Trei familii cu cinci copii trăiesc în condiţii greu de imaginat la un pas de centrul Craiovei. Îşi duc traiul de pe o zi pe alta, iar casa lor este o pătură pusă pe iarbă sau un imobil aflat în paragină pe care l-au ocupat abuziv în zona Smith. Singurul lor venit lunar este alocaţia copiilor.
Dacă treci prin zona Smith, nu ai cum să nu îi vezi pe oamenii cărora strada le-a devenit casă. Dorm sub cerul liber şi o pătură le ţine loc de pat. Noaptea stau pe spaţiile verzi, iar ziua îi găseşti vizavi de staţia de taxiuri, la o casă care nici măcar nu este a lor. Au ocupat clădirea scoasă la vânzare pentru că nu aveau unde să stea, ajunseseră pe străzi cu cinci copii după ei. Se tem că în orice moment cineva poate cumpăra casa şi o să rămână pe drumuri. „Azi, de bine de rău, avem unde să stăm. Mâine poate ajungem din nou pe străzi“, ne spune Simona Durac, una dintre femei, care are un copil. Cele trei familii trăiesc din mila oamenilor. „Stăm pe pături că aşa poate ne mai vede cineva şi îi pare rău de noi. Poate aşa ne mai dau de mâncare“, spune Violeta Durac, sora Simonei şi mamă a patru copii.
Imobilul în care se adăpostesc nu are ferestre şi uşi şi pot fi alungaţi în orice clipă de acolo. Printre cartoanele adunate ca să se încălzească iarna şi-au găsit adăpost şobolanii, care se plimbă pe lângă cei mici fără ca părinţii să conştientizeze pericolul la care îi expun. Zidurile sunt pline de dâre negre, urme lăsate de lumânările care ţin loc de bec. „Ziua avem lumină de la soare. Nu avem curent, stăm la lumânări“, spune soţul Violetei, care din cauza unei probleme de sănătate merge în cârje.
„Am mâncat ieri şi mai mâncăm mâine“
Alocaţia celor mici este singura sursă de venit a celor trei familii. „Doar cu banii ăştia ne descurcăm. Nici nu-mi vine să mă duc să-i iau la cât de puţini sunt. Avem atâtea neajunsuri, e foarte greu, nu avem nici ce să mâncăm. Am mâncat ieri şi mai mâncăm mâine“, ne zice mama copiilor, cuprinsă de griji. Nici unul dintre adulţi nu lucrează şi nu au avut carte de muncă vreodată. „Nici ajutor social nu primim din cauza amenzilor mari pe care le-am luat pentru că stăm pe străzi şi că ne-am aşezat în casa asta, deşi nu e a noastră. Dacă nu stăm aici, unde să ne ducem, în drumul mare, să ne dea unu’ în cap şi să rămână copiii ăştia pe drumuri?!“, adaugă tatăl copiilor.
Chiar dacă nu au nici după ce bea apă, oamenii nu vor să renunţe la copii şi refuză să îi ducă la un centru de plasament. „Sunt ai mei şi vreau să-i am lângă mine. Nu-i dau orice s-ar întâmpla! Mi i-au luat o singură dată, dar m-am dus şi i-am luat înapoi. Îi cresc aşa cum pot, dar vreau să-i ştiu lângă mine mereu“, mărturiseşte Violeta Durac. Aceasta, deşi nu are ce să le ofere copiilor pe care îi are, acum este însărcinată din nou. Tot din lipsa banilor, nici unul dintre copii nu merge la şcoală. „Doar pe unul dintre ei l-am avut la şcoală, dar nu am putut să-l ţin nici măcar un an. Trebuia să-i cumpăr caiete, cărţi, ghiozdane, haine şi de unde atâţia bani?!“, povesteşte mama, în timp ce îl ţine în braţe pe fiul cel mic.
Oamenii din zonă cunosc situaţia acestor familii. Îi văd zilnic perindându-se între spaţiul verde şi clădirea în care se adăpostesc. Taximetriştii care stau în staţia din faţa casei şi angajaţii din zonă îi ştiu cel mai bine. „Stau de un an aici şi dorm pe iarbă. Trăiesc din alocaţia copiilor. Din când în când se strâng mai mulţi, ascultă muzică şi fac focuri. Tot stând aici, oamenilor li se face milă de ei şi atunci când îşi cumpără ceva de la fast-food-urile de lângă le dau şi lor“, a spus Ştefan Creţu, care îi vede în fiecare zi.
DGASPC monitorizează cazul
Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Dolj a precizat pentru GdS că situaţia acestor familii le este cunoscută şi că au încercat să-i ajute în mai multe rânduri. „Cazul este monitorizat şi în funcţie de cum evoluează situaţia se vor lua hotărâri cu privire la aceşti copii. Copiii sunt luaţi din familiile lor atunci când sunt neglijaţi, abuzaţi sau în cazul decesului părinţilor“, a declarat Emanuela Şchiopu, asistent social al GDASPC Dolj.
Roxana Nica, Oana Ionele
