, îl ridică în spate şi îl cară până la remorca tractorului care adună gunoiul. Printre femei, Marius Popa munceşte şi el cu spor şi nu ezită să îşi ajute colegele de fiecare dată când au nevoie. Mătură străzile Craiovei de doi ani şi crede că dacă ar fi putut pleca în străinătate altfel ar fi mers lucrurile, pentru că ar fi avut un salariu mult mai mare. În timp ce ţine strâns coada măturii, bărbatul spune că a trecut şi prin momente în care s-a simţit dispreţuit de cei cărora le strânge gunoiul. „Eu îmi fac treaba şi încerc să nu prea bag în seamă tot ce zice lumea. Pentru mine e bine că am un salariu şi până muncesc cinstit, nu dau în cap la nimeni“, mărturiseşte Marius, mândru că pe vremurile astea grele are un serviciu. „Stau aici, ce să fac?! Mă mulţumesc cu ăsta. În altă parte unde să mă duc, dacă nu am şcoală prea multă. Nici la spălat de geamuri nu mă ia nimeni“, adaugă el, privind pierdut.
„Nu mi-e ruşine cu ce fac“
Se munceşte de zor şi în centrul Craiovei. Un bărbat înalt, cu o pălărie mare de paie roasă de vreme, plimbă o maşinărie cu care spală pe jos, printre trecătorii grăbiţi. Pe lângă el, un alt angajat curăţă zona cu un furtun cu apă, care face ca toţi porumbeii să se sperie şi să zboare pe acoperişurile clădirilor din jur. Îşi văd de treabă şi nu bagă pe nimeni în seamă.
Pe strada Unirii, o găsim pe Tanţa Tudor, o femeie cu batic negru pe cap, care ne priveşte cu blândeţe din spatele ochelarilor de vedere. „Nu mi-e ruşine cu ce fac. E o muncă cinstită“, mărturiseşte cea care până acum şase ani a fost casnică pentru că a preferat să stea acasă să îşi crească băieţii. Ea spune că ar fi bine ca oamenii să fie mai civilizaţi şi să arunce gunoiul în coş, nu pe lângă el.
Pe altă stradă face curat Viorica Câmpeanu, care are şapte ani vechime în meserie. O găsim lângă un pom, unde şi-a strâns gunoiul pe care îl îndeasă în sacul deja plin. E singură pe stradă şi se plânge că are o suprafaţă foarte mare de care trebuie să se ocupe şi asta pentru că nu sunt destui angajaţi. În plus, vara este cel mai greu din cauza căldurii. „E greu pe caniculă să mături şi să strângi gunoiul. Dar nici iarna nu e mai uşor, pentru că trebuie să curăţăm trotuarele, trecerile de pietoni, staţiile de autobuz de toată zăpada care se pune. Noi facem pârtie“, ne spune femeia căreia i se citeşte oboseala pe faţă.
Din bucătăria restaurantului, la măturat de străzi
Pe Liliana Prodan, viaţa a dus-o din bucătăria unui restaurant la măturat pe stradă şi strâns gunoaie. Însă femeia nu se plânge şi e chiar mulţumită de locul de muncă pe care îl are acum. „Acolo aveam un program încărcat, aici sunt mai liberă şi îmi place pentru că am şi eu mai mult timp pentru treburile de acasă şi pentru familie. Acum dorm şi eu nopţile, nu le mai pierd ca atunci când eram bucătăreasă“, mărturiseşte femeia, care împinge un căruţ cu care se plimbă de la un coş de gunoi la altul. Femeia ne spune convinsă că „Oamenii sunt necivilizaţi, aruncă gunoaiele pe jos şi sunt răutăcioşi“.
Nemulţumirea cea mai mare a celor care lucrează la Salubritate nu este însă umilinţa pe care uneori o simt şi care este compensată cu sporul de ruşine, ci faptul că din primăvară nu mai pot circula gratuit cu mijloacele de transport în comun.
