http://www.youtube.com/watch?v=22yqpVY664k
Localitatea care se mândreşte cu Henri Coandă are şi acum locuitori inventivi, care calcă pe urmele marelui savant, dar la scară mai mică. Un fermier din comună le dă o lecţie de agronomie chiar şi guvernanţilor. Baronescu arată (cu rezultate bune) ce înseamnă perseverenţa, inventivitatea în legumicultură şi dragostea faţă de pământ.
Oprim maşina în dreptul solariilor, care se întind pe mai bine de un hectar în comuna doljeană Perişor. Un bărbat iese din curte, lângă poartă. Îl întrebăm dacă ştie ale cui sunt solariile, iar omul face ochii mari şi răspunde scurt, cu zâmbetul pe buze: „Ale mele!“. Ceea ce a urmat a fost o adevărată lecţie de agricultură, creativitate, de ştiinţă, perseverenţă şi de antreprenoriat. Marian Baronescu s-a apucat de agricultură pe cont propriu, în urmă cu zece ani, după ce şi-a dat demisia de la serele de la Işalniţa. Împreună cu soţia sa, Florica, au început iniţial pe o suprafaţă mică să cultive legume în solarii, apoi au ajuns să cultive 2,5 hectare, din care jumătate sunt pomi fructiferi şi struguri de masă, iar restul sunt legume. Inteligent şi pasionat de ştiinţă, Baronescu ne prezintă un soi de roşie închisă la culoare, cu proprietăţi „medicinale“, datorită „cantităţii de antioxidanţi şi de licopen, care ajută la regenerarea organismului, pentru ficat (reface ficatul), pentru diabet şi pentru inimă. Seminţele sunt importate de mine. Gustul unei roşii este oferit de cantitatea de licopen dată de plantă, natural. Această roşie are o cantitate de licopen de şase ori mai mare decât una obişnuită“. Rupe o roşie în două să ne arate mijlocul copt natural şi îi observ mâinile bătătorite de muncă şi palmele crăpate. Marian şi Florica muncesc în solarii între 12 şi 16 ore pe zi. Agricultorul povesteşte că pe timpul iernii, când funcţionează centralele care încălzesc solariile, timpul lor de odihnă este limitat la patru – cinci ore pe noapte. Nu au mai avut concediu de ani întregi.
Irigarea se face prin picătură în toată microferma. „Visul meu a fost să fac o microfermă cum am văzut în Italia, unde am făcut cercetare în agricultură, trimis de Guvernul României. După ce am terminat contractul cu Uniunea Mondială, am zis să fac o fermă cum am văzut acolo“, povesteşte antreprenorul, care, deşi este educat şi are titluri importante în agricultură, nu a dorit să i le facem publice, pe motiv că el este un simplu fermier… şi atât.
Dar ferma sa nu a ieşit întocmai ca una din Vest. Pământul este bun, apa este curată, dar există o mare problemă la noi, spre deosebire de ei: „Nu ne-a ajutat guvernul şi încă nu ne ajută, aşa cum sunt ajutaţi fermierii în partea cealaltă, adică noi nu avem credite accesibile, dobânzi mai mici pentru fermieri, cu perioadă de rambursare în timp, cum sunt dobânzile în Vest, ca să ne comparăm şi noi cu ei“. Baronescu ar dori de la autorităţi şi de la bănci, pentru micii şi marii fermieri din agricultură, credite cu dobânzi de 3-5% pe an, nu cu 12-15% sau chiar 24%, cum a contractat el de-a lungul timpului. Iar guvernanţilor le cere ca la accesarea fondurilor europene să nu pună bariere, cum ar fi vârsta agricultorilor („sub 40 de ani“), considerată a fi o măsură discriminatorie.
La microferma Baronescu, toate legumele sunt uriaşe, de la roşii şi castraveţi a căror tulpină a atins vârful solarului (de câţiva metri) apoi s-a întors în jos, şi până la vinete şi ardei gras. Fiecare solar înalt şi bine aerisit după o tehnologie modernă are mirosul lui, specific legumei ce se cultivă acolo. Agricultorul se mândreşte cu invenţia sa, care ar stârni curiozitatea cultivatorilor de lubeniţe din Dăbuleni: pepenele galben crescut pe verticală. Un singur vrej, adică un fir de pepene galben, produce o cantitate însemnată, iar densitatea plantelor este mult mai mare decât în sistemul clasic, udarea efectuându-se tot prin picătură. Soţia sa ne spune cum vinetele uriaşe pe care noi le vedem rodesc de o lună şi jumătate, de pe la începutul lui iunie, şi că îngrăşământul natural este la mare căutare pentru afacerea lor.
Vitregiţi
de supermarketuri
Inginerul spune că legumele sale sunt vândute în piaţa din Craioviţa Nouă, unde există o tarabă cu numărul său de telefon, special pentru reclamaţii. Cele mai însemnate cantităţi de legume crescute la Perişor ajung în alte judeţe. Ele sunt livrate pieţelor de angro din ţară, din Târgu Jiu, Vâlcea, Sibiu şi altele. L-am întrebat pe Marian Baronescu de ce nu vinde roşiile produse la Perişor în supermarketurile din România. „Este o durere a tuturor producătorilor din România. La noi putrezeşte marfa pe pământ şi nu putem să intrăm pe supermarketuri. Nu vor, efectiv, să ia marfa de la noi! Ce cusur au aceste roşii? Uitaţi-vă că sunt impecabile! Sunt mai frumoase roşiile aduse din străinătate, care stau cu săptămânile prin depozite, decât roşia aceasta coaptă, cu care putem face aprovizionarea din două în două zile? Noi suntem câţiva fermieri care avem suprafeţe cultivate şi putem foarte uşor să aprovizionăm supermarketurile din Craiova“, povesteşte investitorul din agricultură.
Ar hrăni peste 2.000 de familii pe zi cu legumele sale
Din producţia de tomate de la Perişor ar putea fi hrănite mii de persoane în fiecare zi. Baronescu spune că fluxul său de producţie de roşii ar asigura hrana a peste 2.000 de familii pe zi, timp de opt luni la rând, în condiţiile în care omul a calculat consumul fiecărei familii ca fiind de peste un kilogram de tomate zilnic.
În aceeaşi zi în care vizitam microferma soţilor Baronescu, un supermarket din Craiova (chiar unul dintre cele nominalizate de agricultor ca făcând parte dintre cele care refuză colaborarea cu întreprinzătorii doljeni) anunţa cu fanfaronadă şi cu comunicate de presă bine ticluite continuarea campaniei de colectare a legumelor şi fructelor de la agricultorii doljeni. Or, situaţia este cu totul alta, explicată pe îndelete de producătorii adevăraţi care pot asigura legume pentru mii de familii zilnic.
După mai bine de o oră şi jumătate petrecută alături de familia Baronescu, ieşim pe poarta fermei, întrebându-l pe interlocutorul nostru ce-i trebuie unui om pentru a investi serios în agricultură şi a avea rezultate bune. Expertul enumeră rapid patru calităţi fără de care nici o tehnologie a culturilor din lume nu ar da rezultate în sectorul agricol: „Cine vrea să aibă rezultate în agricultură îi trebuie, în primul rând, ştiinţă de carte, dragoste de meserie, seriozitate şi perseverenţă“. Rezultatele sale sunt pe măsura aşteptărilor: la o investiţie anuală de 50.000 – 60.000 de lei în cultivarea legumelor, veniturile scoase într-un an modest sunt de 100.000 de lei, iar într-un an bun (an bun e considerat unul în care nu se fac producţii mari la toţi agricultorii, pentru că atunci preţurile sunt mai mari) ajung la 150.000 de lei pe an. Visul celor doi soţi este acela de a avea propriul lanţ de magazine, în care să se comercializeze produsele lor, sub marca Baronescu. Zâmbetul lor, gândirea pozitivă, dragostea faţă de muncă pot fi un exemplu pentru noi toţi.
Antreprenorul încheie discuţia, povestindu-ne omeneşte că cel mai mare sprijin în cei zece ani de agricultură pe cont propriu l-a primit de la soţia sa, Florica, despre care spune cu mândrie că este „cel mai bun prieten al meu“.
„Un brand de Perişor“
Calităţile gospodăreşti ale familiei Baronescu sunt recunoscute şi de administraţia locală. „Avem în comună serele Baronescu, care sunt, de fapt, un brand de Perişor şi care ne fac cunoscut numele la nivelul ţării şi chiar în colaborări cu Turcia şi Italia, pentru producerea de răsaduri. Cultivă toate legumele şi produce şi bio. Are solarii unde fertilizarea se face cu bondari“, a arătat primarul localităţii, Mariana Chipirlin. La câteva zile după vizita noastră în localitate erau aşteptaţi oaspeţi din Italia, dar şi fermieri din Dolj şi din alte judeţe, invitaţi de Baronescu la Perişor, pentru un schimb de experienţă şi pentru prezentarea de produse noi.
Lipseşte piaţa
de desfacere
pentru ţărani
Pe marginea străzii, un ţăran încerca să-şi vândă legumele. El s-a plâns că nu are altă posibilitate de desfacere a mărfii. Legumele sale sunt „pe degeaba“, după toată munca prestată de astă-iarnă, se plânge agricultorul. „E ieftin. Munca ţăranului este nepreţuită. Eu trebuie să-mi câştig existenţa. Dau roşiile şi cu un leu. Le-am dat şi cu 50 de bani. Am muncit din februarie, am luat folie, sămânţă“, a spus Marin Stoican. „Noi semănăm de pe 15 februarie, le repicăm, le dăm şi noi tratamente, că planta trebuie să mănânce, la fel ca omul. Şi după ce le vindem, ieşim pe pierdere. De azi-dimineaţă şi până acum a oprit decât o maşină“, a spus şi soţia lui Stoican.
Tinerii preferă apicultura
Este iulie. În Perişor se recoltează grânele. „Oamenii se ocupă cu legumicultura, iar terenurile agricole sunt date marilor asociaţii care lucrează în comună. În cursul lunii iulie, sătenii o să ia contravaloarea arendei. Conform contractelor încheiate, oamenii primesc între 600 şi 800 de kilograme de grâu la hectar. Anul acesta a fost bun, mult mai bun ca anul trecut. Producţia medie este de 3.500 de kilograme la hectar la orz şi 4.000 de kilograme – la grâu. Sperăm să ne lase ploile să recoltăm“, a spus primarul localităţii, Mariana Chipirlin.
Tinerii care au rămas acasă, în Perişor, au accesat fonduri europene, pe măsurile de „instalare a tinerilor fermieri“, cât şi pe „stimularea fermelor de semisubzistenţă“ şi se ocupă cu creşterea animalelor şi cu apicultura. Primarul explică faptul că în comună sunt înregistrate peste 1.000 de familii de albine, datorită câmpurilor întinse de floarea-soarelui, rapiţă, dar şi datorită faptului că este pădurea aproape. „Oamenii se preocupă de apicultură, pentru că nu necesită efort fizic mult, ci doar atenţie mărită“, explică edilul-şef al comunei.
Câţiva investitori s-au stabilit prin comună, dar alţii nu şi-au găsit locul. Un proiect cu fonduri europene câştigat recent ar putea schimba în anii care vin faţa comunei: o centrală pentru producerea de bioenergie, pe bază de porumb şi resturile de la fermele de vaci şi de porci din zonă. Oamenii ar putea scăpa de grija pentru gunoiul produs de animalele din gospodării. „Firma Bio Green a câştigat un proiect pentru producerea de biogaz, în valoare de şase milioane de euro. În partea de sud a comunei va fi o instalaţie de biogaz cu producere de curent electric şi preluarea de către consumatorii din comună a curentului electric mai ieftin decât îl luăm de la CEZ. Va livra la nivelul localităţii. Aceasta a fost una din condiţiile pe care noi le-am pus pentru a putea ajuta locuitorii. De fapt, proiectul dânşilor presupune să livreze curent electric pe o rază de 50 de kilometri de jur-împrejurul acestei investiţii. Sperăm ca această investiţie să mai creeze şi altele, respectiv proiecte adiacente, respectiv producerea de porumb-siloz pentru biomasă şi câteva sere, unde căldura va fi asigurată tot din sistemul dânsului şi unde vor lucra tot tineri din comună“, a declarat Chipirlin. Biogazul se produce prin fermentarea materialelor organice de origine animală şi se mai numeşte biometan.
În iunie s-a terminat de asfaltat 10,5 kilometri de drumuri agricole şi forestiere, în zona unde sunt concentrate firmele care au investit în comună.
În Perişor există apă curentă şi canalizare, iar oamenii au împrumutat din experienţa copiilor lor care trăiesc în străinătate şi s-au branşat la reţeaua de apă şi la cea de canalizare (circa 400 de familii). Singurul lucru care lipseşte din punct de vedere al infrastructurii îl constituie drumurile comunale. Acestea sunt neasfaltate, în ciuda faptului că proiectele depuse de primărie au fost eligibile, fondurile au fost insuficiente pentru toate solicitările din ţară. Pe viitor, vor fi reluate proiectele de asfaltare a drumurilor comunale. „Alte investiţii noi nu prea se mai pot face. Aşteptăm să ne achităm şi obligaţiile de plată pentru firmele care au lucrat la drumuri, pentru că avem şi cheltuieli neeligibile“, a arătat primarul din Perişor.
Henri Coandă şi copilăria sa în Perişor
În sediul fostei primării din Perişor s-a înfiinţat un muzeu dedicat marelui inventator şi om de ştiinţă, Henri Coandă, cel care a creat primul avion cu reacţie din lume. Pe 6 iunie, în comună s-au aniversat 127 de ani de la naşterea marelui om. Se spune că acesta a copilărit la Perişor, pe moşia unchiului său. „Am construit primul prototip cu care a zburat Henri Coandă şi se află într-un hangar lângă Aeroportul din Craiova. Sper ca până în toamnă să construiesc şi aici un hangar, lângă muzeu. Avem proiectul deja făcut şi sperăm să aducem acest avion la Perişor. El este finalizat 100%“, a declarat Mariana Chipirlin. Oamenii locului spun că Henri Coandă venea în vacanţe la Perişor, de unde era bunicul lui, care lucra ca vătaf pe moşia boierului de acolo. Coandă înălţa zmeie într-o zonă numită Valea Jivanului, unde inventatorul ar fi simţit curenţii de aer care ulterior au stat la baza invenţiilor sale.
La numai 19 ani, Henri Coandă a construit, la Arsenalul Armatei din Dealul Spirii, macheta unui avion propulsat de o rachetă. A urmat studii universitare la Charlottenburg, Liege şi Montefiore. Încă student, la Montefiore, împreună cu colegul său, Gianni Caproni (alt inginer celebru), a construit un planor cu care a zburat. La 22 de ani a proiectat avionul fără elice, primul avion turbopropulsat, pe care l-a şi pilotat, în cadrul unui salon aeronautic de la Paris, pe 16 decembrie 1910. Acesta este primul avion cu reacţie din lume, precursorul turboreactoarelor sofisticate de astăzi. Aparatul a fost distrus la aterizare. Celebrul inventator a murit în anul 1972, la vârsta de 86 de ani.
Cum recunoaştem tomatele injectate
Soţii Baronescu ne-au explicat faptul că roşiile injectate sunt diforme, uşor ţuguiate, iar planta însăşi se vede că este stresată. Având în vedere că clientul, consumatorul final, nu poate vedea vrejul, ci doar leguma, aceasta trebuie să fie rotundă (cu excepţia soiurilor de roşii ovale), iar codiţa trebuie să fie verde chiar dacă planta a ajuns la maturitate. O roşie cu codiţa uscată este injectată, stresată cu stimulente în exces, spun specialiştii cu care am stat de vorbă.
