http://www.youtube.com/watch?v=DeuwKv-NYKM
Roşii din seminţe româneşti, ce cântăresc mai bine de un kilogram, cresc fără nici un fel de stimulent în serele lui Ion Tărgaşu, la Işalniţa. Zemoase şi cu coajă subţire, cu un gust ce aminteşte de legumele din grădina bunicii de la ţară, roşiile gigant uimesc clienţii din pieţele craiovene.
O roşie gigant, de aproape un kilogram, ne atrage atenţia în mâna unui localnic din Işalniţa. O prezintă cu mândrie şi spune că nu este unică. Mai sunt multe asemenea ei, unele mai rotofeie decât celelalte, şi cresc fără nici un fel de stimulent în serele lui Ion Tărgaşu. La indicaţiile localnicului luăm drumul la picior şi pornim spre serele cu pricina, pentru a ne convinge de adevărul celor auzite.
1,600 kg – cea mai grea roşie
Îl găsim pe proprietarul roşiilor gigant la muncă. Şi lucrurile stau întocmai cum ne-au fost povestite. Roşiile româneşti de un kilogram sau chiar mai mult abia se mai ţin de vrej. Ion Tărgaşu se mândreşte cu ele. „E o plăcere. E o muncă titanică, dar am o satisfacţie enormă. Cea mai mare roşie din seminţe româneşti a cântărit 1,600 kilograme. Când am dus-o în piaţă, s-au strâns cu toţii să o vadă. Am cântărit-o şi au rămas muţi de uimire. Gustul e ca la bunica. Când faceţi o salată din ea, are apă, nu are coaja tare, de aceea nici nu rezistă mult timp. Are gust, nu e tare ca roşiile ce ies din seminţele pe care le cumpărăm din Olanda. Acelea sunt roşii comerciale, care rezistă şi o săptămână. Se duc cu ele la Sibiu, la Timişoara, dar cu acestea lucrurile stau altfel. Şi dacă ne ducem cu ele până la Craiova se înmoaie. Dacă ar fi modificate genetic ar fi tari, or nici nu poate fi vorba de aşa ceva. Cu o simplă atingere îţi dai seama. Noi le ducem la piaţă aşezate doar pe un singur rând, în lăzi speciale, că altfel se strică, se înmoaie imediat. Le păstrez seminţele din an în an. E soi, căci numai din el se poate obţine sămânţă“, se mândreşte Ion Tărgaşu.
Şi are cu ce, am completa noi. Ziua pentru el şi familia sa – soţia, care se ocupă cu vânzarea produselor, şi fiul lor – începe la 6.00 dimineaţa şi se termină după apusul soarelui, la 22.00. În solariile sale nu cresc numai roşii gigant, ci şi vinete, ardei, castraveţi, pătrunjel, tot ce are un om nevoie. „Eu am un principiu: să ai de toate pe taraba de la piaţă. Anul acesta s-au produs roşii în exces, au avut un preţ de nimic. Mie nu mi-a păsat, pentru că eu am avut ardei gras, vinete, ţelină, pătrunjel, tot ce înseamnă legumă pe piaţă. Cei care au făcut monocultură şi au mers pe roşii, cum a fost anul acesta păcătos, au pierdut tot ce au investit“.
„Cred că am reuşit să o bucur pe maică-mea“
Povestea roşiilor XXL începe odată cu cea a solariilor şi a lui Ion Tărgaşu. „Pe timpul lui Ceauşescu, nu am avut grădină la casă. Toţi vecinii aveau un pogon de grădină, noi nu. Şi atunci mi-am zis să-mi fac şi eu grădina mea“, şi astăzi ea măsoară un hectar. A început cu puţinii bani agonisiţi. Apoi a vrut mai mult, aşa că a cumpărat pământ de la nişte localnici şi şi-a ridicat două, trei şi mai apoi şapte solarii. Să fi fost mai mult ambiţie sau orgoliul de a avea o grădină mare şi frumoasă, mai ceva ca a vecinilor, ori poate dorinţa de a-şi face mama mândră? „Când eram doar un copil şi mama se ocupa de gospodărie, eu o ajutam din când în când. O auzeam spunând deseori: «Când o să mor eu o să crească buruienile pe aici». A apucat săraca să trăiască şi să vadă că eu făcusem două-trei solarii. Şi atunci am întrebat-o: «Ei, ce zici maică?» Mi-a răspuns: «Ei, cine credea maică că o să te schimbi în halul acesta şi să-ţi placă atât de mult agricultura!?» Cred că am reuşit să o bucur pe maică-mea… Dacă ar vedea de acolo, de sus, ce am realizat, ar fi tare mulţumită“, povesteşte vizibil emoţionat Ion Tărgaşu.
A reuşit, graţie unui proiect european, să-şi achiziţioneze un utilaj performant şi chiar să îşi extindă solariile. Motosapa, care „îmi rupea mâinile“, a fost înlocuită cu un tractor, care „merge aproape singur“. Deşi munceşte enorm, ştie că numai când faci un lucru cu multă dragoste totul merge aşa cum ţi-ai dori.
Acum se apleacă din nou peste uriaşele roşii şi le studiază. Le îndepărtează pe cele care nu au fost culese la timp şi au început să se strice pentru a nu le atinge pe cele sănătoase. Merge apoi într-un alt solar, unde a plantat alte soiuri de roşii, cu titlu experimental, să vadă cum le merge pe pământul său, pe care a fost nevoit să-l umple cu alte şi alte straturi pentru a-l nivela. Nu se opreşte din muncă decât atât cât să admire roadele. Soarele e sus pe cer şi jumătate de zi a trecut, iar legumele au nevoie de mâna sa experimentată, aşa că ne conduce cuviincios spre ieşire şi apoi se întoarce la grădina sa din solarii. Mai este până la venirea nopţii şi mai sunt multe lucruri de pus la punct.
Roxana Nica (anul II, Secţia Jurnalism, Facultatea de Ştiinţe Sociale) şi
Mirela MARINESCU
