Imaginea acestui colţ din România Mare acum două secole şi jumătate era mult diferită de cea pe care cunoaştem noi. Călătorului străin pe aceste meleaguri i se înfăţişa un peisaj fabulos, făcându-l să catalogheze Oltenia drept „grânarul Daciei“.
Ne întoarcem în timp graţie însemnărilor macedo-românului Mihail Schendos, doctorul curant al generalului Steinville, pe care îl însoţeşte în prima sa călătorie de inspecţie din Oltenia. Descrierea Olteniei de acum două secole şi jumătate fascinează şi încântă cititorul ce răsfoieşte astăzi volumul „Interferenţe spirituale“ al lui Tudor Nedelcea, unde sunt zugrăvite descrierile lui Mihail Schendos.
Avuţiile şi frumuseţile pământului oltenesc
Păşim în acest colţ de rai, alături de călătorul străin, intrând în ţară prin Via Carolina (Valea Oltului). După Cozia, unde găseşte un inepuizabil zăcământ de mică, i se dezvăluie Hurezu, „construcţie măreaţă ridicată din cheltuiala lui Brâncoveanu“, care îl impresionează prin lux şi rafinament. Ajuns la Govora, descoperă un bogat câmp aurifer, „vestit pentru extragerea aurului prin izolare din nisip. Acest aur nu numai că e de mai bună calitate, întrucât nefiind impurificat prin amestec cu argint întrece aurul din Transilvania, dar se distinge şi prin mărimea neobişnuită a granulelor şi prin abundenţa lor“. Paşii îi sunt conduşi şi spre minele de fier şi de aramă de la Baia de Aramă. „La data vizitei, 1719, mina lucra la întreaga-i capacitate, fiind redeschisă, cu «cheltuiala lui Brâncoveanu», zăcămintele ei contribuind «nu puţin la mărirea veniturilor» voievodului. Este entuziasmat, tot aici, de marea bogăţie a cuprului de calitate superioară şi de metoda de exploatare: «Aici se deschid treizeci şi mai bine de gropi foarte adânci, săpate în formă de puţuri, pentru a uşura extragerea metalului, după metoda germană, cu ajutorul roţilor şi al frânghiilor date pe scripeţi»“, se notează în „Interferenţe spirituale“.
Fascinat de istoria locului
Mihail Schendos relevă în însemnările sale continuitatea poporului nostru şi originea sa daco-romană, păstrată în „tradiţiile localnicilor“. „După câtva timp am intrat pe drumul cel mare al lui Traian, mărturie a antichităţii romane; când am înaintat, chiar la început ne-a apărut în cale, pe malul de răsărit al Oltului, în nişte locuri abrupte, un altar votiv roman săpat în stâncă; avea mai degrabă aspectul unei grote sacre cu mai multe trepte săpate în faţa sa decât ale unui sanctuar: La poalele stâncii curge un râuleţ care nu seacă niciodată şi care, prin susurul blând al apelor, îi face pe trecători să retrăiască, în tăcere, ambianţa cucernică a acestui loc străvechi“.
Îi atrag atenţia şi băile de la Tismana, şi cele de la Bengeşti: „La poalele acestora izvorăsc în plus ape, care, după părerea mea, le întrec pe cele de la Teplitz, care sunt cele mai renumite ape din Boemia… Despre clima şi rodnicia ţării, care întrece la mare distanţă pe cea a ţărilor vecine, prin apariţia timpurie a roadelor, prin abundenţa păşunilor şi belşugul recoltei, nu voi vorbi pe larg“ – îi scrie Mihail Schendos cărturarului Samuel Koleseri – „deoarece le cunoşti foarte bine; de altfel, Oltenia poate fi numită, pe drept cuvânt, grânarul Daciei“.
Odă Edenului
Oltenia îl cucereşte pe călătorul străin din acele vremuri, aşa că descrierile sale sunt din loc în loc adevărate ode, elogii pe care le închină avuţiilor şi frumuseţilor pământului oltenesc, văzut ca un fel de Eden al roadelor. „Să le invidieze viile Pelasgiei“, scrie el despre podgoriile locului. Vinurile sunt şi ele gustate şi apreciate pentru „calitatea lor excelentă şi tărie“, putând fi „invidiate de cel mai generos vin din Grecia“. Cupa cu vin e pusă deoparte pentru a face loc încântării generate de belşugul sării din saline, de urşii pe care îi vede printre stânci, de colinele care „nechează“ sub tropotul cailor, de pădurile care „mugesc“, cutreierate de turme de vite, în timp ce „Ceres alătură holde vesele livezilor bogate“.
„Oda Olteniei, şi mai ales notele explicative, scrise în italieneşte, ce însoţesc versurile au constituit, pentru Europa secolului al XVIII-lea, un preţios documentar istorico-geografic. Aducând un elogiu râului-simbol al ţinutului, «Alutus – Olt» (menţionat ca atare în toate hărţile întocmite după această dată), Mihail Schendos îl introduce în circulaţia europeană şi prin denumirea sa românească, cu adânci rezonanţe istorice în viaţa locuitorilor de pe aceste meleaguri“, se notează în volumul „Interferenţe spirituale“, purtând semnătura lui Tudor Nedelcea.
